Titlu de cetăţean de onoare al Sucevei, conferit post – mortem academicianului Cristofor Simionescu

Potrivit rectorului USV, Valentin Popa – cel care a făcut demersuri la Primărie să fie iniţiat un proiect de hotărâre a Consiliului Local – acad. Cristofor I. Simionescu a fost cel mai mare chimist al ţării

In şedinţa de miercuri, 17 decembrie, a Consiliului Local Suceava va fi supus dezbaterii în vederea aprobării un proiect de hotărâre iniţiat de primarul Ion Lungu şi viceprimarul Gavril Vîrvara privind conferirea titlului de cetăţean de onoare al municipiului reşedinţă de judeţ academicianului Cristofor Simionescu. Titlul de cetăţean de onoare va fi conferit post – mortem, iar primarul va trebui să facă demersurile pentru a duce la îndeplinire prevederile hotărârii Consiliului Local Suceava.
Menţionăm că proiectul de hotărâre iniţiat de primarul Ion Lungu şi viceprimarul Gavril Vîrvara este făcut ca urmare a unei adrese trimisă în acest sens de rectorul Universităţii „Stefan cel Mare”, Valentin Popa, pe data de 4 decembrie a.c.. Din punctul de vedere al rectorului Valentin Popa, acad. Cristofor I. Simionescu este „cel mai mare chimist al ţării. Precizăm că demersul rectorului a fost iniţiat mai de demult pentru că, în documentaţia trimisă municipalităţii sucevene, se arată cum, în data de 8 noiembrie, la Iaşi, acad. Bogdan Simionescu şi ing. Tudor Vasile Simionescu – în calitate de moştenitori legali ai academicianului Cristofor Simionescu – sunt de acord cu conferirea titlului de cetăţean de onoare (post mortem) părintelui lor.
Cristofor Simionescu s-a născut pe 17 iulie 1920 în comuna Dumbrăveni, a făcut şcoala la Plopeni iar liceul în Suceava, la „Stefan cel Mare” şi apoi la Iaşi, unde a urmat şi cursurile Facultăţii de Chimie Industrială, ajungând apoi rector al Institutului Politehnic – unde a fondat secţia de celuloză, hârtie şi fibre artificiale, funţia de rector deţinând-o vreme de 23 de ani. Potrivit unor documente istorice recente, în anul 1976 a fost înlăturat din funcţia de rector al Institutului Politehnic din Iaşi ca urmare a faptului că într-o discuţie cu Erwin Wickert, ambasadorul RFG, i-a descris-o acestuia pe Elena Ceauşescu drept incultă şi analfabetă. Discuţia a fost înregistrată de Securitate.
Din 1963 a devenit membru al Academiei Române. Intre 1963 – 1974 şi 1989 – 2001 a fost preşedintele filialei ieşene a Academiei Române iar între 1977 – 1980 a fost vicepreşedinte cu delegaţie al Academiei Române. A fost, de asemenea, membru al Academiei Internaţionale de Stiinţă a Lemnului, al Academiei Europene de Stiinţe şi Arte şi al academiilor de ştiinţe din Republica Moldova, Ungaria şi din New York, al societăţilor de chimie din Franţa şi SUA, al Societăţii de Chimie Industrială din Paris şi al Comitetului Internaţional al Centrului Aharon Katzir – Katchalsky Israel. A fost distins cu Medalia de Aur a Societăţii Americane de Chimie (1976), cu numeroase alte diplome de la diverse foruri ştiinţifice din alte ţări şi cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de mare ofiţer (2000).
A decedat în 2007, pe 6 august, la vârsta de 87 de ani, iar începând cu luna noiembrie a anului 2013, în memoria marelui savant, la Iaşi, în cadrul Facultăţii de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului (fosta Facultate de Chimie Industrială) se organizează concursul tematic de chimie care-i poartă numele.
De numele lui Cristofor I. Simionescu se leagă mai multe contribuţii aduse la sinteza compuşilor macromoleculari, obţinerea copolimerilor şi numeroase descoperiri în domeniul chimiei lemnului. De asemenea, a militat încă înainte de 1989 pentru înfiinţarea Universităţii „Stefan cel Mare”, pentru promovarea valorilor tradiţionale din zona Bucovinei şi a dezvoltării Combinatului de Celuloză şi Hârtie de la Suceava. Menţionăm că unul din fii săi – Bogdan Simionescu, născut la 1949 – a îmbrăţişat, asemenea tatălui său, domeniul chimiei şi a fost membru corespondent al Academiei Române din 2000 până în 2009, când a devenit membru titular şi, în prezent, are funcţia de vicepreşedinte. (Dan PRICOPE)