Sute de credincioşi la hramul mănăstirii Hagigadar (GALERIE FOTO)

Vremea frumoasă a ţinut în acest an cu membrii comunităţii armene din România, care s-au adunat în număr mare, peste 500, conform estimărilor făcute de Jandarmerie, la sărbătoarea hramului Mănăstirii Hagigadar. Cu o seară înainte, în curtea parohiei armeneşti din Suceava, a fost pregătită tradiţionala ciorbă de urechiuşe, din care, după slujba de ieri s-au ospătat pelerinii. Având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, la fel ca principalele lăcaşuri de cult creştine ortodoxe – Putna şi catolice – Cacica, mănăstirea Hagigadar cunoscută fiind a “împlinirii tuturor dorinţelor”, este loc de pelerinaj tradiţional al întregii comunităţi armene din România, dar şi din întreaga lume. Pentru ca păcatele să fie iertate iar dorinţele să se îndeplinească, credicioşii trebuie să urce în genunchi dealul până la lăcaşul de cult, iar apoi să înconjoare biserica.
Anul acesta, la împlinirea a 501 ani de la sfinţirea lăcaşului de cult, slujba religioasă a fost oficiată de arhiepiscopul armenilor din România, IPS Datev Agopian, gazdă fiind ca şi în alţi ani, parohul bisericii armeneşti din Suceava, Azad Mandalian. Liderii laici ai comunităţii armenilor din România, ministrul economiei, Varujan Vosganian şi deputatul minorităţii armene, Varujan Pambuccian au fost de asemenea prezenţi.
Comunitatea armeană este, cum a explicat Varujan Vosganian, cea mai veche comunitate armeană din Europa. Armenii au venit aici acum mai bine de 1000 de ani, la jumătatea secolului al X-lea. La Suceava a fost înfiinţată cea mai veche episcopie armeană din Europa, la 1401. “Suceava este, după ţinuturile istorice armeneşti şi ţinuturile Ierusalimului, oraşul cu cea mai mare încărcătură religioasă pentru armeni”, a declarat Vosganian, arătând că aici comunitatea armeană a construit două mănăstiri, unice în felul lor în Europa şi patru biserici dintre care trei mai există şi astăzi.
Secretul “urechiuşelor”
Urechiuşele, acei mici “colţunaşi” savuroşi ce fac deliciul supei de sărbătoare armeneşti, umplute cu un amestec de carne de vită şi ingrediente secrete păstrate cu străşnicie în tainiţele bucătăriei armene, se împletesc doar de femei, fiindcă se spune că pentru ele, la împlinirea dorinţelor este nevoie doar de iubire şi credinţă pe când la bărbaţi, mai este nevoie şi de altceva, precum puterea lor de a lupta şi de a se supune dorinţelor femeilor se spune în tradiţia armeană. Astfel, pentru ca dorinţele fetelor sau femeilor să se îndeplinească fără calvarul urcării în genunchi a dealului pe care este aşezată Mănăstirea Hagigadar, fiecare dintre ele trebuie să pregătească măcar 40 asemenea minuscule ingrediente ale supei binemeritate de credincioşi, după o perioadă de post închinate sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. De aceea, mai multe femei şi fete armene au participat sâmbătă seară la prepararea acestor miraculoase “urechiuşe”.
Meritele comunităţii armeneşti din Bucovina
Se ştie că armenii din Bucovina au avut un rol important in viaţa provinciei. Casa de Austria le-a recunoscut meritele obţinute în viaţa economică, socială şi culturală, răsplătindu-i cu titluri nobiliare: familiile Von Kapri şi Von Prunkulian.
Comunitatea armeană s-a ocupat în special cu comerţul, erau faimoşi pentru producerea ghiudenului, s-au implicat in proiecte sociale (spitale, şcoli, orfelinate). Tot comunităţii se datorează ridicarea Bisericilor din Gura Humorului, Cernăuţi şi a capelei armeano-catolice din Serbauti, alături de faimoasele biserici armeneşti din Suceava. Fraţii Von Prunkul, de pildă, importau produse din Austria si le distribuiau pe piaţa bucovineana la sfârşitul veacului al 18-lea.
Faimoase sunt în Suceava Casa Prunkul (fostul restaurant National), Casa Capri (actuala casă memorială Simion Florea Marian), strada Armenească, înţesată cu case armeneşti cu cerdac, case germane şi case evreieşti, hanul Langer, apreciat de personalităţi ale vremii, precum George Enescu si Mihai Eminescu.
Cât priveşte Mănăstirea Hagigadar, aceasta a fost, potrivit unei inscripţii încastrată în zidul bisericii, construită în anul 1512 de Dragan Donovak, un bogat negustor armean de la acea vreme. (Neculai ROSCA)