Trandafir, micuțul din Câmpulung care după primul an de școală și-a învățat mama să scrie. O poveste frumoasă despre dascăli și oameni buni

Învățătoarea Nicoleta Bogoș, de la Școala Gimnazială ”Bogdan Vodă” Câmpulung Moldovenesc, care are o experiență de 26 de ani la catedră, mărturisește sincer că cea mai de preț realizare a sa și, în același timp, cea mai mare recompensă a muncii ei de la catedră a primit-o la începutul verii acestui an, când mama unui elev de etnie romă din clasa ei i-a spus că, datorită fiului ei, care a învățat să scrie literele de tipar în clasa pregătitoare, poate să se semneze cu numele complet, și nu cu degetul, cum făcuse în toți acești ani. Povestea de viață a băiețelului a fost transformată de cadrul didactic din Câmpulung Moldovenesc într-un atlas plin cu lecții valoroase pe care încă le predă celorlalți 30 de elevi ai ei. ”Elevii mei s-au organizat astfel încât, în fiecare zi când veneau la școală, Trandafir să aibă asigurat pachețelul cu mâncarea de prânz și, cel mai de apreciat, niciunul nu s-a lăudat cu fapta sa. Părinții lor încă merg cu rândul la Trandafir acasă și îi duc lui și familiei sale mâncare, haine și rechizite. Toți mi-au spus că văd cum s-au schimbat în bine copiii lor, că nu mai cer atât de multe, sunt mai grijulii, mai empatici și au devenit responsabili”, ne-a spus învățătoarea lui Trandafir. Din luna octombrie, când școala la care predă învățătoarea Bogoș a trecut în scenariul roșu, Trandafir face zilnic lecții acasă la ea, pentru că cele 2 încăperi din locuința sa și cele nouă suflete cu care își împarte traiul zilnic nu aveau cum să îi ofere condițiile necesare continuării învățării.

Poveștile frumoase merită să fie spuse, scrise, auzite și chiar văzute, nu doar pentru a aprecia oamenii care le-au dat naștere, ci mai ales pentru a le servi drept model de urmat și pentru a însufleți și pe alții să dea curs chemării de a face bine. Vorbim despre cadre didactice cu vocație, pentru că știm că încă există foarte multe care își pun cele mai frumoase și durabile amprente pe caracterele și sufletele sutelor de copii pe care îi formează de-a lungul carierei didactice.

În cazul de față, povestim despre învățătoarea Nicoleta Bogoș, de la Școala Gimnazială ”Bogdan Vodă” Câmpulung Moldovenesc, care are o experiență de 26 de ani la catedră și care adoră fiecare amănunt din profesia ei, iar acest lucru se oglindește frumos în realizările elevilor ei, și nu numai. Cu mare emoție în glas, mărturisește sincer că cea mai de preț realizare a sa și, în același timp, cea mai mare recompensă a muncii ei de la catedră a primit-o la începutul verii acestui an, când mama unui elev de etnie romă din clasa ei i-a spus că, datorită fiului ei, care a învățat să scrie literele de tipar în clasa pregătitoare, poate să se semneze cu numele complet, și nu cu degetul, cum făcuse în toți acești ani.

”Trandafir venise cu mama lui de mână în prima zi de școală, la festivitatea de deschidere a anului școlar trecut, pentru a se înscrie în clasa pregătitoare. Aveam deja 30 de elevi în clasă, dar am zis că unde încap 30 mai încape sigur încă unul și chiar am simțit că Trandafir trebuie să facă parte din colectivul clasei mele. Fiind de etnie romă, prima mea grijă a fost să fie bine primit, lucru care s-a și întâmplat, pentru că oamenii din comunitate mă cunoșteau, știau ce fel de om sunt și au avut încredere că voi trata toți elevii la fel. La început, Trandafir a fost foarte reticent, totul era nou pentru el, se temea de reacția celor din jur, din cauza condiției sale, dar atât colegii de clasă, cât și părinții acestora i-au dovedit, cu timpul, că lumea nu e atât de neagră și de tristă pe cât auzise sau văzuse el până atunci, pentru că avusese o viață grea. Provine dintr-o familie de 10 persoane, părinții și opt copii, cu vârste între 3 și 18 ani, care trăiesc într-o locuință cu două camere”, își începe frumoasa povestioară învățătoarea Nicoleta Bogoș. Trandafir învață, se străduiește și, cel mai important, nu a lipsit niciodată de la ore, chiar dacă uneori absența sa de la școală ar fi fost justificabilă, în condițiile în care situația de acasă i-a pus bețe în roate de foarte multe ori.

