Friday , October 7 2022

Diabetul zaharat și sarcina

Sarcina reprezintă o stare fiziologică, repetitivă  până la o anumita vârstă, în care pentru singura dată în fiziologia umană, este tolerată, pentru un timp limitat, prezența de țesuturi ”genetic diferite”, fără fenomene de respingere. Atunci când sarcina se suprapune pe o afecțiune preexistentă, patologia legată de sarcină este nuanțată în mod diferit. Asocierea sarcină/diabet zaharat potențează atât evoluția negativă a sarcinii cât și a diabetului. Evoluția sarcinii este categoric influențată de diabet atât în ceea ce privește gravida, cât și fătul.

Diabetul complică aproximativ 5% din totalul sarcinilor din România. Doar în 0,1%-0,3% din cazuri este vorba de diabet preexistent sarcinii, în marea majoritate a cazurilor fiind vorba de diabet gestațional. Diabetul gestațional este definit ca orice grad de intoleranță la glucoză cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii, indiferent de faptul că afecțiunea persistă sau nu după naștere. Gravidele cu diabet zaharat tip 1 sau 2, precum și cele cu diabet gestațional pot dezvolta mai multe complicații ale diabetului. Influența sarcinii asupra diabetului se poate caracteriza prin faptul că sarcina este o stare hiperglicemiantă cu multiplii factori hormonali cu efect diabetogen. În mod cert sarcina agravează diabetul preexistent. Cele mai reprezentative complicații sunt: hiperglicemia cu cetoacidoza și hipoglicemia. Din punct de vedere al nou-născutului, la o gravidă cu diabet zaharat apar mai frecvent următoarele complicații: avorturile spontane, disgravidia precoce, complicațiile infecțioase, nașterea prematură, suferința fetală și mortalitatea maternă. În ceea ce privește finalizarea sarcinii cu diabet: nașterea ridică probleme suplimentare la o gravidă cu diabet zaharat preexistent sarcinii sau gestațional (idealul este nașterea pe căi naturale însă nu întotdeauna aceasta este posibilă). Mortalitatea perinatală  datorată  diabetului gestațional a scăzut din 1960 de la 22% la 1% în 1990 datorită  diagnosticării malformațiilor congenitale, a dezvoltării terapiei intensive neonatale și a managementului metabolic. Aproape jumătate din decesele fetale sunt cauzate de malformațiile fetale. De reținut faptul că diabetul în sine nu este factor de risc pentru anomaliile genetice, ci incidența crescută este asociată controlului inadecvat al valorilor glicemiei. Valorile normale ale hemoglobinei glicate se asociază  cu un risc scăzut de malformații fetale. Pe de altă parte riscul ca un copil să  moștenească  un diabet zaharat de tip 1 este de 1-3 % (comparativ cu boli cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială, unde riscul este de 50%).

Managementul pacientelor diabetice presupune controlul eficient al valorilor glicemice și are drept obiectiv diminuarea riscului de complicații la naștere. Pacientele cu diabet zaharat trebuie să-și monitorizeze singure glicemia, de cel puțin 4 ori pe zi, à jeun și postprandial, la 1 h după  începutul fiecărei mese. Glicemia à jeun (matinală) trebuie să  fie 70-90 mg/dl, iar glicemia postprandială  la 1 h, sub 120 mg/dl, acceptându-se ca limite superioare 130-140 mg/dl. Aceste limite sunt mult mai stringente la femeile gravide decât la pacientele diabetice, care nu sunt însărcinate.

La pacientele cu diabet gestațional tratamentul va începe printr-o dietă individualizată, în funcție de greutatea corporală și înălțime, stabilită de medicul specialist, și  printr-o activitate fizică moderată, regulată, dacă nu există contraindicații medicale. Dacă glicemia nu poate fi menținută în limite normale cu aceste măsuri sau dacă glicemia à jeun este mai mare de 90 mg/dl la mai multe determinări într-o perioadă  de 2 săptămâni, sau glicemia la 1 h postprandial este mai mare de 120 mg/dl, atunci se începe tratamentul insulinic. Se administrează insulină (de regulă umană), dozele și timpul de administrare fiind stabilite de medicul specialist în funcție de monitorizarea glicemică. Nu există o indicație de elecție a unui regim de insulinoterapie, oricare din acestea sunt adecvate cu condiția menținerii valorilor normale ale glicemiei. Tratamentul cu antidiabetice orale (pastile) în diabetul din sarcină este controversat datorită riscului de efecte negative pentru nou-născut.

Cele două asocieri, sarcina și diabetul, transformă sarcina dintr-o stare fiziologică într-o sarcină cu risc obstetrical crescut întrucât pot dezvolta complicații majore atât mama cât și fătul. Am urmărit și tratat tinere cu diabet zaharat tip 1 care și-au dorit și au reușit să aibă copii sănătoși și care mi-au transmis gândurile ulterior: “fiindcă de-a lungul sarcinii nurorii mele ne-ați fost un bun medic si sfătuitor, iată a venit vremea să vă împărtășim bucuria noastră: acum o săptămână s-a născut L.A., sănătos și frumușel foc.”

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale, Lector Universitar

Vezi si

Riscurile obezității

Obezitatea este o patologie care, odată instalată, este elementul declanșator al multiplelor tulburări care apar …