Moody’s ameninţă ratingul Franţei. Ce se întâmplă dacă Parisul pierde triplul A?

Agenţia de rating Moody’s a estimat, luni dimineaţă, că o creştere a ratei dobânzilor pentru obligaţiunile franceze pe pieţele financiare la care se adaugă perspectiva unei creşteri economice deteriorate ar putea avea consecinţe negative asupra notei datoriei Franţei, scrie cotidianul francez Le Figaro.

„Costurile de finanţare ridicate ar putea creşte dificultăţile cu care se confruntă deja guvernul francez, la care se adaugă şi o perspectivă de creştere care se deteriorează, cu implicaţii negative pentru creditare”, potrivit Moody’s.

Jurnaliştii francezi explică faptul că „implicaţiile negative pentru creditare” înseamnă o eventuală retrogradare a notei ţării, care în prezent este „AAA”, respectiv cea mai mare posibilă. La jumătatea lunii octombrie, agenţia Moody’s a promis că în trei luni de zile va analiza dacă este necesară revizuirea perspective „stabilă” de evoluţiei a Franţei.

Agenţia atrage atenţia că „săptămâna trecută, diferenţa între titlurile pe zece ani franceze şi germane au depăşit 200 de puncte de bază (două puncte pentru fiecare procent), un record de la crearea zonei euro”. Datoria franceză nu este privită cu încredere pe piata obligatara, care ar putea fi contagiată de criza zonei euro care pare că nu ocoleşte decât Germania.

Agenţia a calculat că o creştere de o sută de puncte de bază a dobânzilor atrage după sine un surplus de trei miliarde de euro în fiecare an. „Având în vedere că previziunea guvernului este de o creştere a PIB de numai 1% în 2012, dobânzile vor îngreuna atingerea obiectivelor de reducerea deficitelor”, mai spune Moody’s.

În ciuda faptului că guvernul vrea să ţină lucrurile sub control, Moody’s apreciază că sunt unii „factori de risc importanţi” pe care executivul nu îi poate controla: „perspectivele de creştere financiară şi criza datoriei europene”, iar „modelul social francez nu poate fi finanţat decât dacă potenţialul economiei franceze este menţinut”.

Efect de domino dacă Franţa pierde triplul A

Păstrarea triplului A al Franţei este cu siguranţă principala miză a campaniei electorale prezidenţiale din 2012. Dacă Parisul va pierde „preţioasa comoară naţională”, familiile franceze ar putea să resimtă acest lucru, cu anumite rezerve, în ceea ce preveşte finanţele lor personale prin intermediul accesului la creditele bancare şi prin dobânzile pentru case, dar şi prin taxele şi impozitele stabilite de colectivităţile locale.

Norbert Gaillard, expert la Banca Mondială, le-a spus jurnaliştilor de la Le Figaro că „nota unei ţări serveşte drept referinţă naţională. Dacă ea este scăzută, automat şi cele ale întreprinderilor, băncilor şi mai ales ale colectivităţilor locale vor puse sub semnul întrebării. Printre ultimele, cele care beneficiază de un tripul A, cum ar fi oraşul Paris sau regiunea Ile-de-France, vor fi în mod automat retrogradate”. Acest lucru este posibil fiindcă colectivităţile care depind în mare parte de banii primiţi de la stat, nu pot primi o notă mai mare decât a lui. Iar, în momentul în care sunt degradate, vor trebui să facă faţă unor creditori mai puţin încrezători care le vor cere dobânzi mai mari, ceea ce le va mări costul datoriei şi, la final, „ar putea determina o creştere a fiscalităţii locale”, a explicat Norbert Gaillard.

Consecinţele unei eventuale pierderi a triplului A de către Franţa depind mai ales de reacţia pieţelor. Dacă acestea vor continua să impună Franţei dobânzi din ce în ce mai mari, atunci se pot aştepta efecte în lanţ de la visteria statului până la portofelul consumatorilor. Dar, după cum o sugerează mai multe voci, fiindcă dobânzile practicate în prezent presupun deja o Franţă retrogradată, schimbările care se vor produce, dacă retrogradarea va veni oficial, ar putea să nu fie foarte mari.

Noua Zeelandă, de pildă, şi-a pierdut triplul A pe 30 septembrie, iar imediat costurile creditării au crescut, iar apoi au ajuns la un nivel mai scăzut decât înainte de a fi sancţionată de agenţiile de rating.

În august 2011, şi SUA a fost retrogradată de agenţia Standard and Poor’s, celelalte două mari instituţii neavând aceeaşi părere. Cu toate că administraţia Obama a reacţionat cu indignare la această veste, notând că S&P a făcut o greşeală matematică semnificativă, supraevaluând datoria federală cu circa 2.000 miliarde de dolari, totuşi retrogradarea SUA a fost considerată ca fiind declanşatorul celui de-al doilea val al crizei economice şi financiare globale. (CRISTINA DOBREANU – romanialibera.ro)