Părinții colegilor lui Trandafir i-au cumpărat mâncare și haine pentru școală

Munca învățătoarei nu s-a concentrat doar asupra elevului Trandafir, care și-a dorit, alături de părinții lui, să învețe carte, pentru a-și depăși condiția și pentru a-și scrie viitorul așa cum și-l dorește el, nu cum i l-ar fi dictat etnia. Povestea de viață a băiețelului a fost transformată de cadrul didactic din Câmpulung Moldovenesc într-un atlas plin cu lecții valoroase pe care încă le predă celorlalți 30 de elevi ai ei. Astfel, la fel de câștigați din această poveste frumoasă sunt și colegii lui Trandafir, care au învățat să fie empatici, grijulii, să prețuiască familia și lucrurile cu adevărat importante în viață, au învățat să facă fapte bune și să fie responsabili.

”Părinții elevilor mei l-au susținut financiar pe Trandafir, cumpărându-i mâncare, haine și rechizite, pentru a-l sprijini să vină la școală, să învețe și să se integreze. Colegii lui tot timpul îi cumpără mici cadouri, foarte bine alese, cum ar fi cartea intitulată <Curajul>, considerându-l curajos pentru ceea ce face. Elevii mei s-au organizat astfel încât, în fiecare zi când veneau la școală, Trandafir să aibă asigurat pachețelul cu mâncarea de prânz și, cel mai de apreciat, niciunul nu s-a lăudat cu fapta sa. Trandafir nu a știut niciodată care din colegii lui i-a cumpărat de mâncare. El doar găsea pachețelul în bancă și, ceea ce m-a impresionat cel mai tare, niciodată nu a mâncat tot ce a primit. Fie ducea câte ceva fratelui său, care învâța într-o altă clasă din școală, fie lăsa pentru frații de acasă. Părinții colegilor lui încă merg cu rândul la Trandafir acasă și îi duc lui și familiei sale mâncare, haine și rechizite. Toți mi-au spus că văd cum s-au schimbat în bine copiii lor, că nu mai cer atât de multe, sunt mai grijulii, mai empatici și au devenit responsabili”, explică Nicoleta Bogoș, care ne-a împărtășit și visul lui Trandafir: vrea să devină polițist, ”dar unul bun, care să facă să nu mai existe oameni răi pe lume”, după cum i-a spus copilul învățătoarei sale.
Dacă primul an de școală s-a desfășurat frumos și elevii au învățat atât de multe de la învățătoarea lor, de la colegi și de la Trandafir, vestea închiderii școlii și mutarea lecțiilor în mediul online, în luna martie a acestui an, a căzut ca o bombă, mai ales peste Trandafir. S-au descurcat cum au putut mai bine în cele două luni de școală rămase, iar la finalul clasei pregătitoare Nicoleta Bogoș s-a zbătut să ofere elevilor ei o finalitate demnă de munca pe care au depus-o pe tot parcursul anului școlar. Le-a pregătit câte un cadou pentru fiecare, constând în păpuși personalizate, cărți și flori, pe care și-a dorit să le înmâneze personal, astfel că i-a surprins cu vizite pe toți cei 31 de elevi ai săi.

