~NCONDEIERI – Viata la tara

Ro[ii de Turcia [i barabule de Olanda, în traista ]\ranului rom=n smintit de tranzi]ie… A[a ceva nu se uit\ u[or, dup\ cum nu se uit\ nici pofta oamenilor pentru mezeluri, salamuri [i tacîmuri pe care nici cîinele nu le-ar mînca. {i dac\ la toate acestea mai ad\uga]i [i ni[te bidoane pe care scrie „vin de mas\”, dar numai vin nu e, ve]i în]elege, poate, c\ abrutizarea individului e direct propor]ional\ cu surogatele, E-urile [i afîn\torii paradisului artificial [i pervers care se nume[te capitalism rom=nesc.

Din pricini oarecare, am ajuns pentru mai multe zile la ]ar\. O cas\ veche de un veac, cu cerdac ascuns in umbr\ de nuc [i de cire[, cu prisp\ zdrobit\ de pa[i [i de timp, cu pere]i pe care se mai v\d înc\ urmele varurilor de cu mul]i, mul]i ani în urm\. În cas\, o r\coare dumnezeiasc\, ca de rug\ciune. În gr\dina umbrit\ de pomi lini[tea e spart\ din vreme-n vreme de l\tratul lene[ al cîinelui, iar noaptea, sub cerul împuiat cu stele, de ]îrîitul s\lt\re] al greierilor.
Casa ascuns\ între cire[i [i nuci se afl\ pe o costi[\ de sat. Ca s\ ajungi acolo, trebuie s\ urci o pant\ ni]el abrupt\, în care puhoaiele sap\ an de an [an]uri adînci. Efortul e întotdeauna r\spl\tit. Din cerdac, înspre dreapta, se i]esc acoperi[uri de case, iar înspre stînga te întîmpin\ o dumbrav\ vesel\ [i fo[nitoare.
Locuitorii satului sînt to]i oameni de isprav\ [i nu prea se arat\ la fa]\, dar pe cî]i i-am v\zut, din privirile tocite de vin, bere [i rachiu, am în]eles c\ e mai bine s\-mi v\d de ale mele. {i mi-am c\utat de treab\. Totu[i, cîteva observa]ii am adunat în clipele în care am oprit lucrul [i a trebuit s\ umblu prin sat cu treab\. Iat\-le:
În centrul satului exist\ un bufet, cu mese ruginite de fier, plin ochi de clien]i cu setea-n suflet [i cu dor de vorb\. E probabil cea mai solid\ dintre afacerile locale pe care le voi detalia în cele ce urmeaz\, de[i localul e, cum u[or se poate b\nui, sordid, cu ecou de cavou [i semnalat prin placa de pe vremuri, ro[ie, pe care scrie, cu alb, „Bufet”. Seara, mai ales pe la sfîr[it de s\pt\mîn\, îmi spune gazda mea, se încing în fa]a localului ni[te concursuri stra[nice de trînte, bîte [i directe de dreapta (sau de stînga).
Mai la deal de bufet s-a deschis, într-o cas\ mai r\s\rit\, un „Mini Market”, de la care ]\ranii se aprovizioneaz\ constant cu ro[ii, ceap\, cartofi, pui congela]i, ulei, zah\r, orez, dulciuri, conserve, detergen]i [i „schotci” (banda adeziv\, nu altceva). E [ocant s\-l vezi pe omul ars de soarele cîmpului împ\nat cu p\pu[oi c\ se duce la alimentar\ [i cere, pe bani sau pe datorie, hrana care odinioar\ îi cre[tea în gr\din\. Ro[ii de Turcia [i barabule de Olanda, în traista ]\ranului rom=n smintit de tranzi]ie… A[a ceva nu se uit\ u[or, dup\ cum nu se uit\ nici pofta oamenilor pentru mezeluri, salamuri [i tacîmuri pe care nici cîinele nu le-ar mînca. {i dac\ la toate acestea mai ad\uga]i [i ni[te bidoane pe care scrie „vin de mas\”, dar numai vin nu e, ve]i în]elege, poate, c\ abrutizarea individului e direct propor]ional\ cu surogatele, E-urile [i afîn\torii paradisului artificial [i pervers care se nume[te capitalism rom=nesc. Unde s-o fi dus c\rni]a zemoas\ de g\in\ de curte? Dar purcelu[ul sfîrîind duios [i molcom în tigaia de pe plit\? Ce s-o fi întîmplat cu pulpa de vi]el crescut numai cu lapte [i iarb\ verde? Pe apa Sîmbetei s-au dus toate. Strategiile de reformare a agriculturii rurale au distrus satul, iar s\r\cia e cea mai vizibil\ realitate. Din pensie, ]\ranul cump\r\, întocmai ca or\[eanul, tot ce-i trebuie [i la pre]uri înc\ [i mai mari decît cele de la ora[, pentru c\ trebuie acoperite [i costurile transportului de marf\ de la magazinul urban la cel rural. Marf\ proast\, la pre]uri adesea prea mari.
