Alimentaţia în post

2/04/20 ora:8:28am

Dacă pornim de la explicaţia cuprinsă în DEX- postul reprezintă interdicţia de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă creştinilor de către biserică în anumite zile sau perioade ale anului. În acelaşi context, mâncarea de post este cea pregătită numai din alimentele îngăduite de biserică, ceea ce reprezintă o selecţie care îngăduie totuşi, menţinerea unui echilibru între hrana trupească şi cea sufletească. Astfel postul, din perspectiva sa creştină se caracterizează prin: abstinenţă; înfrânare; purificare; toate făcând trimitere atât la partea trupească cât şi la cea sufletească, îngăduind: cumpătarea; echilibrul; înţelegerea; acceptarea. Dacă în acest segment postul este prevăzut pentru anumite zile (miercuri şi vineri), în preambulul marilor sărbători (Crăciun, Paşti, Sf. Petru şi Pavel, Sf. Maria) având şi calitatea de sec/ negru, atitudinea noastră faţă de întregul demers, e necesar a fi una constructivă, urmărind izbăvirea sufletului şi prin rugăciune, aducând liniştea şi pacea dorită.

Biserica nu îngăduie postul pentru copii, bătrâni şi persoane bolnave, deoarece acesta nu trebuie privit ca un chin, sacrificiu sau suferinţă, ci o curăţire a spiritului prin purificarea hranei, menţinându-se astfel un echilibru interior căruia i se adaugă rugăciunea. Postul nu este înfometare, ci constituie mai degrabă o modalitate de expresie personală la o conduită nutriţională, iar dacă este legat de o tradiţie, atunci impactul său cât şi atribuţiile sunt/ sau pot fi variate.

Pentru ca pe toata perioada postului sunt interzise cu desăvârșire carnea, ouăle şi lactatele, care constituie hrana de bază în cea mai mare parte a anului, cei care vor ţine tot postul trebuie să consume alimente bogate în proteine, carbohidrați, vitamine şi minerale. De toate acestea este nevoie  pentru sănătatea organismului şi pentru un bun randament în activitatea de fiecare zi. Pe de alta parte, a ține post nu înseamnă să înlocuim carnea cu șnițele de soia sau cu crenvurști vegetali plini de aditivi și de coloranți artificiali, nici să mâncam doar pâine cu cartofi prăjiți. Este nevoie de multe fructe şi legume, crude sau gătite, dar şi de mâncare caldă. Astfel ca supele, ciorbele din legume, mâncărurile cât mai simplu gătite, preparate la grătar sau fierte sunt binevenite. În afară de legumele și fructele de sezon, pot fi consumate şi sortimente de legume și fructe congelate, care își păstrează proprietățile nutritive. Cu putina imaginație, poate fi compus un meniu bogat si divers, format nu doar din cartofi și fasole uscată, cum s-ar crede. Se pot consuma, de asemenea, cereale integrale, hrișcă, mei, germeni și vlăstari (se găsesc la hipermarketuri), rădăcinoase, nuci și semințe crude, fructe uscate și, evident, multă apă, pentru hidratarea organismului, și ceaiuri calde. Surse bune de proteine de origine vegetală sunt şi leguminoase ca linte, mazăre, năut, fasole, soia (de soia este bine să nu se abuzeze). Laptele animal  poate fi înlocuit cu cel vegetal de orez, ovăz, soia, care se găsesc în variante şi fără adaosuri de zahăr sau alți aditivi.

Din punctul de vedere psihologic, postul are atribuţiile unei relaţii dintre trup şi spirit în sensul în care „alterarea” unui proces sau a unui organ, aduce atingere întregului. De aceea, considerând postul o modă, ca să mai facem economie la mâncare, reuşim doar a ne înfometa, fiind aproape de o cădere nervoasă, depresie sau boală nutriţională. Important este a înţelege fenomenul nutriţional înainte de a-l considera „cura noastră de slăbire” punându-ne „bine” şi cu cele sfinte, metaforic vorbind, împuşcând doi iepuri deodată. De fapt, postul oscilează între ritual şi voinţă impusă de a te abţine să te hrăneşti, atitudine care completează la un moment dat un profil de personalitate ce poate creiona: un comportament vădit religios (dogmă, penitenţă, încercare, izbăvire); un comportament alimentar impus datorită unor împrejurări cu implicaţii personale (stare de sănătate, status social); o tendinţă la modă prin aderarea la curente şi structuri noi privind dieta şi nutriţia optimă. Şi cu toate acestea, cel mai important obiectiv al evoluţiei noastre psihice este acela de a îmbina nevoia de a te hrăni cu actul de educaţie în a privi hrana, oferind organismului atât cât are nevoie ca digestia cuvântului şi a alimentului să se facă cu chibzuinţă şi echilibru, neuitând că „non multa sed multum” (Nu tot ce e mult e şi bun).

Astfel şi prin rugăciune, alături de post, se aduce îngăduinţă timpului, naturii şi fiinţei pentru a reuşi să trecem cu bine peste aceste încercări. În aceste zile grele, medicii au devenit luptători pe front în prima linie, pentru toți bolnavii, inclusiv pentru cei cu patologie cronica (diabet zaharat, boli cardiovasculare, boli oncologice) care au nevoie de îngrijire specifică.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale

Email: cobuzclaudiu@yahoo.com