Complexul monahal de la Catrinari – Panaci revine în proprietatea familiei Acatrinei și asociaților

Inalta Curte de Casație și Justiție a desființat hotărârile anterioare date de instanțele sucevene în favoarea BOR – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Judecătorii de la instanța supremă au apreciat că “actul de sfințire”  nu reprezintă un  mod de dobândire al dreptului de proprietate. Mai mult, se arată că în procesele ce s-au derulat au fost invocate prevederi ale Statutului BOR ce nu puteau fi aplicate fiindcă nu existau în 2007, când s-a făcut sfințirea. Hotărârea de guvern privind Statutului Bisericii Ortodoxe Române a fost emisă abia în 2008 

 

Inalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ)  a admis zilele trecute recursul înaintat de Asociația Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari împotriva deciziei luate în urmă cu un an, pe 30 iunie 2016, de Curtea de Apel Suceava în procesul cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Aceasta din urmă, precum se știe, a preluat în proprietate, fără acordul Asociației mai sus amintite, a complexului religios de la Catrinari, construit de membrii asociației, cu bani proprii ori împrumuntați din bancă. Potrivit hotărârii ICCJ din 6 iunie a.c., “se admite  recursul declarat de pârâții Asociația Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic  Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari prin reprezentant Acatrinei Gheorghe, Cheptea Gheorghe, Cheptea Stela-Rodica, Haliuc Viorica, Haliuc Gheorghe, Buzatu Constanța, Acatrinei Stela și Buzatu Octavian împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Modifică în tot decizia atacată. Admite apelul declarat de pârâți  împotriva sentințelor civile nr. 1692 din 17 noiembrie 2015 și nr. 1894 din data de 22 decembrie 2015, pronunțate de Tribunalul Suceava.Schimbă în parte sentințele nr. 1692 din data de 17 noiembrie 2015 și nr. 1894 din data de 22 decembrie 2015, pronunțate de Tribunalul Suceava. Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, radierea drepturilor și constatarea nulității absolute a contractelor de dare în plată, din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, în contradictoriu cu Asociația Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari și membrii acesteia:  Cheptea Gheorghe, Cheptea Stela-Rodica, Haliuc Viorica, Haliuc Gheorghe, Buzatu Constanța, Acatrinei Stela, Buzatu Octavian și Acatrinei Mihai Marcel. Sentința este definitivă și irevocabilă.

“Actul de sfințire” al BOR nu reprezintă un  mod de dobândire al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și imobile aflate în patrimoniul entităților juridice de drept privat

Avocații apărători ai Asociației ne-au pus la dispoziție motivarea deciziei Curții Supreme.  Obiectul litigiului ce datează din 2011, viza acțiunea formulată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care solicita constatarea ”dreptului de proprietate” al  Bisericii Ortodoxe Române asupra suprafețelor de teren, cu construcțiile administrative și social-culturale, precum și al bunurilor mobile, al odoarelor și al veșmintelor bisericești, al cărților de ritual, al icoanelor și al obiectelor prețioase, înscrise în lista de inventariere, toate aceste bunuri făcând parte din patrimoniul unei organizații neguvernamentale de drept privat- Asociația Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari. Instanțele sucevene – Tribunalul și ulterior, Curtea de Apel, au  dispus prin hotărâri date în anul 2015 respectiv 2016, constatarea ”dreptului de proprietate” al  Bisericii Ortodoxe Române respectivelor bunuri  și radierea din CF a dreptului de proprietate înscris pentru terenul și construcțiile aflate în patrimoniul Asociației Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari.

ICCJ a constatat că deciziile instanțelor sucevene erau rezultatul interpretării greșite  a prevederilor legale incidente în cauză, cu privire la încălcarea dreptului de proprietate al unei persoane juridice de drept privat, garantat de art.24 din Constituție, a prevederilor legale care reglementează calitatea procesuală pasivă și principiul neretroactivității legii civile; la prevederile legale cuprinse în Statutul BOR, a prevederilor legale privind la modul și cazurile de dobândire cu titlu de „lege” a bunurilor de către BOR; a prevederilor legale ­refe­ritoare la regimul juridic al bunurilor dobândite prin acte translative de drept de proprietate, res­pectiv prin faptul construirii unui imobil cu destinația de lăcaș de cult, cu accesoriile aferente;  a prevederilor legale care reglementează cauza contractului de dare în plată.

Scurt istoric al litigiului

Asociația Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului s-a înființat conform OG nr.26/2000 în 2007, în scopul, printre altele, de a construi un complex social-religios și de a desfășura activități umanitare, cum ar fi înființarea unui cămin de bătrâni și a unui cămin pentru copii orfani și activități cultural-religioase, prin înființarea de centre de studii (istorice, religioase și de relații cu străinii ortodocși de pretutindeni etc.), conform cu obiectul de activitate și cu hotărârile adoptate de Adunarea Generală a Asociației.

