PREVENŢIA DIABETULUI ZAHARAT

„Screeningul” este definit ca drept identificarea prezumptivă a unei boli sau a unui defect nerecunoscut, prin folosirea unor teste, examinări sau altor proceduri care pot fi aplicate rapid. Testele de screening fac diferenţierea între persoanele aparent sănătoase, care, probabil, au boala, şi cele care, probabil, nu au acea boală.

Alcătuirea unui program de prevenţie trebuie să analizeze şi raportul cost/beneficiu. Costurile includ cheltuielile legate de depistarea persoanelor cu risc pentru afecţiunea respectivă, precum şi pe cele legate de aplicarea măsurilor de prevenţie (informare, educaţie, medicaţie etc.). Beneficiul evident este reprezentat de prevenirea sau ameliorarea bolii. Diabetul zaharat tip 2 îndeplineşte toate aceste criterii pentru a beneficia de programe de prevenţie: prevalenţă crescută, identificare simplă a persoanelor cu risc, costuri directe şi indirecte crescute, existenţa unor măsuri eficiente şi accesibile de prevenţie, precum şi raport cost/beneficiu favorabil. Prevenţia diabetului zaharat tip 1 este discutabilă, deoarece prevalenţa acestuia este scăzută, persoanele cu risc sunt mai dificil de identificat şi nu există, la ora actuală, măsuri eficiente de profilaxie. Diabetul zaharat tip 1 este o boală autoimună, cauzată de acţiunea conjugată a factorilor genetici şi a celor de mediu. El reprezintă 5-10% din totalitatea cazurilor de diabet zaharat, în ultimii 40 de ani, incidenţa lui în lume crescând cu 3-5% anual. Costurile directe şi indirecte foarte mari, pe care le determină, complicaţiile multiple pe care le generează, precum şi alterarea calităţii vieţii pacienţilor cu diabet zaharat tip 1 justifică numeroasele studii legate de prevenţia sa. Schematic, istoria naturală a diabetului zaharat tip 1 parcurge mai multe etape: pe un teren predispus genetic intervine un factor declanşator (trigger), care amorsează un proces autoimun, responsabil, în mare parte, de distrucţia celulelor β, cauza scăderii secreţiei de insulină. Când distrucţia depăşeşte 80% din masa celulelor β, apare hiperglicemia, iniţial numai postprandială şi, ulterior, şi pe nemâncate. Mijloacele de prevenire a diabetului zaharat de tip 1 sunt: evitarea factorilor de mediu declanşatori (triggeri) ai procesului autoimun, ca, de exemplu, laptele de vacă şi glutenul; scăderea în greutate a persoanelor obeze şi creşterea activităţii fizice. În esenţă, prevenţia diabetului zaharat tip 1 este, încă, iluzorie. Ea ar trebuie să se adreseze unor subiecţi cu risc crescut, dar este necesar ca factorii de mediu cu potenţial declanşator să fie mai bine definiţi, iar probabilitatea bolii, mai exactă.

Creşterea dramatică a prevalenţei diabetului zaharat tip 2 (formă de aproape 20 de ori mai frecventă decât diabetul zaharat tip 1), în ultimele două decade, faptul că aproximativ o treime dintre pacienţi nu sunt diagnosticaţi, morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară, deosebit de mare, la aceşti pacienţi, diagnosticarea frecventă în stadiul complicaţiilor cronice, costurile împovărătoare etc. sunt motive suficiente pentru a justifica atât cercetarea în prevenţie, cât, mai ales, implementarea unor programe eficiente de profilaxie. În ultimii 20 de ani, s-a demonstrat că optimizarea stilului de viaţă poate preveni apariţia diabetului zaharat tip 2, mai ales prin scădere ponderală şi creşterea activităţii fizice. De aceste măsuri beneficiază cel mai mult următoarele categorii: persoanele cu antecedente familiale încărcate pentru diabet zaharat tip 2; femei cu antecedente personale de diabet gestaţional; persoane care îşi schimbă stilul de viaţă, în special cele care trec din mediul rural în mediul urban, sau de la un stil de viaţă cu activitate fizică constantă la sedentarism. Recomandări generale de modificare a stilului de viaţă pentru prevenirea diabetului zaharat tip 2 sunt: creşterea activităţii fizice, care are un efect benefic asupra insulinosensibilităţii, independent de scăderea ponderală, recomandându-se activitate fizică de intensitate moderată, cu durată de cel puţin 30 de minute pe zi, în 5 zile pe săptămână; prevenţia obezităţii sau scădere ponderală, de 5-15% din greutatea de pornire; limitarea aportului total de lipide din alimentaţie, la sub 30% din necesarul caloric; reducerea dimensiunii porţiilor şi a aportului zilnic de calorii; creşterea aportului de fructe, legume şi fibre din dietă; reducerea consumului de glucide simple, rafinate; corectarea altor factori legaţi de stilul de viaţă, precum oprirea fumatului şi a consumului de alcool.

Prevenţia diabetului zaharat, prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos, ar trebui să înceapă încă din copilărie sau adolescenţă, rolul educativ principal pentru sănătate revenind medicilor şcolari şi celor de familie. Screeningul pentru depistarea formelor de prediabet poate fi considerat o măsură preventivă; detectarea bolii, într-un stadiu presimptomatic, făcând posibilă intervenţia terapeutică, cu scopul profilaxiei complicaţiilor.

Dr. Claudiu Cobuz – Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice

Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]