SĂNĂTATE ŞI … PRIETENIE

13/09/18 ora:2:20am

În timp ce mulţi cred că descărcarea agresivă şi zgomotoasă constituie modalitatea sănătoasă de a scăpa de supărare şi de tensiunea nervoasă, statisticile arată că bărbaţii care răbufnesc cu violenţă, în mod regulat, fac de două ori mai des accidente vasculare cerebrale, în comparaţie cu cei care sunt în stare să-şi potolească mânia, fără să o exteriorizeze. Până la o anumită vârstă, sănătatea pare să fie ceva de la sine înţeles. Privind în jur, vedem că toată lumea e preocupată de atâtea probleme, însă prea puţini se gândesc să facă ceva şi pentru sănătate. În ciuda potopului de informaţii în toate domeniile, cunoştinţele pentru menţinerea sănătăţii par a lipsi cu desăvârşire sau se găsesc la nivelul anilor ’50. În acest gol pătrund şarlatanii cu sfaturile şi, mai ales, cu produsele lor.

Câţi ştiu că lipsa activităţii fizice şi alimentaţia constituie principalele cauze de îmbolnăvire în ţara noastră? Activitatea fizică e necesară nu numai pentru menţinerea muşchilor şi a oaselor, dar şi pentru o bună funcţionare a inimii, a creierului, a vaselor de sânge, a articulaţiilor şi, nu în ultimul rând, a sistemului imunitar. Dintre multele cauze care conspiră să ne facă viaţa scurtă şi mizerabilă sunt: fumatul, alimentaţia nepotrivită şi lipsa activităţii fizice. În ţările apusene, 10 până la 15% din totalul deceselor pot fi atribuite lipsei de activitate fizică. Zilnic suntem nevoiţi să facem o serie de activităţi care, cu siguranţă, nu ne fac o plăcere deosebită: spălatul dinţilor, curăţenia în casă, spălatul vaselor, al geamurilor, al rufelor, călcatul, cumpărăturile sau, uneori, mersul la serviciu, dar le facem, ştiind că în felul acesta vom avea dinţi sănătoşi, o casă atrăgătoare, un venit asigurat şi, dacă se poate, şi bun. După un timp, toate aceste activităţi devin rutiniere, o parte acceptată a vieţii zilnice. Să privim activitatea fizică cu aceiaşi ochi. Foloasele ei vor fi mai mari decât ne putem imagina, căci le vom simţi o viaţă întreagă.

Dar sănătatea şi fericirea mai au nevoie şi de alte ingrediente. „Un prieten bun este binele cel mai mare de pe lume”, a spus cineva, şi azi, afirmaţia aceasta e mai adevărată ca oricând. Sociologii constată o izolare rapidă a fiinţelor care alcătuiesc societatea de azi. Contactele sociale sunt mai superficiale decât înainte. Din ce în ce mai mulţi oameni trăiesc singuri în marile oraşe, o treime din gospodării constau numai dintr-o singură persoană. Numeroase studii din Statele Unite şi din Scandinavia, privind legătura dintre stilul de viaţă şi sănătate, au arătat foarte clar că adevăratele prietenii şi contactele sociale bune sunt la fel de eficace ca şi alţi factori de sănătate, precum abţinerea de la fumat, alimentaţia sănătoasă, respectarea orelor de odihnă şi activitatea fizică zilnică. Iar constatarea cea mai uimitoare a fost că oamenii cu prietenii excelente şi cu relaţii bune cu toţi cei din jur trăiesc mai mult, în ciuda stilului de viaţă nesănătos, decât cei care sunt atenţi la sănătatea lor, dar sunt lipsiţi de contacte sociale.

Dar cum devine cineva un prieten, o prietenă? În ce constă particularitatea, caracteristica principală a unei prietenii? Desigur, alegerile noastre ţin de factori psihici. Prietenii sunt înrudiţi spiritual şi, spre deosebire de rude, pe ei îi putem alege. Împărtăşim cu ei aceleaşi interese, valori, vederi şi aspiraţii. Psihologul Renate Valtin consideră că prietenia îndeplineşte trei funcţii importante: 1. satisface nevoia noastră de apartenenţă şi confirmare; 2. în situaţii de crize şi conflicte, putem avea un sfat şi un ajutor; 3. prietenia ne permite să încercăm planuri şi idei noi, pentru a ne dezvolta în continuare.

Ce bine ar fi dacă am deveni mai conştienţi de importanţa prieteniilor pentru sănătatea noastră fizică şi spirituală! Ca luptători însinguraţi, avem mai puţine şanse de a fi sănătoşi şi fericiţi. De aceea, merită să investim mai mult timp, mai multă energie şi mai multă voinţă pentru a ne câştiga prieteni, iar pe cei pe care-i avem, să-i păstrăm şi să-i apropiem şi mai mult. Există unii care vor să ne convingă că sunt prieteni cu toată lumea. Ne dăm seama că aşa ceva e cu neputinţă. Cred că înţeleptul Solomon a avut dreptate atunci când a spus: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un Prieten care ţine la tine mai mult decât un frate.”

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale

Email: cobuzclaudiu@yahoo.com