STIMAS, în faliment

 
STIMAS, fabrica de sticlărie din Suceava, renumită acum trei decenii în întreaga Europă şi chiar peste ocean, în Statele Unite ale Americii, pentru obiectele de sticlărie gen rubin, intră în faliment. Cu datorii acumulate de 11,8 milioane de lei şi fără speranţa că din vânzările de terenuri sau clădiri se va putea relansa activitatea societăţii, firma lichidatoare – Accer IPURL Suceava a cerut săptămâna trecută trecerea firmei din procedura insolvenţei, în faliment.

Doina Muntean, reprezentant al practicianului în insolvenţă Accer IPURL Suceava, apreciază că ar mai putea exista o şansă pentru ca STIMAS să supravieţuiască şi chiar să se dezvolte ulterior. Totul însă depinde de factori pe care nici lichidatorul, nici creditorii şi cu atât mai puţin administratorii sau cei 200 de angajaţi ai firmei nu le-ar putea gestiona. Dacă fabrica de sticlă de la Suceava va supravieţui, ţine de conjunctura economică.
In anul 2010, luna august, preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii STIMAS, Mircea Telel, a depus la Tribunalul Suceava o soli-citare de deschidere a procedurii insolvenţei, la cererea debitorului, în ve-derea reorganizării judiciare a firmei. Se acumulaseră datorii totale de peste 10 milioane de lei, cele mai mari la BCR – 7,7 milioane de lei, la Direcţia de Finanţe – 1,6 milioane de lei dar şi la E.On – 260 mii de lei, plus alţi cre-ditori asumaţi în tabelul general al creditorilor.
In anul 2013, pe 23 august, creditorii au căzut de acord asupra uneia dintre cele trei măsuri succesive propuse, de reorganizare judiciară, care prevedea în principal valorificarea unor active care nu erau indispensabile desfăşurării activităţii de la STIMAS. Planul de reorganizare prevedea stingerea datoriilor prin vănzarea unor terenuri şi construcţii libere de sarcini (negajate pentru împrumuturi angajate anterior, n.r.), iar fabrica de sticlărie, ca atare să producă în continuare, iar din creşterea volumului vânzărilor şi prin noi contractări, să se adune suficienţi bani pentru plata în timp a datoriilor către creditori. “Planul a mers bine, s-au plătit o parte din datoriile bancare – rate şi dobânzi şi trebuie spus, s-a beneficiat şi de ajutorul financiar consistent al SC STILL GLASS, firmă cu care STIMAS are o asociere în participaţiune, iar prin sumele virate de cea dintâi s-a reuşit o bună perioadă de timp plata datoriilor curente şi a ratelor la bancă. Dar cea mai mare parte a ratelor bancare a fost scandeţată în ideea că se vor putea vinde activele. Nu s-a reuşit acest lucru pentru că piaţa imobiliară a dat înapoi. Ca exemplu – în noiembrie 2010, când s-a aprobat primul plan de reorganizare, se propunea vânzarea cu 70 de euro a unui metru pătrat de teren, într-o zonă bună, cum este cea de pe strada Traian Vuia, din municipiul Suceava. Dar, în urma încercărilor de valorificare făcute s-a tras concluzia că terenul aferent SC STIMAS nu s-a putut vinde”, a explicat Doina Muntean. Lichidatorul judiciar a explicat că, pe de altă parte, au intervenit scadenţele la grosul datoriilor. Pe lângă milioanele de plată la BCR, s-au acumulat datorii la E.On, cauzate şi de creşterea preţului gazului metan. Se ştie că industria sticlei este una energofagă, având nevoie de cuptoare mereu încălzite, pentru a produce paharele, recipiente şi alte obiectele din sticlă prin topirea nisipului de cuarţ. Pentru că preţul gazului livrat de E.On s-a dublat, STIMAS a identificat un alt furnizor de gaz, care a oferit un preţ mai mic, dar acest demers nu a fost suficient pentru reabilitarea producţiei de sticlărie de la STIMAS Suceava.
