HOMO VALACHUS – Un roman remarcabil

Descop\r – prin noua apari]ie de la Polirom, Ambasadorul invizibil (2010) – un roman monumental, cu extraordinare incursiuni în istoria mondial\, de dat\ recent\ ori îndep\rtat\. Nichita Danilov are o perspectiv\ dantesc\ asupra diacroniei, mitologizînd durata, sco]înd evenimentele din matca lor concret\ (nespectaculoas\) [i proiectîndu-le în fic]ional (spectaculos).

De cîte ori m\ aflu în preajma lui Nichita Danilov îmi vine în minte, negre[it, o cunoscut\ expresie american\: “A penny for your thoughts”. Adic\, în traducere liber\, “Ce n-a[ da s\ [tiu ce gînde[ti”. Fizionomia mai degrab\ impenetrabil\ a omului genereaz\ o astfel de reac]ie. Cu fa]a str\b\tut\ de o senin\tate inextricabil\, înveselit\ în r\stimpuri de cogita]iuni secrete (chiar [i atunci cînd merge pe strad\), Nichita Danilov pare conectat în permanen]\ la un motor intelectual produc\tor de revela]ii, ce func]ioneaz\ dup\ regulile utopice ale unui veritabil perpetuum mobile renascentist. Abstras, extrem de parcimonios cu vorbele (pîn\ la limita experimentului taciturn), niciodat\ gr\bit sau agitat, laboriosul poet al “arlechinilor” scrie, prezumtiv, neîncetat, pîn\ [i în momentele în care dialogheaz\ banalit\]i cu amicii. Are un aer gogolian, de individ egal cu sine, complet impasibil la ritualurile de superficialitate ale lumii care îl înconjoar\. Propriile-i medita]iuni îi ]in loc [i de spectacol diurn, devenind adev\rata lui materia mundi. În forul s\u interior, Nichita Danilov are, de fapt, structur\ de prozator [i m\ bucur c\ ultimii ani au scos la iveal\, [i pe pia]a c\r]ii, acest mister ontologic al scriitorului, rezervat în trecut numai privirilor exegetice exigente, dispuse s\-l descifreze dincolo de complicatele arhitecturi de semiotic\ (aparent) liric\. Într-adev\r, anatomistul “urechii de cîrp\” scrie proz\ de mai mult timp [i insist asupra ideii, întrucît receptarea lui în lumea critic\ s-a f\cut (prin prisma majorit\]ii volumelor publicate pîn\ ast\zi), în mod insistent, ca poet. Totu[i, [i în poezie – [i m\ refer aici la textele poetice ale autorului de dinainte de 1989 -, un recenzent atent putea observa, la nivelul straturilor artistice de adîncime, puternicul impuls (s\-l numesc oare instinct?) epic. Nu mai vorbesc de fic]iunile scrise în paralel cu poezia (mergînd pîn\ la relativ recenta sa trilogie romanesc\), în general neglijate de interpre]i. Este vorba, desigur, despre o “proz\ de poet”, ca s\ spun a[a, îns\ în sensul cel mai pozitiv cu putin]\ al termenului, “c\rt\rescian” dac\ dori]i. O proz\ “psihedelic\”, parabolic\, cu excursii frecvente în transcendent, în halucinant sau în subliminal. O proz\ fabuloas\, mitologic\, oniric\, mulat\ pe un univers paralel, imperceptibil ochiului liber.
