Atragerea răspunderii materiale a foștilor patroni, cazuri rare în dosarele de faliment sucevene

Anul acesta, din 54 de dosare judecate, doar în șase cazuri s-a dispus ca foștii administratori să plătească din averea proprie sumele datorate creditorilor de firmele pe care se consideră că le-au condus deliberat către faliment. Suma cea mai mare ar trebui să o scoată din propriul  buzunar Gică Croitoru, fostul administrator de la Scuza Forgic

De la începutul acestui an, au fost depuse la Tribunalul Suceava 54 de solicitări privind  atragerea răspunderii materiale ale foștilor administratori în dosarele de faliment sau insolvență, conform Legii 85/2006, privind procedura insolvenței și a falimentului, modificată în 2013. Solicitările privind atragerea răspunderii materiale a foștilor patroni sunt cu greu acceptate în instanță. Acest lucru este confirmat și de numărul de decizii luate în acest sens în prima jumătate a anului 2017.  De remarcat că, dacă până anul trecut acest  gen de cereri erau preponderent depuse de ANAF,  prin administrațiile finanțelor publice județene,  de la jumătatea anului trecut și pe tot parcursul primei jumătăți a acestui an astfel de solicitări în dosarele de insolvență – faliment au fost depuse în principal de societățile de insolvență, care se ocupă efectiv de gestionarea activității firmelor intrate în impas. Din anul 2013  și până în prezent, pe rolul Tribunalului Suceava, instanța îndrituită să judece procesele de insolvență, au fost înregistrate 180 de cauze privind atragerea răspunderii materiale a patronilor care au fost bănuiți că au condus deliberat către faliment propriile firme. Din acestea, numai 26 au fost acceptate ca fiind justificate. In anul 2017, din cele 54 de cauze aflate pe rol, doar în șase cauze  s-a dat soluție de atragere a răspunderii materiale a foștilor administratori.

Este vorba, ce-i drept, de sume importante. Cea mai mare este cea pecare va trebui să o plătească Gică Croitoru, fost administrator al SC Scuza Forgic SRL – 2.258.275 de lei, la cererea lichidatorului Alfa Insolv IPURL. Incepând cu data de 20 ianuarie a.c. s-au pronunțat sentințe de atragere a răspunderii materiale a foștilor administratori și pe numele lui Ionuț Babă, fost administrator al SC Androsin SRL Suceava, până la concurența sumei de 323.381 lei. Pe data de 28.02.2017, Cornel Butnaru, fost administrator al SC IONGAB SRL, filiala Suceava a fost obligat de instanță să plătească din averea proprie suma de 305.601 lei. Pe 11 aprilie a.c., foști administratori a două firme s-au ales cu sentințe de atragere a răspunderii materiale, conform Legii 85/2006, modificată. Este vorba despre Pentelei  Ecaterina,  fost administrator la Medfarm SRL Suceava, care are de plătit din propria avere până la concurența sumei de 300.513 lei, dar și despre Zânica Stănescu, fost  administrator de firmă, reclamant fiind Proleader Insolv IPURL Suceava, care a rămas bună de plată cu suma de 169.557 lei.

Un alt fost patron sucevean pentru care instanța a decis că va trebui să suporte din propriul buzunar costul falimentului firmei pe care a condus-o este Constantin Cozmaciuc. La întreprinderea individuală ce i-a purtat numele, Cozmaciuc a reușit să producă o pagubă de 131.752 lei, pe care va trebui să o achite, pentru îndestularea creditorilor, din averea proprie. De fapt, după intrarea în vigoare a modificărilor aduse la Legea 85/2006 privind procedura insolvenței și a falimentului, care stabileau începând cu anul 2013 reguli mai clare în cazul atragerii rspunderii materiale a foștilor administratori în dosarele de ­fa­liment, era de așteptat ca judecătorii să răspundă pozitiv solicitărilor venite în acest sens cu preponderență de la Fisc ori din partea lichidatorilor judiciari. N-a fost să fie așa.  Anual, maximum 7 sau 8 foști administratori de firme au fost obligați să plătească din averea proprie sumele datorate de firmele pe care le-au condus în mod deliberat către faliment. Cum am spus, la începutul perioadei, ANAF a fost structura care a solicitat în principal astfel de soluții pentru recuperarea debitelor pe care firmele falimentare le aveau  către bugetul statului. Ulterior, astfel de demersuri au fost preluate în principal de către firmele de lichidare. Modificările aduse în luna octombrie a anului 2012 legislației în domeniul insolvenței păreau a fi mai imperative și se aștepta ca odată intrate în vigoare prevederile noului act normativ, să fie mai des avute în vedere de judecătorii sindici.

Este prevăzut înlege că, în cazul în care în raportul administratorului judiciar sau al lichidatorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, judecătorul sindic poate dispune, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte sau întregul pasiv neplătit al debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportat(ă) de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a ­de­bitorului, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă. Se va considera că acele persoane sunt responsabile dacă au folosit bunurile sau creditele firmei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea firmei, au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, firma la încetarea de plăți, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au deturnat sau au ascuns o parte din activul firmei ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura firmei fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, au plătit sau au dispus să se plătească, în luna precedentă încetării plăților, cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Aceste preve­deri veneau după ce se constatase că un număr important de patroni cerea în nume propriu deschiderea procedurilor de insolvență la firmele pe care le conduceau, eschivându-se astfel de la plata taxelor și impozitelor către stat, dar și a datoriilor către ceilalți creditori. Erau, și probabil mai sunt și acum, situații în care unii patroni, în scopul de a-și proteja averea, au decis să transfere mai întâi, prin acte de vânzare-cumpărare suspecte, încheiate cu firme de familie, activele societăților comerciale pentru care ulterior au cerut deschiderea procedurii insolvenței. (Neculai ROSCA)