FILME CARE MERITA VAZUTE – Mar Nero (nu, nu, nu te du)

Din fericire, putem evita filmele care încearc\ s\ ne ispiteasc\, lucr`nd doar la sentiment. De[i pe coloana sonor\ a Mar Nero apare inclusiv hitul „Noi s`ntem rom=ni“, mi-am sim]it sentimentul na]ional strict manipulat în aceast\ co-produc]ie despre „un subiect actual“.

Proasp\t distribuit la noi, Mar Nero („Marea Neagr\“, Italia-Rom=nia, 2008, regia Federico Bondi) se recomand\ printr-un subiect care ar trebui s\ intereseze la nivel de reflectare a mi[c\rilor sociale. T`n\ra Angela pleac\ în Italia s\ îngrijeasc\ o doamn\ în v`rst\ (o bab\, am spune noi): menaj [i asisten]\ la negru, povestea at`tor femei pe care le cunoa[tem. În plus, de data asta inten]ia de produc]ie apar]ine p\r]ii celeilalte. Nu mai s`ntem noi, rom=nii, cei care ne critic\m starea de fapt, ci ei pornesc într-o c\l\torie de r\scump\rare a vinei, reflex post-colonialist specific con[tiin]elor dezna]ionalizate, în care club italienii s-au al\turat de cur`nd nem]ilor, francezilor.  Un film italian despre rom=ni care muncesc la negru.

Cum ne reflect\ str\inii, cum ne spun ei povestea? Regizorul e r\spunz\tor pentru actorie, directorul de casting a fost, de asemenea, din partea italian\. În rolurile rom=nilor, înt`lnim „vedete“ (dac\ pot fi numite a[a, în absen]a adula]iei generale) ale cinema-ului rom=nesc: Dorotheea Petre (Cum mi-am petrecut sf`r[itul lumii, Ryna, Muzica în s`nge), Vlad Ivanov (4, 3, 2, Poli]ist, adjectiv, etc.), Maia Morgenstern. Povestea intimist\, înf\]i[`nd rela]ia de prietenie care se înfirip\ între îngrijitoare [i b\tr`na readus\ la sim]ire, este regizat\ simplu (excesiv de simplu, pe alocuri), în interioare emotive, încle[tate între nevoile b\tr`ne]ii [i solicitudinea angelic\ a Angelei. Tot ce ]ine de interior [i intim trece, cumva, proba actoriei satisf\c\toare, mai ales datorit\ jocului solid al interpretei italiene (Leopard pentru cea mai bun\ actri]\, la Locarno). Absen]a unui ochi de regizor rom=n se simte îns\ puternic în performan]a actorilor „no[tri”. Insensibilitatea regizorului Federico Bondi la nuan]ele firii rom=ne[ti într-un film despre nuan]e o las\ pe Dorotheea Petre destul de singur\ în fa]a camerei. Prezen]a ei interiorizat\, hipnotic\ prin frumuse]e juvenil\, rezist\ at`t timp c`t nu trebuie s\ vorbeasc\ rom=ne[te. Italiana stricat\ merge, place. Primesc senza]ia deconstruc]iei logos-ului, o accept în cuvintele amestecate, italo-rom=na, care (la fel ca anglo-rom=na [i toate celelalte amestecuri) caracterizeaz\ emigrarea în afara grani]elor unei limbi. Falsul se strecoar\ c`nd vorbe[te „limba noastr\“; în secven]ele de socializare cu ceilal]i rom=ni muncitori în Floren]a: Angela are o prieten\ care e l\sat\ s\ joace at`t de prost, înc`t am vrut, efectiv, s\ ies din sal\. Mediul rom=nilor din Floren]a e tratat la gr\mad\, o [leaht\ de maneli[ti nediferen]ia]i, b\ga]i în cadru la figura]ie ca într-un film studen]esc. Distribu]ia [i jocul personajelor secundare, a figura]iei rom=ne[ti în Mar Nero s`nt un exerci]iu bun de identificare a cli[eelor din peninsul\ [i o dovad\ clar\ a indiferen]ei regizorale fa]\ de cultura despre care vorbe[te.

L\s`nd la o parte criticile s\rite din m`ndria na]ional\, pe care Mar Nero mi-a descoperit-o c`nd m\ a[teptam mai pu]in, filmul p\c\tuie[te [i printr-un ritm deosebit de l\b\r]at în prima jum\tate; regizorul nu reu[e[te s\ profite de materialul scenaristic destul de ofertant (b\tr`na cade-n baie, sufer\, ]ip\, e rea etc.). Alternarea spa]iilor, în schimb, aduce (p`n\ la un punct) necesara sc\pare din acest real plictisitor. Angela e din Sulina. }ara apelor, prin care Vlad Ivanov conduce o barc\ în probabil cel mai pu]in solicitant rol din cariera sa, î[i folose[te nem\rginirea cu bun efect cinematografic. Oricine a f\cut c\l\toria de cinci ore de la Tulcea la Sulina va putea confirma, îns\, c\ nu e nici pe departe la fel de mirific\ precum film\rile la r\s\rit [i apus, de pe macarale, de film. Din nou, realizatorii italieni se gr\besc s\-[i afunde con[tiincios ochiul de turist în aparatul pentru prins imagini. Noroc cu ultima treime a filmului, în care scenariul, montajul paralel [i utilizarea muzicii aduc ce prea mult am a[teptat s\ vin\.

Întoars\ cu baba la Sulina, în c\utarea iubitului necomunicativ, Angela c\l\tore[te pe canale, pe înserat (natural, nu se putea irosi o filmare în regim de lumin\   magic hour, îngem\narea zilei cu noaptea). Din biserica Sf. Nicolae, situat\, culmea, chiar l`ng\ apartamentul în care a[teapt\, baba aude o cereasc\ muzic\ religioas\, care-i confer\ [i Angelei un aer de sf`nt\ iubit\ pe canale, spre b\rbatul r\t\cit. Sub ochii ei, o fat\ desprins\ parc\ din Tarkovski întinde albituri pe s`rm\. O fi amanta, o fi o slujnic\? Nu vom afla nicic`nd, pentru c\ totul se termin\ cu bine, Vlad Ivanov (la fel de t\cut ca [i p`n\ acum, c\ci a[a s`nt rom=nii, ei tac [i fac) o va cuprinde [i re-cunoa[te în cur`nd pe Angela, precum doar un b\rbat pe femeia lui.

Fericire maxim\. Din fericire, putem evita filmele care încearc\ s\ ne ispiteasc\, lucr`nd doar la sentiment. De[i pe coloana sonor\ a Mar Nero apare inclusiv hitul „Noi s`ntem rom=ni“, mi-am sim]it sentimentul na]ional strict manipulat în aceast\ co-produc]ie despre „un subiect actual“. (Emi Vasiliu)