Dr. Cobuz: Educația pentru sănătate

Medicina modernă devine tot mai mult preventivă îndreptându-se spre o medicină a omului sănătos, fără a neglija obligațiile terapeutice care îi revin pentru a vindeca și recupera omul bolnav. Trebuie să ne putem baza pe o profilaxie activă, pe participarea întregii populații la obiectivele medicinei preventive prin respectarea regulilor de viață ce asigură sănătatea, protecția mediului înconjurător și dobândirea unei culturi medicale. Nu e suficient să orientăm activitatea medico-sanitară spre profilaxie, ci trebuie să convingem populația de valoarea profilaxiei.

Fiecare individ trebuie să cunoască principalele probleme de sănătate ale secolului, tendințele morbide, bolile predominante, precum și factorii favorizanți și determinanți ai acestora. Patologia actuală predominantă este reprezentată de: boli cardio-vasculare, tumori, accidente, boli de nutriție și digestie, boli psihice, boli determinate de abuzul de medicamente, boli reumatice, alergice sau infecțioase, tabagism, alcoolism. Apariția acestor boli este în mare parte favorizată de modul de viață, de cultura medicală a populației, de neglijarea sănătății, de modul de alimentație, de igiena muncii fizice și psihice, de modul de organizare a timpului liber, de respectarea timpului de odihnă, de modul cum trăim și respectăm mediul înconjurător, de unii factori nocivi care țin de aspectele vieții moderne: sedentarismul datorită hranei moderne și lipsei de mișcare provoacă obezitate, suferințele determinate de zgomotul citadin, poluarea aerului, etc.

Timp îndelungat medicina s-a aflat si, de fapt, încă se mai afla cu fata spre boala si spre omul suferind. Deoarece omul este dominat de neliniștea bolii și nu de apărarea sănătății, medicina cunoaște mai bine boala decât sănătatea, iar programele medicale sunt orientate spre patologie decât spre ocrotirea stării de sănătate. În ultimele decenii însă, alături de medicina clasică, a cărei principală misiune este de a se ocupa de omul bolnav, a apărut noțiunea de medicină a sănătății sau a omului sănătos, noțiune născută din însăși condițiile vieții moderne, care pun organismul în fața unor noi termeni de solicitare și implicit de adaptare.

Obiectivul principal al promovării sănătății, de la nivelul individului până la nivelul societății este tocmai modificarea comportamentelor, obiceiurilor și tradițiilor pentru a le face favorabile sănătății. Prin investiții și activități, promovarea sănătății acționează asupra determinanților stării de sănătate pentru a crea cele mai mari câștiguri pentru sănătatea oamenilor, pentru asigurarea respectării drepturilor umane, pentru a crea un capital social și demografic, scopul principal fiind de a crește durata medie a sănătății, de a micșora diferențele în acest domeniu dintre țări și dintre diferite grupuri. Modificarea comportamentelor și atitudinilor este însă un proces de durata, implicând un demers educativ laborios. Obișnuințele comportamentale (alimentare, igienice, etc.) trebuie urmărite în dinamica lor, uneori ani                        de-a rândul, pentru a se putea trage concluzii valabile în privința formării, fixării si consolidării acestora. Ca atare, în cercetarea educațională urmărirea “produsului finit” este dificil de realizat.

Tocmai pentru ca este vorba de o “investiție în timp”, eficiența educației pentru sănătate se materializează în mod lent, cu o scadență mai îndepărtată. Investițiile în acest domeniu sunt însă deosebit de rentabile, ele fiind incomparabil mai reduse si totodată mai utile decât cheltuielile efectuate in scopuri terapeutice. Educația pentru sănătate este în esență un furnizor de valori orientative necesare sănătății, tinereții și vieții, individul uman fiind receptiv la informația pe care o primește în această direcție. De ce totuși continuă oamenii sa fumeze? De ce persistă obiceiurile alimentare nesănătoase? Răspunsurile la aceste întrebări sunt situate la intersecția științelor medicale cu cele socio-umane (psihologie, sociologie, pedagogie). Studiile interdisciplinare pun in evidenta faptul ca primind informații, sfaturi si indicații despre care de fapt știe ca sunt spre folosul si binele sau – motiv pentru care le si accepta – individul pare a li se și opune în același timp, fie și numai deoarece demersurile sanogenetice ar putea totuși rămâne fără un rezultat palpabil (cel puțin pe termen scurt).

Educația pentru sănătate va trebui să devină tot mai mult un instrument eficient de profilaxie, cu o utilizare sistematica a mijloacelor, tehnicilor si metodelor necesare dezvoltării unor conduite sanogenetice responsabile, in vederea atingerii idealului de sănătate individual și comunitar.

 Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale, Lector universitar