Mihaela Radulescu despre proteste: "Figuratie de mana a doua"

România trăieşte din nou momente tensionate. De patru zile, Piaţa Universităţii şi centrul marilor oraşe din România sunt ocupate de protestatari. Mihaela Rădulescu, participant activ la revoluţia din 1989, a comentat, în exclusivitate pentru realitatea.net, situaţia.
Două interesante fotografii apărute recent în ediţia – “de colecţie” – dedicată Revoluţiei Române de prestigioasa revistă “National Geographic România” reprezentau o tânără revoluţionară blondă în ipostaze foarte interesante. Una la funeraliile lui Jean Luis Calderon, alta cu un pistol TT în mână prin sediul Comitetului Central al PCR. Mihaela Rădulescu a confirmat că ea era tânăra revoluţionară din poze.
În România, Piaţa Universităţii a fost ocupată din nou de protestatari. Mihaela Rădulescu crede că diferenţele faţă de 1989 sunt majore.
“M-ati intrebat cum se vad protestele de strada de la distanta, adica din afara Romaniei. De la bun început, as preciza ca sustin ideea de protest, dar că sunt total impotriva violentei, de orice natura.
La inceput, m-am bucurat ca actiunea avea un punct de pornire important – legea sanatatii. Parea o discutie serioasa, care merita proteste, opinii pertinente, gesturi ample. M-am inseninat cand am vazut ca romanii si-au recapatat curajul de a spune ce-i doare, de a iesi in strada si de a-si folosi energia pentru lucruri importante. Am sperat ca se va ajunge la o dezbatere serioasa, ca se vor naste lideri care vor vorbi in numele multimii, care vor negocia cu alesii  spre a ajunge la solutii favorabile romanilor… Apoi, cu tristete, am constatat ca ne-am mai facut o data de ras. Vorba lui Plesu , “daca s-ar institui un Premiu Nobel pentru ratare, romanii l-ar monopoliza pentru un secol”.
Am vazut golani facand semne obscene in fatza camerelor TV si a jandarmilor, am vazut strazile devastate si oameni beti care  se rafuiau intre ei, am vazut cat de putini pareau cei care protestau civilizat, faţa de cei care iesisera din casa doar ca sa se afle in treaba si sa joace “in filme de actiune”, oameni autentic disperati din cauza saraciei si a vietii grele si smecheri veniti la furat din buzunare, galeristi violenti care dadeau peste batranii brusc intremati de speranta ca poate mai exista o sansa pentru ei…. Iertata sa-mi fie dezamagirea (sau mai curand, lehamitea), dar cata vreme nu exista niste oameni seriosi care sa intareasca randurile protestatarilor, cata vreme nu exista o coerenta in lozinci si motive de protest, care sa vizeze direct problemele grave cu care sa confrunta romanii, actiunile de strada nu vor fi decat niste rafuieli penibile, de pe urma carora nu vor cadea capete, ci vor fi doar capete sparte aiurea. Jandarmii, despre care cei mai multi uita ca-si fac doar datoria, adica indeplinesc niste ordine, vor continua sa para principalii dusmani ai golanilor, care se vor mobiliza si mai abitir. Disperarea oamenilor e reala si demonstrabila cu argumente, fiecare om serios care a iesit in strada o simte in propria-i viata, dar lipseste, cu o desavarsire aproape istorica, solidaritatea si seriozitatea demersului.  Ma intreb, daca jandarmii n-ar mai iesi in strada, macar pentru o zi in care au loc proteste, cu cine s-ar razboi multimile de golani ?  Ce politician ar avea curajul sa vina sa vorbeasca multimii ? Ce lider ar fi ascultat si lasat sa vorbeasca in numele tuturor ? Cam asa se vede de la distanta, un spectacol captivant de televiziune, dar in care nu exista scenariu, personaje principale si posibilitatea unui happy end, ci doar figuratie de mana a doua, care spera sa puna mana pe rolurile principale, macar in fata gastilor din care fac parte”.