Dealurile din jurul satului, umplute cu porumb, lanuri nesfîr[ite de porumb, dau seam\ despre nivelul de trai [i despre strategia existen]ial\ a agricultorilor muritori de foame. Gr\un]ele sînt pentru m\m\lig\ [i pentru pu]inele animale din gospod\rie, crescute nu pentru a fi puse în oal\, a[a cum se obi[nuia pîn\ nu demult, ci spre a fi vîndute la tîrg, nu de alta, dar ca s\ fac\ omul rost de bani s\-[i cumpere ardei, ro[ii, cartofi, ceap\, ulei [i vin.
În sat s-a auzit pîn\ [i de faliment, lucru curat capitalist. Un or\[ean naiv [i-a spus c\ ar fi o idee excelent\ s\ deschid\ o farmacie. Judecata ini]ial\ era impecabil\: ]\ranii tr\iesc prost, se îmboln\vesc u[or, au nevoie, deci, de medicamente. În loc s\ mearg\ la ora[ s\ [i le ia, mai bine s\ le deschidem o farmacie, la botul calului, cum s-ar zice. A fost haiul de pe lume! Veneau ]\ranii cu p\l\ria-n mîn\, se uitau rug\tori la farmacist\ [i cereau cu ru[ine cîte o pastil\. „Doamn\, pe datorie da]i ?”. N-a dat, cum s\ dai pastile pe datorie ? {i în trei luni s-a pus z\vorul pe business. M\ mir c\ nu i-a venit nim\nui ideea s\ deschid\ o modest\ cas\ de pompe funebre. Servicii minimale, la cel mai mic pre], chiar [i pe datorie. Co[ciug u[or, simplu, de scîndur\, ]oale de plastic [i de carton pentru defunct, batiste ]epene pentru întristata asisten]\, covrigi pietro[i pentru poman\. Ar fi o lovitur\, pe cinstea mea. La cît de r\u tr\iesc oamenii, moartea le bate zilnic la u[\.
Cu excep]ia micilor inconveniente (s\r\cie, boal\, moarte) cu care lumea s-a obi[nuit deja, via]a se deap\n\ mai departe. Trezit, hr\nit animalele, rachiu, cur\]at ograda, vin, mers cu calul pe deal, apoi la bufet, rachiu plus vin plus bere, întors acas\, culcat.
În sat s-a deschis discoteca „Scorpion”. N-am aflat dac\ muzica [i dansul se dau în c\minul cultural ori în alt\ parte. Discoteca „Scorpion” e disponibil\ pîn\-n zori, mult dup\ ce coco[ii încep a foi [i a vesti o nou\ zi. La inaugurare, evenimentul a fost s\rb\torit cu o b\taie ca-n „Haiducii lui {aptecai”. Acum, cic\, se duc la „club” puberii trimi[i de p\rin]i la aer curat, la ]ar\. Vinerea ori sîmb\ta, mai pe înserat, stau cumetrele adunate în mijlocul satului [i casc\ gura la preg\tirile de bairam. Este [i vremea în care satul duduie la tura]ie maxim\. Bufetul geme de sorbitori cu glanda-nsp\imîntat\, prin „Mini market” parc\ au trecut popoarele migratoare, la fosta farmacie înc\ nu s-a deschis un nou loc de pelerinaj… În restul s\pt\mînii e mai lini[te. Stau oamenii [i se refac dup\ agita]ia din weekend.
Priete[ugul cu ]\ranul nu e deloc folositor. S-a dus vremea cînd vecinul s\rea în ajutor, de bun\voie [i nesilit de nimeni. L-am rugat pe un maestru al lucrului manual s\ îmi coseasc\ un petic de sub livad\. S-a uitat într-un ochi la mine, a cînt\rit bine cîte parale fac [i a rostit, ca [i cum era o nimica toat\: „Un milion te face”. Am l\sat iarba s\ creasc\ în voie. O vor cosi toamna [i viscolul, spre bucuria [i gloria genera]iilor viitoare de buruieni care vor îmb\ta [i la anul, poate, privirea [i mirosul or\[eanului s\tul de betoane, miros de cioar\ [i aglomera]ie. Numai cine [tie cum e s\ ie[i somnoros în noapte, s\ ca[ti gura la puzderia ame]itoare de stele, s\ sim]i aroma aspr\ de buruian\ [i de iarb\ tras\-n soare, s\ ]i se gudure auzul în fo[net de frunze, numai acela va în]elege c\ satul mai exist\ înc\. P\cat de locuitori.

Ioan MILIC|