Având ca obiectiv înființarea edificarea unui complex caritabil social-religios, pentru care s-au făcut imense eforturi materiale, financiare și umane pentru realizarea obiectivelor în discuție, asociația nu a beneficiat de niciun sprijin din partea Arhiepiscopiei de a contribui cu vreun leu la realizarea investițiilor, neexistând niciun suport al unui reprezentant al B.O.R. pe parcursul realizării investiției, singurul ”sfat” fiind ca asociația să angajeze credite pentru a finaliza lucrările, deoarece Arhiepiscopia nu deține fonduri să ne ajute la finalizarea obiectivelor.

În anul 2009, complexul monahal al asociației era ridicat, avea toate dotările necesare (alimentare cu apă, alimentare cu energie, încălzire centrală), iar corpul administrativ era dotat cu toate obiectele de mobilier necesare funcționării. Toate cheltuielile legate de finanțarea investițiilor, a utilităților, plata manoperei, transportul muncitorilor de la distanță de peste 150 km și asigurarea hranei celor peste 25 de muncitori zilnic, au fost asigurate în exclusivitate din fondurile proprii și cele trei împrumuturi în valoare de 5,7 ­mi­liarde lei, Biserica ortodoxă necontribuind cu nimic până la finalizarea și recepția lucrărilor, după care Arhiepiscopia a început să emită pretenții asupra acestei investiții.

La data de 27 iunie 2010 Arhiepiscopia impune abuziv intrarea în patrimoniul B.O.R. a întregului complex monahal în baza unui Act de sfințire a localului pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului din Catrinari, com. Panaci, când pe terenul care nu era proprietatea B.O.R. un sobor de preoți a sfințit, fără acceptul proprieta­rilor, un loc pentru ridicarea unui paraclis.

Actul de sfințire a locului pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului din Catrinari consemnează că pe data de 27.06.2010 s-a sfințit locul pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului – Catrinari de către Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților împreună cu un sobor de preoți și diaconi, încât prin acest act complexul ­mo­nahal a intrat în patrimoniul B.O.R. și în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților împreună cu terenul și clădirile din jurul Bisericii, conform unor articole din statul  B.O.R.

Curtea S upremă  precizează că la data evenimentului indicat ca fiind translativ de proprietate în favoarea Arhiepiscopiei, respectiv la data sfințirii din 7 octombrie 2007,  actul normativ invocat nu era în vigoare, acesta fiind adoptat ulterior, în anul 2008. In momentul la care Asociația Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului s-a înființat și s-a luat hotărârea de a desfășura activități umanitare și cultural-religioase, prin înființarea de cămine de orfani și bătrâni, de centre de studii  și de edificare a unui lăcaș de cult – 09.03.2007, Statutul Bisericii Ortodoxe Române – HG nr.58/2008, invocat și reținut în cauză, nu era în vigoare, nefiind încă adoptat.

Fără să aștepte soluționarea recursului în fața ICCJ, Arhiepiscopia a procedat la întabularea ”provizorie” a dreptului de proprietate, în baza deciziilor instanțelor sucevene, care au fost anulate, zilele trecute, de instanța supremă.

Care este motivarea deciziei  ICCJ

Avocații Asociației de la Catrinari ne-au transmis că s-a stabilit de către magistații Curții Supreme, că un anumit cult religios nu-și poate apropria orice bun în considerarea prevederilor propriului statut, încălcând ordinea  juridică a ­sta­tului, doar pentru că printr-un act normativ a obținut calitatea de cult recunoscut de stat.

Statul doar a stabilit că în măsura în care ele au intrat legal în patrimoniul unui cult ( în baza unui titlu legal), nu mai pot face obiectul revendicării ulterioare.

Modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate” asupra edificiului bunurilor recurentei Asociației Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari a fost acela al  ”operațiunii sfințirii”, act material care nu este reglementat de nicio prevedere legală – laică

Biserica nu poate substitui prin operațiuni materiale – gen act de sfințire – ordinea juridică normativă a statului, în favoarea recunoașterii de către justiție a unor reguli interne, cu efecte în patrimoniul unor persoane private.  Libertatea religioasă se poate exercita și în cadrul asociațiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puțin 300 de persoane, cetățeni români sau rezidenți în România, care se asociază în vederea manifestării unei credințe religioase.(2) Asociația religioasă dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție terito­rială își are sediul.)

