Dr. Cobuz: Cauzele obezității

Obezitatea a fost recunoscută de un număr mare de țări ca fiind o boală care ridică numeroase probleme, deloc neglijabile, populația cu exces ponderal de diverse grade crescând de la an la an pe toată întinderea globului. Ea afectează calitatea vieții pacientului, libertatea de mișcare, bugetul familial, inserția profesională și socială și, prin comorbiditățile care o urmează, creează un important handicap individului. Prevalența obezității crește în toate regiunile lumii, nemaifiind o problemă exclusivă a țărilor industrializate. Numărul deceselor în lume prin afecțiuni corelate cu obezitatea este foarte mare și în continuă creștere, obezitatea fiind încadrată de Organizația Mondială a Sănătății între primele zece cauze prevenibile de mortalitate și totuși este una dintre cele mai neglijate probleme de sănătate publică. Obezitatea atrage după sine afecțiuni cronice, de multe ori dificil de controlat: boli metabolice precum diabetul zaharat tip 2, boli cardiovasculare, unele neoplazii. Cu cât obezitatea apare la vârste mai tinere, cu atât riscul dezvoltării de timpuriu a unor afecțiuni consecutive excesului ponderal este mai mare.

Mecanismul principal prin care apare supraponderea și obezitatea este legat de un dezechilibru energetic, cu acumularea unui surplus de energie sub formă de țesut adipos. În mod normal, principiile alimentare sunt transformate în energie. Pentru a se menține un echilibru perfect și o greutate constantă, energia ingerată trebuie să fie egală cu cea consumată. În momentul în care cantitatea ingerată crește și efortul pentru a cheltui această energie suplimentară nu este pe măsură, sau în momentul în care aportul este același, dar consumul energiei  scade sub nivelul existent până în momentul respectiv, din diferite considerente, balanța energetică se înclină spre acumularea surplusului de energie sub  formă de țesut adipos, formând depozite cu diferite localizări. Riscurile ce derivă din acumularea de grăsime, nu sunt determinate numai de mărimea stratului adipos, ci mai curând de distribuția acestuia, problemele cele mai importante fiind ridicate de obezitatea viscerală, astfel crescând riscul de apariție a bolilor cardiovasculare, coronariene etc.

În cazul persoanelor obeze, la care ingestia de alimente este crescută ca volum și viteză, cel mai frecvent, depozitele adipoase se accentuează treptat și se realizează o pierdere de energie mult mai  mare decât la o persoană normoponderală, prin mai multe mecanisme: odată cu creșterea ingestiei ocazionale de alimente, crește termogeneza  postprandială; prin creșterea în greutate apare o accentuare a metabolismului bazal datorită realizării unui țesut de susținere pentru depozitele adipoase și, nu în ultimul rând, obezul pierde mai multă energie la activități fizice decât un normoponderal. Fiecare principiu alimentar în parte este capabil să elibereze o anumită cantitate de energie, dar trebuie să fie și bine oxidate de către organism. Astfel, lipidele, în comparație cu proteinele sau glucidele, aduc o cantitate mai mare de energie, dar au un coeficient de oxidare mult mai mic decât acestea, coeficientul scăzând cu atât mai tare cu cât persoana este mai obeză.

Astfel, în cazul persoanelor obeze, putem vorbi de o rupere a balanței energetice, care implică: creșterea aportului alimentar, în volum și în timp, în calorii, controlul sațietății și a apetitului și scăderea pierderilor prin diminuarea efortului fizic și scăderea termogenezei.

Obezitatea este o patologie care, odată instalată, este elementul declanșator al multiplelor tulburări care apar în majoritatea organelor și sistemelor organismului. Astfel, survin precoce modificări metabolice, cum ar fi insulinorezistența și hiperinsulinismul, care stau la baza apariției diabetului zaharat tip 2, apar afecțiuni cardiovasculare, respiratorii, hepatice, hormonale etc, toate având ca element declanșator tulburările survenite în organism odată cu excesul ponderal.

Riscul de apariție a complicațiilor secundare obezității este strâns legat de o serie de factori cum ar fi: gradul obezității, localizarea predilectă a excesului ponderal (riscul fiind considerabil mai mare în cazul obezității abdominale), vârsta pacientului, antecedentele sale patologice, modul de viață (sedentarismul fiind frecvent incriminat ca factor important în progresia obezității) și, nu în ultimul rând, regimul alimentar al obezului, diferit cantitativ și calitativ față de cel al unei persoane normoponderale.

Astfel, evaluarea și monitorizarea unui pacient obez nu se poate face luând în considerare numai parametrii obezității, ci realizând un istoric și un examen clinic complet al tuturor organelor și sistemelor.

Dr. Claudiu Cobuz

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale, Lector universitar