In raspar – Guvernantele

N scurt\ preumblare istoric\ de la I.L. Caragiale la Victor Ponta

Pîn\ în a doua jum\tate a secolului XIX, educa]ia fiilor de boieri se f\cea în cas\, în special cu guvernante str\ine. Scopul era în primul rînd ca odraslele s\ înve]e o limb\ str\in\. Unele dintre guvernante cuno[teau vag limba român\ sau deloc. Minulescu spune în Corigent la limba român\, un roman pe care adolescen]ii interbelici îl citeau pe sub b\nci, c\ guvernanta prefectului, englezoaica miss Edith, nu [tia boab\ române[te. Guvernanta din Concert din muzic\ de Bach de H.P. Bengescu, tot englezoaic\, la fel. Top`rceanu ia peste picior ne[tiin]a lor într-o poezie, parodiindu-l pe Demostene Botez: Triste]i adînci de guvernante/ Ce nu [tiu bine române[te/ {i de fla[nete ambulante/ Cu papagali care ghice[te. Fraulein din Gai]ele de Al. Kiri]escu vorbe[te st`lcit române[te, prilej de umor. Anun]\ c\ va face “zup de cain” (sup\ de g\in\), iar Aneta Duduleanu în]elege “sup\ de cîine”.
Cele mai multe guvernante erau nem]oaice (elve]iene, austriece) sau fran]uzoaice. Dup\ primul r\zboi mondial, în Germania a fost mare criz\ [i multe fete veneau s\-[i g\seasc\ norocul în România. Mircea Gociman, un fiu de industria[i, î[i aminte[te c\ erau c\utate cele urîte, fiindc\ ta]ii [i mamele “aveau destule probleme cu curvi[tinele frumoase, care mi[unau în jurul b\ie]ilor lor [i mai ales a (sic!) banilor de la firm\”. În unele familii, îns\, guvernantele sau servitoarele deveneau ini]iatoare în via]a sexual\ a… domnului Goe. Asta, bineîn]eles, cu [tirea st\p`nilor, care nu voiau ca micu]ul s\ înve]e cine [tie ce prostii pe la bordel sau, Doamne fere[te, s\ ia vreun sifilis. Unde mai pui c\ o guvernant\ „cur\]ic\” îi asigura b\ie]elului [i un dram de suflet în aceast\ trebu[oar\. Într-un roman de Grigore Zanc, doamna îi spune guvernantei, care urmeaz\ s\ calmeze hormonii excedentari ai b\iatului: „Ai grij\, drag\, s\-l iei u[or, s\ nu-l r\ne[ti” (adic\ s\ nu-i r\neasc\ sufletul). „L\sa]i, doamn\, c\ [tiu eu!”, vine r\spunsul expertei.
Se întîmplau uneori [i adev\rate drame, cînd st\pînul se îndr\gostea de guvernant\. Un caz tragic este cel al “Doamnei cu umbrel\”. Este vorba de statuia din cimitirul Bellu de la mormîntul Katalinei Baschott, ajuns\ acum loc de pelerinaj. Am citit într-un ziar c\ la picioarele ei se depun r\va[e de dragoste [i se aprind lumîn\ri. Lumea vorbe[te c\ a fost o copil\ de vreo 16 ani, luat\ la Paris de George Asan (un mare industria[ bucure[tean) pentru a fi guvernant\ odraslelor sale. S-a îndr\gostit de ea [i via]a a luat-o  înaintea romanului: so]ia geloas\ [i-a otr\vit rivala.
Dar acestea erau excep]ii. Mari oameni ai ]\rii au crescut cu guvernante [i au numai cuvinte de laud\ despre ele. Dau doar dou\ exemple: Nicolae Steinhardt (în Jurnalul fericirii) [i Constantin Noica (în Jurnalul de la P\ltini[). Unele au f\cut carier\, dup\ ce ini]ial au fost guvernante. Astfel a fost cazul Elenei Farago, o grecoaic\ din Bîrlad. R\mas\ f\r\ sus]in\tori, a trebuit s\ se angajeze ca guvernant\. A[a a ajuns s\ fie guvernanta copiilor lui Caragiale, tot aici intrînd în contact cu literatura român\ adev\rat\ [i renun]înd la romanele roman]ioase, pe care le citea pîn\ atunci. A început [i ea s\ scrie, iar ast\zi poeziile ei pentru copii sînt în manualele [colare.
Paulina Lukasiewicz era fiica unui hangiu polonez din Tîrgu Frumos. Se spune c\ Vasile Alecsandri, fl\c\u tomnatec la 35 de ani, a cunoscut-o cînd fata sp\la podelele în hanul lui taic\-s\u. Fusese îns\ [i guvernant\, dar caustica Iulia Ha[deu noteaz\ despre ea în jurnal c\ “aduce mai mult a sp\l\toreas\”. Între ea [i Alecsandri a fost o înso]ire morganatic\ vreme de 19 ani. Poetul a acceptat c\s\toria doar cînd aveau în jur de 55 de ani [i o fat\, Maria. Biata Paulina a avut de tras cu b\trînul crai, care s-a îndr\gostit de o feti[can\ la Paris. Pîn\ la urm\ a învins domesticitatea. Paulina [tia s\ fac\ ni[te dulce]uri minunate. Aten]ie, doamnelor [i domni[oarelor!
Ast\zi sînt la mod\ bonele str\ine, vezi filipineza lui Ponta. E [i mult snobism al noilor îmbog\]i]i aici. Petre }u]ea spune c\, înainte, noi exportam ]i]ei [i curve. Azi nu [tiu ce mai export\m, dar import\m fotbali[ti [i bone. Mi-ar pl\cea s\ scriu [i despre dou\ personaje guvernante: mademoiselle Marchand din Cronica de familie de Petru Dumitriu [i domni[oara Keminger din Duduia Margareta de Sadoveanu, dou\ personaje construite pe ideea de ur\, dar complexe. Poate alt\dat\. (Radu P|RP|U}|)