Teutonul roman – Înca o victorie tîrzie a fostei Securitati

Se pune înca o data întrebarea de ce nici m\car aceia care au fost for]a]i (direct sau indirect) sa semneze angajamente de colaborare cu Securitatea nu s-au dest\inuit dupa c\derea regimului ceau[ist [i a comunismului?!? În ce ma prive[te, cred ca Pastior a dat ni[te r\spunsuri la aceasta întrebare chiar în [i prin opera sa poetica [i poetologica (ca un „schilod al ideologiei” [i unul c\ruia cele tr\ite începînd cu deportarea i-au retezat m\car de doua ori limba cea „generatoare, precum p\trunjelul, de idealism”.

Pe Oskar Pastior l-am cunoscut, daca nu ma în[eala memoria, în toamna anului 1996, cînd am participat la un workshop poetic pe care l-a condus atunci renumitul poet originar din Sibiu la Wolfenbüttel (Saxonia Inferioar\): un om rezervat, dispus oricînd la o joaca lingvistico-poetic\, dar departe de orice joc ([i mai ales jocuri) socio-politico-ideologice. Asta o [tiam deja, pentru ca prin 1995-1996 ma ocupasem mai îndeaproape de opera sa poetic\, citindu-i inclusiv prelegerile de poetica de la Frankfurt, din care am re]inut, printre altele, sintagme precum „schilod al ideologiei” [i afirma]ii poetologic-filosofice de genul: „Limba genereaza neîncetat, precum p\trunjelul, idealism” [i „de-ar fi sa formul\m un program (…): sa le ascu]im cititorilor [i ascult\torilor auzul pentru posibilit\]ile de diferen]iere ca fiecare s\-[i g\seasca propria limb\, astfel încît sa nu cada prada p\l\riilor oferite de-a gata (de c\tre ideologiile [i massmedia aferenta [i, de nevoie, chiar [i de c\tre orice text, inclusiv de al meu)”. (Das Unding an sich/Nonsensul în sine, Frankfurt/Main, 1994).
În siajul acelui workshop, m-am apucat apoi sa scriu [i eu ceva poezii ludico-experimentale, dar am abandonat în cele din urma acest demers în ideea ca am renun]at la o abordare programatica a crea]iei poetice dupa anumite „reguli” sau „legi” autoimpuse, a[a cum au practicat-o a[a-numi]ii oulipo(e)]i (de la Oulipo, L’ Ouvroir de Littérature Potentielle, un cerc renumit de poe]i/scriitori francezi cu pu]ini membri din alte ]\ri – unul dintre ei: Pastior). O „r\m\[i]\” germana valabila a influen]ei Pastior a fost sa fie o vocaliza (gen inventat de Pastior):
moderne zeiten// wo er, der breite/ strom vergeht; reiter/ ohn’ pferde reiten;/ wo redner schweigen;/ holzwege eigne/ orte erzeigen,/ dort enden leise/ moderne zeiten.
Regula poemului: vocalele din titlu trebuie sa se repete în aceea[i ordine în fiecare vers. Evident ca un astfel de text nu mai poate fi tradus/re-creat ca atare în limba româna (decît, poate, de maestrul {erban Foar]\!), în traducerea libera rezultînd un poem… oarecare: „timpuri moderne// unde fluviul cel/ mare se sfîr[e[te /[i umbla c\l\re]i/ c\lare f\r’ de cai;/ unde vorbitorii tac/ [i drumul de lemne-[i g\se[te/ locuri proprii,/ acolo se termin\, încet/ timpurile moderne”.
Mi-am permis sa propun acest mic poem pe care l-am dedicat, evident, lui Oskar Pastior, special datorita versului „unde vorbitorii tac”: în 1968, Pastior a primit pa[aportul pentru a pleca într-o c\l\torie de studii în Austria – [i nu s-a mai întors, ci a plecat mai departe, în Germania. N-a fost, desigur, nici primul, nici singurul care a decis sa întoarca definitiv spatele „patriei comuniste”. La sfîr[itul s\pt\mînii trecute, cititorii cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) [i odata cu ei toata opinia publica germana au putut afla o explica]ie în plus pentru aceasta decizie: Oskar Pastior semnase în 1961, pe cînd era redactor la emisiunea în limba germana a postului na]ional de radio, un angajament de colaborare!
