În fața unor provocări existențiale, UE se teme de un eventual vid de putere creat după retragerea Angelei Merkel 

Retragerea Angelei Merkel de pe scena politică suscită temeri privind un eventual vid de putere în cadrul Uniunii Europene, confruntată cu proiecte decisive pentru supraviețuirea sa, dar și cu speranța unei reînnoiri, comentează AFP, citată de Agerpres.
În ultimele luni, liderii UE și-au înmulțit omagiile și mulțumirile față de cea care a condus Germania din 2005, aproape la fel de mult timp precum cancelarul Reunificării, Helmut Kohl (1982-1998).
Premierul olandez Mark Rutte a salutat “enorma autoritate” a acesteia. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat în ce măsură spiritul analitic al acestei chimiste, doctor în științe, a fost crucial pentru a debloca negocieri europene, uneori interminabile.

Angela Merkel, cel mai longeviv șef de guvern printre democrațiile europene, a jucat un rol decisiv în UE, explică politologul Janis Emmanouilidis, de la European Policy Centre (EPC). Ea își va lua rămas bun la câteva luni după alegerile legislative germane de duminică, perioadă în care se va forma un nou guvern.
“Bineînțeles, plecarea sa lasă un vid”, a declarat expertul citat pentru AFP, evocând “sfârșitul unei epoci”. În cursul celor 16 ani în care s-a aflat la putere, Angela Merkel a trebuit să facă față unei “crize permanente” a UE, de la criza financiară din 2008 până la pandemia de coronavirus, trecând prin Brexit, amintește același expert.
Discursurile sale asupra Europei nu vor intra însă în Istorie. Lipsită de o mare viziune, cancelarul își datorează buna imagine talentelor sale de administrator pragmatic, care i-au permis să mențină unitatea UE în adversitate, forjând compromisurile necesare.
Ea a dovedit “continuitate și fermitate”, ceea ce numeroși europeni au apreciat în perioade de incertitudini. “Viitorul cancelar va trebui mai întâi să capete anvergură înainte de a putea pretinde să o înlocuiască în acest rol”, subliniază el. Nu contează dacă acesta se va numi Armin Laschet (CDU), Olaf Scholz (SPD) sau Annalena Baerbock (Verzi).
Potrivit unui studiu efectuat în 12 țări ale UE de către Consiliul European pentru Relații Internaționale (ECFR), 41% dintre persoanele intervievate afirmă că ar vota mai degrabă pentru Angela Merkel decât pentru Emmanuel Macron dacă ar trebui să aleagă un președinte pentru Europa.
În timpul crizei euro, la începutul anilor 2010, ea a suscitat totuși indignare după ce a întârziat să vină în ajutor țărilor îndatorate, ca Grecia, generând temeri la un moment dat de o implozie a monedei unice.
“Angela Merkel nu a salvat Europa”, afirmă fostul președinte al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker. “Este narațiunea germană că ea a fost la originea tuturor soluțiilor în crizele grave”, a declarat el cotidianului belgian Le Soir. “Nu subestimez rolul pe care ea l-a jucat, dar sunt departe de a-l supraestima pentru că și-a trăit propriile ezitări în timpul acestei perioade care a fost printre cele mai dificile ale construcției europene”, a afirmat Juncker.
Potrivit acestui veteran al politicii luxemburgheze, Merkel a acționat totuși ca o “femeie de stat”, deschizând frontierele germane refugiaților în 2015, în pofida atacurilor cărora le-a fost țintă în țara sa și “ea a acționat bine” în timpul pandemiei, acceptând un plan de salvare istoric de 750 miliarde de euro care a întruchipat solidaritatea europeană.
Fostul ministru spaniol de externe, Ana Palacio, reproșează cancelarului “strategia sa constând în a aștepta ca situațiile disperate să necesite măsuri disperate”. Această strategie “a fost adesea în profitul celor care încalcă regulile”, susține ea, referindu-se la tergiversările germane față de șeful guvernului ungar, Viktor Orban, a cărui țară s-a îndepărtat de valori europene.
Or, UE se confruntă cu provocări istorice: reconstruirea unei economii puternice după pandemie, lupta împotriva schimbării climatice, afirmarea rolului său geopolitic în fața SUA și a Chinei…
“Angela Merkel a menținut poate abil statu quo-ul asupra continentului în cursul ultimilor ani, dar provocările cu care se confruntă Europa în prezent cer soluții radicale și nu schimbări cosmetice. UE are nevoie astăzi de o Germanie vizionară”, apreciază Piotr Buras, de la ECFR.  (Agerpres)