BCR, principalul finanţator al acti-vităţii fabricii a decis că, după trei ani de la acceptarea primului plan de reorganizare nu mai poate acorda încredere că dacă va fi prelungit acest program, se vor putea valorifica activele cu preţurile prevăzute în anul 2010, ca exemplu – 70 de euro metru pătrat de teren, în condiţiile în care nici cu 30 de euro metru pătrat nu se găseşte un cumpărător. “o valorificare sub acest preţ nu este posibilă prin planul de reorganizare ci doar prin procedura falimentului. Pentru aceasta, am convocat adunarea creditorilor iar aceştia au fost de acord cu propunerea declanşării falimentului societăţii STIMAS SA” a arătat Doina Muntean
Opinia lichidatorului judiciar este că intrarea în faliment a fabricii de sticlărie STIMAS, poate să aibă şi o componentă bună. “Valorificarea sub preţul stabilit prin programul de restructurare a activelor nu este posibilă prin plan ci doar prin procedura falimentului. O sugestie venită de la SC STIL GLASS, asumată de BCR este să nu se scoată de pe piaţă o societate care oferă locuri de muncă şi care să fie şi atractivă pentru un potenţial cumpărător, al unităţii de producţie ca atare. Dacă s-ar vinde terenurile şi construcţiile la preţul pieţei iar utilajele să se valorifice la fier vechi, suma obţinută de creditori ar fi mult mai mică decăt cea care s-ar putea obţine din vânzarea unei afaceri în funcţiune.
STILL GLASS ar putea să ţină oameni la muncă şi să facă faţă concurenţei chineze , dacă vor fi lăsaţi să funcţioneze
In incinta vechii fabrici de sticlă din Suceava, transformată în SC STIMAS SRL, funcţionează în continuare o entitate economică din zona producţiei, denumită SC STILL GLASS SRL. Societatea cu răspundere limitată a încheiat un acord de asociere în parti-cipaţiune cu STIMAS, a preluat pe cei peste 200 de angajaţi şi totodată cuptoarele de sticlărie dar şi meşterii cu care se mândrea STIMAS, acum un sfert de secol. Este vorba despre faptul că, pe plan mondial sunt puţine produse din sticlă lucrate manual – pahare, boluri, etc., livrate către marile restaurante din Germania, alte ţări din Uniunea Europeană dar şi din Statele Unite ale Americii, iar STILL GLASS, cu meseriaşii preluaţi de la STIMAS, se bat piept în piept cu chinezii care au dibuit modalităţi mult mai ieftine de a fabrica obiecte din sticlă pentru dotarea restaurantelor din Occident, la un preţ mult mai mic decât cel calculat la fa-brica de sticlărie din Suceava.
Datorii totale de 11, 8 milioane de lei la STIMAS, speranţa este ca falimentul să fie mai bun decât insolvenţa
La data deschiderii procedurii insolvenţei la SC STIMAS SA în toamna anului 2010, datoriile totale ale firmei totalizau 10,9 milioane de lei noi (109 miliarde de lei vechi). Acum, înainte de intrarea în faliment, datoriile însumează 11,8 milioane de lei noi (118 miliarde de lei vechi). BCR vrea să recupereze 7,7 milioane de lei, Fiscul 1,6 milioane de lei, E.on – 260 de mii de lei.
“Sperăm ca falimentul să evite o ieşire din spaţiul economic naţional a încă unei afaceri. Mizăm pe o valorificare superioară a bunurilor pentru plata datoriilor fabricii prin atragerea unui investitor, pentru că o fabrică închisă nu atrage atenţia investitorilor către o activitate viabilă, iar vânzarea terenului sau a clădirilor aferente unor foste întreprinderi nu aduc nici pe departe sumele aşteptate.”, a declarat Doina Muntean.
La sfârşitul lunii august a anului 2010, SC STIMAS SA a depus prin administratorul Mircea Tetel – preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii, o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei la Tribunalul Suceava, prin care s-ar viza reorganizarea judiciară a firmei.