Vineri, în FAZ a ap\rut, sub titlul Die Akte zeigt Oskar Pastior umzingelt (Dosarul ni-l arata încercuit pe Pastior), un interviu cu Herta Müller, cea care a trebuit sa termine singura romanul „Leag\nul respira]iei”, început împreuna cu Pastior [i tematizînd deportarea etnicilor germani în lag\re de munca întru „reconstruc]ia URSS”, deportare care i-a mîncat [i poetului sibian cinci ani din via]\. Tot vineri, poetul [i editorul Michael Krüger, cel care l-a g\zduit vreme buna la München pe proasp\tul „neînapoiat”, secondeaza interviul cu laureata premiului Nobel cu un statement personal: Ein zarter, trauriger Mensch (Un om delicat, trist). Sîmb\ta apoi, Ernest Wichner, poet, traduc\tor [i prietenul lui Pastior (care a decedat în 2006, cu doar cîteva s\pt\mîni înainte de decernarea prestigiosului premiu literar „Büchner”) a publicat un amplu eseu despre „cazul Pastior”: Die späte Entdeckung des IM „Otto Stein“ (Descoperirea tîrzie a colaboratorului neoficial „Otto Stein”), iar Sandra Kegel semneaza un comentariu sub titlul Maß der Schuld (M\sura vinov\]iei). Precis au ap\rut, între timp, multe alte articole despre aceasta descoperire.
Evident, se pune înca o data întrebarea de ce nici m\car aceia care au fost for]a]i (direct sau indirect) sa semneze angajamente de colaborare cu Securitatea nu s-au dest\inuit dupa c\derea regimului ceau[ist [i a comunismului?!? În ce ma prive[te, cred ca Pastior a dat ni[te r\spunsuri la aceasta întrebare chiar în [i prin opera sa poetica [i poetologica (ca un „schilod al ideologiei” [i unul c\ruia cele tr\ite începînd cu deportarea i-au retezat m\car de doua ori limba cea „generatoare, precum p\trunjelul, de idealism”. R\spunsuri pe care, desigur, le g\sim post-„festum”. Întrebata daca o sup\ra t\cerea lui Pastior în chestiune, Herta Müller r\spunde ca „da, bineîn]eles. Ar fi trebuit s-o spun\. N-au lipsit ocaziile de-a vorbi, acestea au existat mereu, de fiecare dat\. T\cerea lui trebuie sa fi fost o decizie clar\. Cred ca aceasta decizie a fost una generala [i mult mai veche decît prietenia noastr\”.
De re]inut, atît din interviu, cît [i din amplul articol al lui Wichner, este îns\, dincolo de faptul ca dosarul de colaborare este foarte sub]ire, iar cel de urm\rire foarte gros, acela ca Pastior, ajuns în Germania, s-a dest\inuit autorit\]ilor germane! Un fapt deloc nesemnificativ, daca ne gîndim ca destui dintre cei ag\]a]i în ]ara de Securitate [i apoi emigra]i în Germania au continuat chiar sa colaboreze din „noua patrie” pentru „vechea patrie”! În fine, Wichner mai citeaza o însemnare a lui Pastior f\cuta dupa o convorbire cu Edith Konrad în februarie 1992 despre ceea ce nu s-ar fi vorbit în interviu: „Poate ca firul ro[u care-mi str\bate motiva]iile interioare consta în convingerea ([i lipsa de sc\pare) de-a fi fost [i devenit mereu [i în toate vinovat f\ra vin\… Deportat ca neam] – o chestiune de vinov\]ie. Pl\tita în 5 ani?”.
Nu putem [ti daca Pastior s-a gîndit în context [i la angajamentul de colaborare ori doar la faptul ca o cuno[tin]a din Sibiu, care îi ceruse în anii 50 ni[te poeme – vreo 7 poezii „inspirate” de deportare [i considerate „antisovietice”, pe care el le-a distrus, dar ea le-a p\strat [i chiar le-a mai citit altora, a ajuns astfel sa fie ag\]ata de Securitate [i b\gata 7 ani la închisoare…
Pîna una alta, s-a g\sit o singura nota informativa semnata de „Otto Stein” – una cu privire la germanista Ruth Kisch care refuzase sa salute reluarea experien]elor nucleare de c\tre sovietici, pentru ca ea era împotriva acestora, indiferent daca erau efectuate de americani sau de ru[i.
În rest [i pîna se va mai putea l\muri „m\sura vinov\]iei” lui Pastior, fosta Securitate a mai repurtat o victorie tîrzie, de vreme ce Funda]ia „Oskar Pastior” a decis anularea Festivalului Interna]ional de Poezie „Oskar Pastior” de la Sibiu de anul acesta (ar fi fost edi]ia a 4-a), acesta urmînd a fi reluat anul viitor.

P.S. Într-un r\spuns la o scrisoare în care-l întrebam pe Pastior în 1997 daca ar fi de acord sa traduc cîteva poezii de-ale sale pentru o revista bilingva ce urma sa fie înfiin]ata (care apoi nu s-a mai înfiin]at), traduc\torul lui Gellu Naum îmi scria, printre altele, dupa ce îmi recomandase sa folosim spa]iul pentru nume necunoscute în Germania: „Cum a[ putea sa va încurajez? Curajul este doar [i el ceva ce ]ine de limbaj. Probabil ca ar fi de salutat orice fel de în-curajare care vi se ive[te din munca cu texte”. (Michael ASTNER)