Povestea de film a unui rădăuțean stabilit în Marea Britanie care a uimit o țară întreagă la “Românii au talent”

Făcând dovada clară a unei mentalități de învingător, un tânăr adoptat dintr-un orfelinat după ce a fost abandonat la naștere din cauza unor dizabilități fizice, a reușit să impresioneze prin talentul său muzical, însă în povestea de viață a acestuia stă, cel mai probabil, explicația succesului pe care l-a avut pe scenă

Povestea de viață a lui Cornel Hrișcă-Munn este una de film. Şi încă a unuia bun pe care merită să îl vizionezi ori de câte ori simți că ai nevoie de un exemplu sau de o încurajare pe care vorbele unor cunoscuți nu ți-o pot da. Tânărul originar din Rădăuți, în vârstă de 27 de ani a impresionat o țară întreagă cu talentul său deosebit, vineri seara, la emisiunea „Românii au talent”. Trăiește în Marea Britanie, dar nu și-a uitat țara natală, cu toate că aceasta nu a făcut mare lucru pentru el. Dar nu este vorba de vreo poveste cu patriotism, ci de una despre atitudine, umanitate, muncă și talent.

În următoarele fraze începe drama: Cornel s-a născut fără antebrațe și cu piciorul drept întors iar după cum a povestit el, toată lumea se aștepta ca el să moară. Părinții biologici erau săraci și ambii munceau din greu ca să întrețină familia. A fost dus într-un orfelinat din Suceava, imediat după naștere.

De aici încolo, întorsătura care se produce crează însă o poveste de viață cu o multiple mesaje pozitive. În septembrie 1992, când Cornel avea doar nouă luni de viață, un medic de la orfelinat a întrebat-o, pe Doreen Munn – care împreună ei cu soțul trimitea la orfelinat produse din Marea Britanie și atunci ea l-a văzut pe Cornel – ce ar putea face medicii englezi pentru băiat. După cum se precizează pe site-ul protv.ro, Doreen Munn s-a interesat și, cu puțin ajutor, a reușit să găsească un tratament gratuit pentru Cornel la un spital. Procedurile de adopție, inclusiv acordul legal al părinților biologici ai lui Cornel, au fost parcurse în următoarele șapte luni, vreme în care autoritățile din România au fost în contact cu cele din Marea Britanie iar astfel Doreen și Ken Munn au reușit în cele din urmă să îl adopte pe Cornel.

Încă de mic, Cornel a făcut ciclism și înot, după cum informează cei de la protv.ro. Handicapul nu l-a împiedicat nici să își îndeplinească visul de a deveni muzician iar asta s-a văzut foarte clar vineri, la Românii au Talent unde pur și simplu a fost o revelație, cântatul la tobe lăsând muți de uimire pe cei din public și juriul. Desigur, au urmat aplauzele, felicitările și – predictibil după calitatea ridicată a prestației – cei patru de „Da” din partea juriului.

Însă poate mai important de atât este munca de o viață și lupta pe care a dus-o ca să ajungă la nivelul impresionant pe care publicul l-au putut observa, vineri, la „Românii au Talent”. Povestea de viață a lui Cornel nu s-a limitat doar la ciclism ori la înot. La vârsta de 11 ani, a început să bată la tobe. Doi ani mai târziu, a început să cânte la chitară bas și încet, încet muzica i-a ajuns la suflet. La 14 ani, s-a înscris la un concurs național de cântat la tobe, la care au fost 400 de participanți, și a ieșit pe locul al doilea. A urmat apoi un alt pas important: promovarea cu ajutorul tehnologiei moderne. Astfel, conform sursei citate, acum 12 ani, și-a făcut un canal de Youtube – Cornel Hrișcă-Munn – care a strâns până în prezent peste cinci milioane de vizualizări cu cover-uri după piese celebre. De altfel, până acum, a avut concerte peste tot în lume. A avut și o trupă – Don’t go plastic.

Nu a neglijat nici educația. Ba dimpotrivă, conform protv.ro a absolvit una dintre cele mai prestigioase universități din lume: Universitatea Oxford. De asemenea, are master în Filosofie și Teologie.

În România, până să participe la „Românii au Talent”, Cornel a mai fost de vreo zece ori. În prezent, Cornel este însurat și nu are copii, după cum mai informează protv.ro. În 2017, Cornel s-a căsătorit cu o englezoaică. Mama lui biologică a mers la nunta lui, dar Cornel nu a întrebat-o ce s-a întâmplat atunci exact, de ce părinții săi l-au abandonat. În schimb, știe și el că în România, în vremurile acelea, era o rușine să ai un copil cu dizabilități, iar părinții și autoritățile nu credeau că ar putea să facă ceva pentru el, ca să poată fi salvat. E posibil să fie puțin din toate, crede Cornel, însă nu știe adevăratul motiv pentru care a fost abandonat. Totodată, știe că are frați – din partea tatălui – o soră vitregă și doi frați vitregi – dar nu a ținut legătura cu ei.

Pe de altă parte, probabil pentru că vrea la rândul său să ajute așa cum și el a fost ajutat în mai multe etape din viața sa, a avut și o asociație numită „Cornel Romanian Rehabilitation Centre Trust”, prin care a ajutat românii cu dizabilități fizice să beneficieze de proteze pentru mâini și picioare și de tratamentul necesar. (Dan PRICOPE)