ALIMENTAŢIE ŞI CIVILIZAŢIE

Omul, ca organism viu, are nevoie de energie pentru a supraviețui, în cel mai realist  şi concret mod.  Dar, ca ființă superioară pe scara filogenetică, el nu are posibilitatea de a utiliza, prin încorporare directă, energia radiantă, oferită ancestral de soare. Omul depinde integral din punct de vedere energetic de mediul exterior, recte de alimentele care conțin şi concentrează energie în trofinele cunoscute. Deci, alimentele,  prin metabolizare, rămân principala sursă energetică a vieții. Alimentându-ne, trăim! Este un adevăr indubitabil. Dar, putem să ne alimentam în așa fel încât să trăim bine şi cât mai mult, sănătoşi. De aceea depinde de noi şi de informațiile pe care le deținem să alegem variantele optime ale “hranei noastre cea de toate zilele”!

Deci, alimentația sănătoasă este cea adaptată şi echilibrata energetic şi nutrițional, recunoscând variații individuale plurifactorial determinate. Alimentația adaptată şi echilibrată presupune acoperirea nevoilor energetice concomitent cu a celor nutriționale pentru menținerea propriilor structuri, repararea uzurilor, întreținerea proceselor fiziologice, a creşterii şi dezvoltării. Aceasta presupune includerea tuturor nutrienţilor în limite considerate normale pentru fiecare, dar şi respectarea unor anumite proporții între ei. Prezenţa sau absenţa unui nutriment esențial poate să afecteze disponibilitatea, absorbția, metabolismul sau nevoile organismului pentru alte nutrimente. Recomandările experţilor referitoare la aportul nutrienţilor esenţiali au în vedere nevoile nutriționale zilnice, întâlnite practic la întreaga populație sănătoasă. Aporturile dietetice de referință (DRI) sunt recomandări, nu “comenzi obligatorii”.

Îngrăşarea – şi ca urmare obezitatea – este un fenomen social. Este, întrucâtva, sub-produsul civilizaţiei. Dacă observăm ce se petrece în societăţile primitive, putem constata că, în general, această problemă nu există. De asemenea, obezitatea este inexistentă la regnul animal, cel puţin la speciile care trăiesc în mediul lor natural, numai animalele domesticite de om cunosc această suferinţă. Paradoxal, tocmai în societăţile cele mai evoluate se întâlneşte cel mai des excesul ponderal. Se pare că acesta este corolarul nivelului de viaţă. De altfel, fenomenul a fost constatat de-a lungul întregului curs al istoriei. Cu unele excepţii, cei mai graşi indivizi se găseau întotdeauna la categoriile sociale cele mai bogate. Deseori, excesul de greutate era considerat ca o virtute. Era simbolul reuşitei sociale, dar şi al sănătăţii înfloritoare. Astăzi mentalităţile au evoluat, deoarece – în afara faptului că s-au modificat canoanele de frumuseţe – oamenii au devenit conştienţi de neajunsurile greutăţii prea mari. Obezitatea este considerată un pericol, deoarece se ştie că reprezintă un mare factor de risc pentru sănătate.

Modul de a se hrăni al omenirii i-a permis expansiunea la scară planetară. O atenţie aparte se acordă comportamentului alimentar al omului care reflectă, cu fidelitate, civilizaţia. În antichitate, opinia lui Platon era că societatea se construieşte în jurul modului în care oamenii produc şi consumă alimentele. În epoca lui Homer, grecii indicau popoarele după hrana lor de bază: melinofagi (mâncători de miere), ihtiofagi (mâncători de peşte) etc. Alimentaţia, în medicina hipocratică, era considerată cel mai important factor terapeutic, unele prescripţii având o notă de uimitoare actualitate. Sănătatea depindea de echilibrul dintre hrană şi efortul fizic, care trebuia început la o vârstă fragedă şi continuat tot restul vieţii. În prezent, orientarea este spre alimente care dau energie şi bunăstare, fiind cel mai aproape de compoziţia naturală de bază: integrale, naturale (crescute pe soluri sănătoase), bogate în factori nutritivi şi care, în mod subtil, influenţează buna noastră dispoziţie, în virtutea esenţei şi semnificaţiei lor intrinseci.

Se cunoaşte în prezent că alimentaţia este răspunzătoare de mai mult de jumătate din toate bolile cronice. Majoritatea acestor boli sunt însă opţionale, în sensul că depinde de fiecare persoană în ce fel se ajută pe sine înseşi prin stilul de nutriţie pe care îl adoptă.

Contrariu a ceea ce lasă să se înţeleagă unii practicieni, obezitatea (şi alte tulburări nutriţionale) nu este o fatalitate şi, chiar dacă originile sale sunt – în majoritatea cazurilor – ereditare, nu este mai puţin adevărat că ele sunt consecinţa relelor obişnuinţe alimentare. Dieta şi exerciţiul fizic sunt factori care, dacă sunt utilizați inadecvat, produc un mai mare procent de îmbolnăviri decât fumatul (9% din populaţie). O alimentaţie echilibrată şi exerciţiul fizic regulat, împreună cu evitarea fumatului, sunt factori importanţi în promovarea şi menţinerea sănătăţii.

Dr. Claudiu Cobuz

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]