Prin adoptarea H.G. nr. 53/2008 privind Statutul BOR BOR apreciază eronat că s-a recunoscut și un regim juridic aparte de dobândire a dreptului de proprietate, derogatoriu de la dreptul comun. Actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea internă a Bisericii Ortodoxe Române nu putea produce efecte în patrimoniul asociației pârâte-recurente, care nu este laic subordonată structurilor BOR, ci se constituie ca o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ sau patrimonial, apolitică, creată și organizată de particulari.

Bunurile ”revendicate” de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. au fost edificate într-o perioadă în care organizarea și funcționarea BOR nu era reglementată prin Statutul aprobat conform H.G. nr. 53/2008, ci prin Statutul aprobat conform Decretului nr. 233/1949 – care nu reglementa ,,sfințirea’’ ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate. Acest din urmă act normativ dispune expres că ,,averea  fundațiunilor și asociațiunilor, care au personalitate juridică, este proprietatea acestora și se administrează de ­Bi­serică în limita și în condițiunile actelor constitutive și conform dispozițiunilor acestui statut.

S-a arătat eronat de instanțele sucevene de fond și apel că lăcașul de cult este destinat cultului religios și că prin sfințirea lui a dobândit caracterul de bun sacru, inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, caracter în virtutea căruia ,,nu este permis nici unei persoane fizice sau juridice, cu excepția persoanei juridice corespunzătoare din ierarhia bisericească, să dețină vreun drept de proprietate asupra unui astfel de imobil, independent de proveniența fondurilor bănești’’, ,,persoanele fizice sau juridice care au contribuit la edificarea lăcașului de cult neputând avea decât calitatea de ctitori, iar nu de proprietari/coproprietari’’.

Interpretarea corectă dată textului art. 170 alin. 1-11 din Statutul aprobat prin H.G. nr. 53/2008 confirmă faptul că nu toate lăcașurile de cult sunt considerate a fi bunuri sacre, ci doar cele care fac parte din patrimoniul bisericesc; mai mult,,,nici bunurile sacre din acest patrimoniu nu sunt toate imprescriptibile și insesizabile, ci doar cele dobândite cu titlu. ca atare,un anumit cult religios nu-și poate apropria orice bun în considerarea prevede­rilor propriului statut, încălcând ordinea juridică a statului, doar pentru că printr-un act normativ a obținut calitatea de cult recunoscut de stat.

Un scandal cu demiterea starețului și cu furtul de obiecte religioase de la Mănăstirea Catrinari, acum un deceniu

Am arătat în alte dăți că pe la începul anilor  2010, după ce biserica Mănăstirii Catrinari fusese sfințită chiar de IPS Pimen Suceveanul,  Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților,  familia de ctitori Stela și Gheorghe Acatrinei la care s-au înscris în Asociația mai sus amintită, a aflat că lăcașul de cult trebuie să fie cedat Arhiepiscopiei  – Bisericii Ortodoxe Române, conform cutumei religioase și prevederilor legale. La această solicitare a achiesat și starețul  invitat să slujească la mănăstirea de măicute, părintele Haralambie.  Ctitorii – familia Acatrinei  au considerat că nu este de conceput ca preoții să preia responsabilitatea administrativă a propriei lor ctitorii și au descins cu body-guarzi, dorind să demonstreze cum fețele bisericești  își însușesc bunuri din donațiile făcute anterior de către familia Acatrinei și de  apropiații acesteia. Mai apoi s-a constatat că nu era la miloc decât un diferend între ctitori și monahi, s-au cerut și scuze iar lucrurile păreau să se îndrepte spre făgașul bun al practicanților religiei ortodoxe – iertarea păcatelor tuturor. Doar că de prin  2014, situația s-a agravat. S-au inițiat procese, pierdute, cum am văzut,  la instanțele sucevene de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților dar câștigate, în final, irevocabil, de Asociația înființată de familia Acatrinei în urma recursului declarat la ICCJ. Ce se va întâmpla cu edificiile și cu celelalte bunuri mobile și imobile  de la „mănăstirea” Catrinar, dacă BOR nu le mai are în proprietate și implicit în gestiune, este greu de anticipat în acest moment. Cum se va desfășura activitatea monahală, cum se vor pune în practică  acele deziderate ale Asociației ce a construit complexul religios – cămine  de bătrâni și pentru copii orfani; activități cultural-religioase  prin înființarea de centre de studii (istorice, religioase și de relații cu străinii ortodocși de pretutindeni etc), dacă BOR – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, nu vor mai avea în proprietate ctitoriile familiei Acatrinei, sunt întrebări la care timpul va răspunde.   (Neculai ROSCA)