IPS Pimen cere contestaţie în anulare în dosarul Fondului Bisericesc

Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB) fundaţia care avea la începutul acestui an încă sediul pe strada Ion Vodă Viteazul nr. 2 din Suceava, reprezentată legal prin IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Suceava, la aceeaşi adresă, a depus o cerere de Contestaţie în Anulare, împotriva deciziei aceleiaşi instanţe de păstrare ca definitivă a soluţiei date în toamna anului trecut de Curtea de Apel Cluj prin care pădurile revendicate de FBORB rămân în proprietatea statului. In dosarul înregistrat la ICCJ pe 16.01. 2015, s-a fixat un prim termen pentru data de 11 mai a.c.
In cererea depusă pe data de 15 ianuarie a.c. la Curtea Supremă, semnată de IPS Pimen, se cere ca în conformitate cu prevederile articolului 503 alineatul 3 din Codul de Procedură Civilă să se anuleze decizia 3332 din 27.11.2014 a ICCJ şi să dispună rejudecarea recursului promovat împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj din 13 noiembrie 2013, dar şi asupra unor încheieri pronunţate în iunie, septembrie şi noiembrie 2012, toate nefavorabile FBORB, după o lungă suită de soluţii câştigătoare la alte instante din Suceava şi Tmişoara în favoarea fundaţiei care a cerut iniţial să fie reîmproprietărită cu 192.000 de hectare de pădure, cu logistica aferentă şi care a aceptat în cele din urmă 166.000 de hectare în aceleaşi condiţii, în judeţul Suceava – terenuri, drumuri forestiere, cantoane silvice şi alte dotări gestionate acum de Direcţia Silvică Suceava – Regia Naţională a Pădurilor, ca reprezentant al Statului Român.
In motivarea contestaţiei în anulare IPS Pimen, ca semnatar al documentului spune că “Ne găsim îndreptăţiţi a promova contestaţie în anulare împotriva hotărârii instanţei de recurs. (…) Apreciem că sunt întrunite cerinţele legale prevăzute de Codul de Procedură Civilă, faţă de soluţia ce a fost pronunţată în cauză.
Apreciem că în mod nelegal a fost pronunţată soluţia de respingere a recursului.
Apreciem că hotărârea instanţei s-a întemeiat pe o eroare materială – caz de contestaţie în anulare prevăzut e de Codul de Procedură Civilă.
Apreciem că hotărirea instanţei este nelegală, dată fiind împrejurarea ca instanţa de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocat de de către subscrisa recurentă”, se arată în motivaţia contestaţiei care are anexată şi un temei legal al contestaţiei, prevederile articolului din Codul de Procedură Civilă ce vizează obiectul şi motivele contestaţiei în anulare amintit anterior. “(…). Solicităm instanţei a examina de urgenţă şi cu recădere această cauză”, se arată în contestaţia semnată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, prin IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.
O decizie irevocabilă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins în data de 26 noiembrie 2014 în mod irevocabil, ca nefondat, recursul declarat de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, împotriva Deciziei din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, împotriva încheierilor pronunţate în 21 iunie 2012, 11 septembrie 2012 şi 17 septembrie 2012 ale Curţii de Apel Cluj, respingând ca nefondate şi recursurile înaintate de RNP Romsilva – Direcţia Silvică Suceava şi de către intervenienta Fundaţia Pro Fond Bis 1946 Semper, împotriva aceleiaşi decizii ale instanţei clujene. S-a respins, de asemenea, acordarea cheltuielilor de judecată pentru o persoană intervenientă.
Decizia a fost irevocabilă, astfel încât, de acum încolo, s-a apreciat că pădurile din judeţul Suceava revendicate de FBORB vor rămâne în proprietatea statului român şi vor fi administrate de Direcţia Silvică Suceava.
După un proces ce a durat 14 ani, iniţiat de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, care a cerut, printr-un proces de revendicare imobialiară deschis iniţial la Tribunalul Suceava, strămutat apoi la Timişoara trimis în apel la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dus spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj şi revenit la Curtea Supremă, sentinţa finală nu a fost favorabilă iniţiatorilor acestui proces de retrocedare, cel mai important pentru judeţul Suceava şi, foarte probabil, unul dintre cele mai importante din ţară, în domeniul restituirilor imobiliare.
FBORB a moştenit doar titlul de nobleţe, nu şi averea vechiului Fond, desfiinţat în 1949
Un aspect delicat în istoria Fondului, invocat de Fundaţia FBORB încă de la debutul procesului de revendicare imobiliară deschis la Tribunalul Suceava în 12 aprilie 2001, îl constitue Decretul nr. 273/1949 care a avut ca obiect desfiinţarea – lichidarea acestuia şi care nu a fost niciodată publicat în Monitorul Oficial, în contra chiar şi a legislaţiei comuniste, aflată în vigoare la acea vreme, actul invocat fiind considerat nul de drept. Numai că, judecătorii Curţii de Apel Cluj apreciază că prin Decretul 273/1949, s-a decis doar dizolvarea de plin drept a Fondului şi lichidarea patrimoniului acestuia, încetarea existenţei persoanei de drept public, într-o procedură similară celei de înfiinţare, respectiv printr-un act de autoritate juridică emis de stat. “Decretul a avut ca obiect desfiinţarea, lichidarea Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei, administrator al bunurilor statului iar nu transmiterea pretinsei proprietăţi de la fundaţie la stat, printr-o preluare abuzivă, în sensul celor afirmate de reclamantă. Aşa fiind, pretinsa neconstituţionalitate a evocatului act normativ, prin nepublicarea în Monitorul Oficial al României, este de natură să afecteze exclusiv actul de desfiinţare a Fondului iar nu transmiterea proprietăţii în favoarea statului, această transmisiune realizându-se cu mult timp înainte, iniţial în favoarea statului austro-ungar, iar apoi a statului român, or, caracterul abuziv al acestor acte juridice nu a fost susţinut de reclamantă, cererea sa expresă vizând nelegalitatea Decretului 273/1949. (…) In realitate, în anul 1949, Fondul nu avea în patrimoniul său un drept de proprietate deplină asupra bunurilor pe care le deţinea ci un drept de administrare corespunzător proprietăţii publice, care includea atributele posesiei, folosinţei şi dispoziţiei, exercitate în limite legale”, se arată în motivare. Cu alte cuvinte, statuarea definitivă cu putere de lucru judecat al calităţii de continuator al vechiului Fond, desfiinţat în 1949 pentru Fundaţia FBORB înfiinţată în 2000, nu este contestată de nimeni, doar că noua fundaţie a moştenit doar titlul de nobleţe, dar nu şi averea administrată de cea dinainte. (Neculai ROSCA)