CAP SI PAJURA – Moralizarea capitalismului?

A moraliza capitalismul se poate dovedi dificil, dac\ nu imposibil, pentru c\ el este imoral prin defini]ie, cît\ vreme se pune în serviciul unei minorit\]i care domin\ [i din punct de vedere politic, [i social, [i economic, în timp ce majoritatea popula]iei este instrumentalizat\ [i lipsit\ de autonomie.

În plin\ criz\ economic\, se discut\ intens despre „moralizarea capitalismului”. Se poate în]elege de aici c\ sistemul capitalist este sau a devenit imoral, dar nu în mod intrinsec, structural, ceea ce înseamn\ c\ înc\ mai poate fi salvat. Numai excesele sale ar trebui, deci, repuse în cauz\. Al]ii consider\ c\, dimpotriv\, capitalismul ar fi imoral prin defini]ie, în mod constitutiv, deci trebuie schimbat. F. von Hayek credea c\ numai un comportament individual inten]ional ar putea fi calificat drept moral sau imoral, nu [i un sistem social. Aceasta îl conduce pe autorul austriac la a considera drept absurd conceptul de „justi]ie social\”, concept ce nu poate fi ra]ionat. „Nu exist\ criteriu – spunea el – prin care s\ putem descoperi «ceea ce e socialmente injust», deoarece nu exist\ subiect prin care ar putea fi comis\ aceast\ injusti]ie” (în Drept, legisla]ie [i libertate).
Un sistem social ar fi, deci, o realitate impersonal\ [i nu una antropomorfic\, cum cred curentele socialiste puse pe redistribuiri de venituri [i de mijloace de produc]ie, în numele „echit\]ii sociale”. Potrivit concep]iei lui Hayek, economia [i sistemul capitalist ar fi, deci, amorale. Aceea[i tez\ o reg\sim recent la Andre Comte-Sponville, în lucrarea Le capitalisme est-il moral  (Albin Michel, Paris, 2009), ce are un mare succes mediatic. În sînul vie]ii sociale, autorul distinge mai multe tipuri de ordine: ordinea tehnico-[tiin]ific\, ordinea juridico-politic\, ordinea moral\ [i ordinea etic\. Ei bine, economia este plasat\ în prima categorie, cea tehnico-[tiin]ific\, deci moralmente neutr\. Aceasta contribuie la justificarea ideologic\ a capitalismului, ca [i a oric\rei forme de cinism pe care o vedem sub ochii no[tri.
{tiin]a [i tehnica, deci [i economia, s`nt doar ni[te mijloace, morala putînd interveni eventual în modul cum s`nt utilizate. Dup\ p\rerea mea, îns\, economia ]ine de social, atît în teorie cît [i în practic\, organizarea social\ fiind definitorie pentru un sistem economic. Economia nu ]ine doar de mijloace, ci [i de scopuri (profitul, bun\starea), care pot fi interpretate [i din punct de vedere moral. Economia politic\ nu studiaz\ tehnologii. Mai mult, economia nu reprezint\ o realitate obiectiv\, independent\ de oameni [i supus\ unor legi implacabile. Aceasta este o deriv\ pe care în cartea mea Noua economie. Sfîr[itul certitudinilor (Institutul European Ia[i, 2001), am numit-o „economism”. Acesta erijeaz\ economicul în valoare fundamental\, ce le subordoneaz\ pe toate celelalte, [i se substrage controlului politic.
E de în]eles c\ nu împ\rt\[im o asemenea tez\. Economia este o activitate uman\ ce se desf\[oar\ într-un cadru social [i politic conceput [i organizat de om [i în care subiectivitatea [i relativitatea s`nt la ele acas\. La toate nivelurile, regulile economiei s`nt instituite de c\tre oameni [i pot fi, deci, judecate moral [i, eventual, modificate. Istoria [i practica social\ ne ofer\ suficiente exemple. {tiin]a economic\ nu este una natural\, ci social\. Otto Hirschman scria, în acest sens, c\ „moralitatea î[i are locul s\u în centrul muncii noastre, cu condi]ia ca cercet\torii în [tiin]ele sociale s\ fie vii din punct de vedere moral” (în L’Economie comme science morale et politique, Gallimard-Seuil, Paris, 1984, p. 109) Preocup\rile de natur\ moral\ ar trebui asumate în mod implicit [i con[tient de c\tre toate [tiin]ele sociale. Ca s\ nu mai spunem c\ Marx considera [tiin]a economic\ drept „cea mai moral\ dintre [tiin]e”.
R\mîne de v\zut doar ce fel de moral\ se aplic\ economiei. Bineîn]eles, una care se intereseaz\ de virtu]ile [i de viciile acesteia, ale întregului sistem social de fapt, deci [i ale vie]ii politice, sociale, ale institu]iilor etc. Totu[i, atît Declara]ia drepturilor omului [i ale cet\]eanului, din 1789, cît [i Declara]ia american\ de independen]\, din 1776, se opresc cumva la por]ile economicului. Or, ele trebuie extinse [i asupra cîmpului economic, dac\ vrem s\ avem o economie moral\ [i o politic\ moral\, de asemeni.
La întrebarea „Ce fel de moral\?”, cel mai bun r\spuns îl g\sim la Immanuel Kant, care se refer\ la sensul moral comun, la criteriul universal care oblig\ s\-l respec]i pe cel\lalt, s\ nu-l transformi într-un instrument, s\-i respec]i autonomia. Dincolo de orice considerente metafizice sau religioase, criteriul moral pur ne oblig\ s\ renun]\m la domina]ia politic\, la opresiunea social\ [i la exploatarea economic\.
În acest spirit, a moraliza capitalismul se poate dovedi dificil, dac\ nu imposibil, pentru c\ el este imoral prin defini]ie, cît\ vreme se pune în serviciul unei minorit\]i care domin\ [i din punct de vedere politic, [i social, [i economic, în timp ce majoritatea popula]iei este instrumentalizat\ [i lipsit\ de autonomie. Din punct de vedere politic [i social, democra]ia [i drepturile omului rezolv\ par]ial problema, din punct de vedere economic, îns\, moralizarea capitalismului nu poate însemna altceva decît suprimarea sa, or, nu e deloc clar dac\ avem ceva mai bun de pus în loc… (Tiberiu BR|ILEAN)