Prin motivele invocate de reprezentanţii STIMAS în solicitarea de deschidere a insolvenţei, se arăta că societatea care produce obiecte de sticlă a fost preluată de acţionari cu datorii mari, care în principal din cauza crizei economice mondiale nu au putut fi achitate.
La vremea respectivă, acţionari la SC STIMAS SA erau omul de afaceri din Vicovu de Sus Viorel Gheorghe Bobu cu 65,79%, Mircea Tetel – preşedinte al Consiliului de Administraţie, cu 20,33%, SIF Muntenia cu 5,99% şi acţionari persoane fizice – 7,89%.
Conform datelor depuse la dosar, societatea înregistra înainte de a depune cerere de insolvenţă plăţi restante la furnizori de 2, 67 milioane de lei (26,7 miliarde de lei vechi, din care 1,31 milioane de lei restanţe mai vechi de un an, obligaţii restante de Bugetul asigurărilor sociale de 936 mii lei (9,36 miliarde lei vechi), impozite şi taxe neplătite la Bugetul de stat – 113 mii lei (1,13 miliarde lei vechi), datorii la bănci de 697 mii lei (6,97 miliarde lei vechi) pe termen lung şi 6,41 mi-lioane lei (64,1 miliarde lei vechi) datorii la bănci pe termen scurt, în lei şi valută. Ulterior, datoriile înregistrate în dosarul de insolvenţă, precum am arătat, au crescut de patru ori, până la 11,8 milioane de lei noi.
STIMAS adusă pe marginea prăpastiei de fosta directoare Gena Hâncu, falimentul mascat cu banere comerciale
STIMAS Suceava a intrat în zona problemelor financiare încă de acum 15 ani, când era condusă de directoarea generală Gena Hâncu, actualmente plecată în SUA. Căpuşând activitatea societăţii pe care o conducea cu o firmă proprie ce avea acelaşi obiect de acti-vitate, a dus producătorul de sticlă sucevean pe marginea prăpastiei, după care l-a abandonat. In anul 2001, un control efectuat de comisarii Garzii Financiare si consilierii din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice Suceava la SC STIMAS Suceava cu privire la unele ilegalităţi, abuzuri şi nereguli comise de directorul general Gena Hâncu a confirmat în mare parte acuzele aduse. Activitatea directoarei de la STIMAS a ajuns atunci în vizorul controlorilor financiari după ce un grup de salariaţi ai societăţii au trimis o scrisoare către Departamentul de Control şi Anticorupţie al Guvernului prin care semnalau grave deficienţe şi nereguli. Cel mai grav aspect confirmat în verificările de atunci a fost acela că SC HOLIDAY ESSENCE SRL Suceava, o firma căpuşă la care Gena Hâncu era administrator deţinând şi 50% din acţiuni, avea aceeaşi beneficiari cu SC STIMAS SA. S-a stabilit că societatea la care Gena Hâncu detinea jumătate din numărul acţiunilor şi Stimas aveau relaţii de afaceri care conţineau aceleaşi contracte, cu aceleasi puncte de încarcare şi aceeaşi destinaţie cu doua societăţi, şi anume MICHAEL FISCHER&BH Bamberg-Germania, respectiv SC BELROM
Bucureşti. In timp ce SC STIMAS SA era atunci o societate cu circa 800 de salariati, SC HOLIDAY ESSENCE SRL avea numai câţiva zeci de angajaţi.
Preluarea de către Viorel Bobu un om de afaceri din Vicovu de Sus a pachetului majoritar de acţiuni a SC STIMAS părea să fie o şansă pentru salvarea întreprinderii. Precum s-a văzut, nu s-a reuşit redresarea. Clădirile de pe strada Traian Vuia a renumitului altcândva producător de sticlă sucevean au ajuns într-o stare de paragină totală, doar câteva banere încercănd să mascheze faţada distrusă a fostului sediu administrativ al producătorului de sticlă sucevean. (Neculai ROSCA)