Povestea satului Arțari, ras de comuniști, în care mai există doar patru case și 13 oameni

Localitatea Arțari, din comuna Hânțești, se află la circa 20 de kilometri de Suceava. Pe vremuri, în acest sat locuiau peste 100 de persoane, însă acum abia dacă mai sunt 13. Gospodăriile au fost distruse, astăzi existând doar patru case locuite. Satul Arțari pare a fi desprins din altă lume. Curent electric nu există, aducțiune cu apă nici pomeneală, iar drumul nici măcar pietruit nu este, nefiind cu nimic diferit de cele pe care Stefan cel Mare și răzeșii săi le colindau prin Moldova secolului al XV-lea. Localnicii de aici s-au obișnuit însă cu aceste condiții și nu s-ar muta

Localitatea Arțari, din comuna suceveană Hânțești, aflată la doar 20 de kilometri deorașul Suceava, este considerată drept un sat „fantomă”. În trecut, comunitatea din Arțari număra undeva la 100 de locuitori, însă astăzi mai are doar patru case și 13 oameni care locuiesc efectiv în sat.

Drumul până la Arțari nu este cu nimic diferit de cele pe care Stefan cel Mare și răzeșii săi le colindau prin Moldova secolului al XV-lea. Acest drum nu a văzut niciodată măcar un pumn de prundiș, cât despre asfalt, nici pomeneală. Practic, pentru a ajunge la Arțari este nevoie de traversarea unui islaz comunal al comunei vecine, Adâncata. Înainte de Revoluție, exista un drum circulabil prin pădure, însă proprietarul pădurii a ales să-l închidă deoarece hoții se foloseau de el pentru a fura lemne.

Curentul electric nu a ajuns în Arțari nici înainte de Revoluție, nici după. Aducțiunea cu apă potabilă este și ea un subiect tabu pentru cei 13 locuitori din Arțari, oamenii de aici fiind obișnuiți cu o viață liniștită, departe de gălăgia făcută de mașini și aerul poluat din orașe.
Dacă în anii ’70 satul Arțari era un sat măricel, cu zeci de case, astăzi mai sunt în picioare doar patru gospodării. Politica de strămutare a satelor a dictatorului Nicolae Ceaușescu a făcut ca oamenii să plece din localitate, la acest lucru contribuind și faptul că satul nu avea școală.
La începutul anilor ’80, oamenii din Arțari au luat decizia de a pleca rând pe rând din sat, mulți dintre ei fiind obligați să-și părăsească gospodăriile. Aceștia au primit locuințe în alte părți, însă faptul că și-au lăsat agoniseala de-o viață în urmă i-a făcut să sufere mult. Până la sfârșitul anului 1986, localitatea a devenit practic pustie. În Arțari a rămas atunci doar o familie, care avea 12 copii și nu a vrut să-și părăsească gospodăria. După Revoluție, unele familii mutate pe vremea lui Ceaușescu s-au întors în Arțari. Un exemplu este cel al soților Huțanu, care locuiesc și în ziua de astăzi în satul „fantomă”, având ca vecin pe unul dintre fiii lor.
 „Să-mi dea careva două vile în sat, eu tot nu mă mut”
Soții Stelian și Elena Huțanu au cinci copii și 13 nepoți. Nici unul dintre aceștia nu locuiește la oraș, după cum spun cei doi bătrâni, toți având case în localitățile din apropiere de satul Arțari.

„Ceaușescu ne-a mutat cu de-a sila din sat, însă după Revoluție am venit înapoi. Avem teren, muncim, ne descurcăm. Nu e tare bine, însă nu ne putem plânge că nu avem ce mânca. Avem vite, am avut și oi, dar le-am vândut, că nu se merită”, a povestit Stelian Huțanu, unul dintre localnicii din Arțari, în vârstă de 65 de ani.

Vecin cu acesta este nimeni altul decât fiul său Dorel, care împreună cu soția lui, Luciana, are cinci copii. Bunicul Stelian sau Stelu, cum îi zic apropiații, este cel care îi duce cu căruța pe cei mici la școală și la grădiniță. Când este cald, celor din Arțari nu le este greu, însă iarna, mai ales când ninge mai puternic, aceștia devin practic rupți de civilizație. Chiar și așa, ei nu s-ar muta din sat, deoarece s-au obișnuit acolo.
„Iarna e greu aici pentru că nu există căi de acces și nimeni nu se încumetă să vină pe la noi. Avem o lamă și mai dăm cu calul pentru a ne face drum și ne mai ajută și Primăria când e mai greu. Chiar și așa, să-mi dea careva două vile în sat, eu tot nu mă mut”, a mai spus Stelian Huțanu.

Pe lângă faptul că trăiesc în condițiile în care trăiesc, cele patru familii din Arțari mai sunt „vizitate” și de hoți. Într-un an, bătrânului Stelian i-au fost furați doi cai, pe care polițiștii i-au găsit la Fetești, niște indivizi de etnie rromă pregătindu-i de vânzare, în timp ce dintr-o altă gospodărie a fost furat un generator electric.

„Eu aici m-am născut. După ce ne-a mutat Ceaușescu, am locuit unde stă băiatul meu, în Călugăreni, timp de 15 ani. După ce băiatul s-a căsătorit, l-am lăsat pe el să locuiască acolo cu familia și noi ne-am întors în Arțari. Nu mai aveam nimic, dar am reușit să ne ridicăm o gospodărie”, a povestit și Elena Huțanu.
În spatele gospodăriei familiei Huțanu locuiește fiul bătrânilor, Dorel Huțanu, împreună cu soția Luciana și cei cinci copii ai lor, cu vârste cuprinse între 4 și 15 ani.

„Îi încurajez să meargă la școală, pe fata cea mare vreau să o dau la liceu, să aibă ocazia să plece de aici. Ei învață în condiții grele, însă își dau silința să ia note bune. Noaptea e greu, mai scriu la lumina lumânării, dar nu avem ce face. Ionuț, băiatul din clasa I, are foarte bine pe linie”, a explicat Luciana Huțanu.

Chiar dacă le este greu, cei din Arțari sunt niște persoane pline de viață. Ei nu au nicio sursă de venit, dar cresc animale și muncesc pământul pentru a avea ce mânca. Cum nimeni nu îi ajută cu nimic, pentru a avea parte de curent electric ei și-au cumpărat panouri solare, pentru ca măcar becurile din casă să poată fi folosite.
„Ne-am cumpărat un panou solar și putem folosi becurile din casă, dar dacă nu e prea senin afară apar problemele. Am cumpărat chiar și televizor și antenă, dar după jumătate de oră de uitat la televizor am rămas fără baterie la panou. Ni s-a spus că mai este nevoie de un panou solar pentru că acesta nu face față, însă de unde bani?”, dă din umeri Elena Huțanu.
Daniel Olariu, primarul comunei Hânțești, din care face parte satul Arțari, încearcă să-i ajute pe cei care locuiesc acolo cu tot ce poate, însă nu are fonduri disponibile pentru a le asfalta drumul sau să ducă curent electric în localitate. (Dănuț ZUZEAC)