EDITORIAL – Cagulele si democratia

Cine iese `n spa]iul public ascuns `n spatele cagulei nu poate fi recunoscut drept actor politic `ntr-o societate democratic\. Indiferent ce lozinci scandeaz\, nu poate pretinde s\ fie ascultat.

Valul de violen]e de strad\ din Marea Britanie a ridicat o serie `ntreag\ de `ntreb\ri dificile referitoare la cauzele ad`nci ale acestei r\bufniri violente. S-au f\cut deja paralele cu revolta periferiilor franceze de acum c`]iva ani, [i probabil c\ subiectul va continua s\ fie plasat `ntr-un cadru mai larg, european sau poate occidental. Putem observa trimiteri la teme precum multiculturalismul, integrarea anumitor comunit\]i de imigran]i sau, eventual, na[terea unei noi forme violente de contracultur\ juvenil\, asistate de noile mijloace de socializare. {i lista va deveni cu siguran]\ mult mai consistent\.
Merit\ amintit\ `ns\ [i o chestiune care nu este at`t de spectaculoas\, dar care a ap\rut frecvent `n discu]iile comentatorilor politici, `n ultimii ani: compatibilitatea `ntre democra]ie [i cagul\. Problema asum\rii identit\]ii `n spa]iul public democratic a fost intens discutat\ `n conexiune cu vestimenta]ia femeii musulmane, fiind cunoscute spre exemplu eforturile autorit\]ilor franceze de a combate etalarea `n spa]iul public a v\lului integral. ~n mai mic\ m\sur\ s-a discutat despre „cagul\”, prin care `n]elegem, aici, orice form\ de ascundere deliberat\ a identit\]ii, `n contextul unei ac]iuni desf\[urate `n spa]iul public.
Pentru grecii antici, ideea c\ po]i face politic\ democratic\ ascunz`ndu-]i identitatea era un nonsens. Mai t`rziu, p\rin]ii `ntemeietori ai liberalismului [i ai democra]iei moderne, indiferent cum [i unde au trasat linia `ntre spa]iul privat [i cel public, au postulat c\ `n cadrul celui din urm\ libertatea este dublat\ de responsabilitate. ~n consecin]\, nu ac]ionez `n calitate de cet\]ean dec`t dac\ `mi asum consecin]ele actului meu, ceea ce presupune c\ identitatea mea este cunoscut\ sau poate fi `n ultim\ instan]\ stabilit\. Secretul votului a fost marea excep]ie care, `ntr-un fel, a `nt\rit regula caracterului public al particip\rii politice `ntr-o democra]ie.
Cine iese `n spa]iul public ascuns `n spatele cagulei nu poate fi recunoscut drept actor politic `ntr-o societate democratic\. Indiferent ce lozinci scandeaz\, nu poate pretinde s\ fie ascultat. Unii o pot face, `l pot chiar `ncuraja sau urma – este dreptul lor, `ns\ autorit\]ile publice au la r`ndul lor dreptul de a-l ignora. ~ns\ de cele mai multe ori, se [tie, cagula sau un alt accesoriu de acest gen este un semn clar c\ „participarea” acelui om nu va avea un caracter politic, ci unul infrac]ional. ~n aceste condi]ii, autorit\]ile au datoria s\ ac]ioneze preventiv spre a-i proteja pe ceilal]i cet\]eni.
~ns\ chestiunea cagulei este ast\zi mult mai interesant\ din perspectiva spa]iului virtual. Grupurile active pe internet creeaz\ fluxuri ce traverseaz\ u[or grani]ele – s-a discutat mult despre rolul lor `n comunicarea transna]ional\. ~n interiorul unei societ\]i, ele pot genera solidarit\]i care s\ sprijine func]ionarea guvern\rii democratice. ~ns\ o dezbatere din spa]iul virtual nu este „democratic\” dec`t dac\ participan]ii nu poart\ cagule –  dac\ ideile [i manifest\rile lor pot fi asociate unor identit\]i.
Problema nu este aceea c\ exist\ pe internet foarte multe comunit\]i care exprim\ idei deloc compatibile cu valorile liberal-democratice. Ele vor persista oricum, indiferent de eforturile autorit\]ilor – [i este de datoria acestora din urm\ s\ justifice `ngr\direa dreptului de liber\ exprimare. Problema este c\ lipsesc comunit\]ile virtuale f\r\ cagul\, ale c\ror dezbateri s\ poat\ sus]ine dezvoltarea unei societ\]i civile democratice.
~n Marea Britanie [i oriunde au mai avut sau vor mai avea loc violen]e publice anti-sistem, explica]ia nu poate fi limitat\ la domeniul infrac]ional. Sanc]iunile par s\ se dovedeasc\ populare `n r`ndul opiniei publice, `ns\ ele nu reprezint\ o reac]ie suficient\. Temerile, frustr\rile, ostilitatea fa]\ de sistem dovedite `n astfel de ocazii s`nt realit\]i ce vor fi analizate, `n efortul de elaborare a unor politici mai pu]in schematice dec`t p`n\ acum.
~n col]ul de nord-vest al Europei, problemele asociate `nstr\in\rii politice difer\ mult fa]\ de cele ale societ\]ilor din col]ul de sud-est al continentului. ~ns\ problema ascunderii  chipului politic sub cagul\ este, `ntr-o anumit\ m\sur\, comun\. Blamarea noilor tehnologii este stupid\: nu ele s`nt de vin\ pentru criza de `ncredere `n democra]ia european\, dup\ cum – trec`nd spre alte puncte cardinale – nu ele au principalul merit pentru schimb\ri precum cele din Tunisia sau Egipt. Manifestan]ii din Cairo au comunicat intens `n re]elele de socializare, dar `n Pia]a Tahrir nu prea s-au v\zut cagule. ~n lumea democratic\, mai veche sau mai nou\, e nevoie ca oamenii s\ re`nceap\ s\ se vad\ cu adev\rat unii pe ceilal]i – fie [i prin internet.
Lucian D~RDAL|