Nu sînt surprins, de aceea, s\ descop\r – prin noua apari]ie de la Polirom, Ambasadorul invizibil (2010) – un roman monumental, cu extraordinare incursiuni în istoria mondial\, de dat\ recent\ ori îndep\rtat\. Nichita Danilov are o perspectiv\ dantesc\ asupra diacroniei, mitologizînd durata, sco]înd evenimentele din matca lor concret\ (nespectaculoas\) [i proiectîndu-le în fic]ional (spectaculos). Nu întîmpl\tor m-am gîndit la Divina Comedia a lui Dante (fiecare capitol al c\r]ii pare un „cronotop” ini]iatic, asem\n\tor cu cele articulate de scriitorul renascentist, iar ideea Purgatoriului, unde eroii – reali în istorie sau doar inventa]i de Danilov – î[i caut\ izb\virea, trimite la el într-un mod invariabil!). Exist\ un Infern interior al tuturor indivizilor, ce poate fi exorcizat prin autoscopie – transformat\ astfel în semnul alegoric al Purgatoriului. Ideea – foarte subtil explorat\ în roman – mi-a amintit de teoria critic\ a lui Bataille din Literatura [i r\ul. Criticul consider\ acolo actul artistic oarecum orientat spre “transgresie” în mod subliminal. Prin crea]ie, artistul se situeaz\, inevitabil, într-o arie a libert\]ii nelimitate, unde experimenteaz\ necesitatea de a înc\lca interdictul, nu ca pe o rebeliune împotriva constrîngerilor impuse, ci, paradoxal, datorit\ absen]ei acestor constrîngeri. Literatura reprezint\ o stare de exces a umanului [i, de aceea, valorile sale merg dincolo de bariere [i extreme, nefiind nici “Binele”, nici “R\ul”, ci absolutul lor, fapt care nu mai presupune legea moral\. „Ceea ce numesc valoare difer\ a[adar [i de Bine [i de pl\cere. Valoarea se situeaz\ dincolo de Bine [i de R\u, îns\ sub dou\ forme opuse, una legat\ de principiul Binelui, cealalt\ de cel al R\ului. Dorin]a de Bine limiteaz\ mi[carea ce ne face s\ c\ut\m valoarea. În timp ce libertatea spre R\u, dimpotriv\, deschide un acces spre formele excesive ale valorii. Totu[i, nu s-ar putea conchide din aceste date c\ valoarea autentic\ se situeaz\ de partea R\ului. Chiar principiul valorii vrea s\ mergem cît mai departe cu putin]\”, spune, la un moment dat, Georges Bataille. Literatura transcende legea moral\, prin “amoralitatea” absolutului ei originar, manifestîndu-se ca o form\ de cunoa[tere [i expresie a R\ului, în m\sura în care “valoarea” estetic\ impune transgresia Binelui. Aici trebuie c\utat\ [i semnifica]ia Purgatoriului (istoric), creat, simbolic, de Nichita Danilov prin lumea personajelor sale. Romanul („literatura”) tr\ie[te în sine, stabilindu-[i filia]ii proprii cu istoria/realitatea din care se inspir\, comunicînd, totodat\, sui generis cu interpretul s\u, homo interpretant. Faptul se datoreaz\ exclusiv dispari]iei lui homo symbolicum (autorul însu[i), anihilat de c\tre textul s\u. Prin urmare, individul creator „moare”, vocea sa c\p\tînd tonalit\]i „impersonale”, asemenea “celei a unui preot sau [aman, prin care vorbe[te întotdeauna impersonalitatea divin\”, dup\ cum constata Roland Barthes undeva (scriitorul ca „reflector” al epocii!). Autorul devine astfel o “mîn\” impersonal\ care transcrie un saeculum, e o „memorie cultural\” sau este el însu[i „scris” de c\tre textul s\u. Textul poate depersonaliza, deconstruind identitatea (unitatea) în propria sa re]ea semiotic\, l\rgit\ mereu, extins\ prin/din ea îns\[i, ca fenomenalitate în sine, independent\ de orice voin]\ extern\, inclusiv cea a creatorului s\u. Citind Ambasadorul invizibil, acest sentiment ajunge s\ fie covîr[itor. Romanul lui Nichita Danilov constituie o pies\ narativ\ remarcabil\ a literaturii contemporane, meritînd întreaga aten]ie a criticilor [i teoreticienilor literaturii. (Codrin Liviu CU}ITARU)