”Ultima vizită am decis să o fac familiei lui Trandafir, pentru că mai cumpărasem unele lucruri de trebuință și pentru familia sa. Când am ajuns la el acasă, m-au întâmpinat cu toții, iar mama lui Trandafir mi-a spus că este așa de mândră că băiatul ei a învățat să scrie – pentru că, la finalul clasei pregătitoare, toți elevii mei știau să scrie cu litere de tipar și să citească, acesta fiind obiectivul nostru – și că a învățat-o și pe ea să se semneze cu numele, și nu cu degetul, cum făcuse o viață întreagă. Vă spun sincer că, în cei 26 de ani de experiență la catedră, nu m-am simțit mai împlinită și mai fericită ca atunci când mama lui Trandafir mi-a spus că elevul meu a învățat-o să-și scrie numele”, mărturisește plină de emoție și sinceritate învățătoarea Nicoleta Bogoș.

Elevul Trandafir face câte 2 ore pe zi lecții suplimentare, acasă la învățătoarea sa

Un nou an școlar, noi motive de bucurie în viața celor 31 de elevi ai învățătoarei de la Școala Gimnazială ”Bogdan Vodă” Câmpulung Moldovenesc, pentru că s-au revăzut cu toții în băncile clasei. Asta până în luna octombrie când, din nou, vestea mutării cursurilor în mediul online i-a trăsnit ca un fulger. Trandafir primise în dar un telefon pentru a putea face lecții online, pe care a învățat între timp să îl folosească, însă cele 2 încăperi din locuința sa și cele nouă suflete cu care își împarte traiul zilnic nu aveau cum să îi ofere condițiile necesare învățării, mai ales că în clasa I el urma să învețe să scrie de mână și să aprofundeze cititul. Soluția propusă de învățătoarea sa și aprobată de familia elevului a fost ca zilnic, preț de două ore, Trandafir să facă lecții acasă la ea.
”Când a primit telefonul de la mine, pe care i l-am oferit pentru a putea participa la cursurile online, nu a fost deloc încântat pentru că el a perceput asta ca pe o despărțire de mine. A spus că nu îi trebuie telefon că asta înseamnă că nu o să mă mai vadă. Acum participă la lecțiile online cu colegii săi, iar după ce eu îmi termin treburile, preț de două ore, vine la mine acasă și lucrez cu el, mănânc cu el, scriem, citim, pentru ca Trandafir să continue să învețe, pentru că acasă nu are condițiile necesare”, a explicat Nicoleta Bogoș, care a precizat că a avut aproape în fiecare generație elevi din categorii defavorizate – romi, copii cu handicap, sindrom Down, autism și chiar Lupus. O fostă elevă de-a sa, din primele generații, tot de etnie romă, este acum profesoară la o școală din Bruxelles, iar pe o alta, care suferea de tetrapareză spastică, a susținut-o până a terminat liceul și a evoluat foarte bine, a învățat să scrie, iar acum lucrează de acasă. Pe un alt elev de-al ei l-a însoțit o perioadă, cât mama sa a fost indisponibilizată din cauza unei răni la genunchi, la tratamentele pe care le făcea la o clinică în Cluj, iar băiatul era atât de mândru și le spunea tuturor că învățătoarea lui este cea care îl însoțește la tratament. ”Nu mi-am dorit niciodată să fac altceva, decât să fiu învățătoare. Visam la asta de mică, încă de când mă jucam cu păpușile”, spune Nicoleta Bogoș.

Pe lângă pasiunea de a preda copiilor de școală primară, menirea de a face bine semenilor săi a îndemnat-o pe învățătoarea din Câmpulung Moldovenesc să înființeze o asociație, ”Licuricii fericiți”, prin intermediul căreia și-a propus să ofere ajutor, sprijin și zâmbete unor copii din medii defavorizate, dar și câtorva zeci de bătrâni.

Dacă fiecare faptă bună a sa ar fi transformată într-o cărămidă, învățătoarea Nicoleta Bogoș ar avea un adevărat castel în care, cu siguranță, ar adăposti toate sufletele stinghere pe care le-a întâlnit în viața sa și nu s-ar mulțumi cu atât, ci, cu siguranță, s-ar asigura că aceștia au motive să zâmbească în fiecare zi. Aceste povești frumoase din spatele oamenilor cu suflet mare și cu vocație au puterea să inspire generații viitoare, iar elevii care au parte de dascăli implicați și dedicați sunt câștigați atât din punct de vedere intelectual, cât și spiritual și emoțional. (Oana NUȚU)