CAP SI PAJURA: Gindirea politica islamica, intre supunere si revolta

Actualele conflicte care au cuprins aproape întreaga lume musulman\ s`nt în primul rînd cultural-civiliza]ionale [i numai apoi economice [i politice.

În încercarea de a în]elege actualele evenimente, f\r\ precedent, din lumea islamic\, izbucnite parc\ din senin în ]\ri ca Tunisia, Egipt, Turcia, Liban, Sudan, Algeria, Iordania [i Yemen, am c\utat s\ m\ informez cît mai bine. În primele ]\ri amintite, lumea lupt\ pentru democra]ie. S`nt pretexte care ]in de accentuarea s\r\ciei în context de criz\, dar fondul e dominat de revolta împotriva oprim\rii de zeci de ani de c\tre   regimuri autocrate. S`nt convins c\ nimic nu e întîmpl\tor, c\ evenimentele s`nt coordonate [i c\ efectul de domino va face ca ele s\ se extind\ [i la alte ]\ri din zon\. În Yemen, îns\, situa]ia e diferit\ [i foarte periculoas\. }ara s-a umplut de jihadi[ti Al Qaida, inclusiv nr. 3 al re]elei, guvernarea e foarte slab\, ]ara e plin\ de arme traficate de triburile care o împart, amenin]area fiind deci de natur\ fundamentalist-terorist\. Iar lucrurile cresc exponen]ial în gravitate dac\ ]inem seama c\ Mecca [i Medina s`nt la doi pa[i, ceea ce poate implica Arabia Saudit\, care are [i a[a probleme cu succesiunea dinastic\ [i se înarmeaz\ rapid [i masiv. De fapt, [i în celelalte ]\ri fundamentalismul islamic poate lua fa]a luptei pentru democra]ie. Iar pre]ul petrolului a crescut deja din nou…

Spuneam, a[adar, c\ am început s\ m\ informez. Astfel, am aflat c\ avem la Universitatea Bucure[ti `nc\ un foarte bun specialist `n arabistic\: lect. dr. Laura Sitaru. Am v\zut-o [i la televizor, vorbe[te perfect araba, e t`n\r\ [i de mare perspectiv\, `ntr-un domeniu considerat de unii cel pu]in exotic. În realitate, limba, cultura [i civiliza]ia arabo-islamic\ reprezint\ o problematic\ de mare interes, ce va marca puternic – cred eu, [i nu numai – evolu]ia lumii de mîine. D-na Sitaru ne ofer\ o carte important\, intitulat\ G`ndirea politic\ arab\. Concepte-cheie între tradi]ie [i inova]ie, Ia[i, Polirom, 2009, de fapt lucrarea ei de doctorat, sus]inut\ sub `ndrumarea reputatului profesor Lucian Boia. Cartea vine s\ completeze pu]inele scrieri ap\rute la noi despre gîndirea [i imaginarul politic al acestei interesante civiliza]ii, de aceea o salut\m ca pe un eveniment editorial. Ea con]ine, de fapt, trei studii bine `mbinate: unul lingvistic, unul istoric [i un al treilea politologic.

S`nt investigate atît structurile, institu]iile politice, cît [i conceptele de baz\, miturile [i realita]ile concrete ale societ\]ilor arabe, practic tot ce compune civiliza]ia arabo-islamic\, cu diferen]ele dintre principalele state, cu particularit\]ile [i specificit\]ile lor, începînd cu lumea arab\ preislamic\ [i pîn\ în actualitate. Analiza cuprinde [i ]\rile non-arabe dar islamice, în special Turcia [i Iranul; poate ceva mai multe referiri s-ar fi cuvenit Indoneziei, cea mai populat\ ]ar\ islamic\ din lume [i o putere economic\ important\.

O aten]ie aparte e acordat\ rela]iilor istorice [i actuale cu lumea occidental\, rela]ii – se [tie – mai speciale, mai convulsive. Avînd privilegiul cunoa[terii limbii, autoarea prezint\ o impresionant\ bibliografie în arab\, face trimiteri direct la surse, atît tradi]ionale cît [i actuale, `[i permite unele critici, deci are puncte de vedere ce `nt\resc personalitatea lucr\rii. Ea identific\ dou\ abord\ri contradictorii privind evolu]ia lumii arabe: una „esen]ialist-culturalist\”, care sus]ine c\ civiliza]ia islamic\ este impermeabil\ la modernitate, alta „universalist\”, care afirm\ universalitatea valorilor culturii umane, care le include inevitabil [i pe cele islamice. E vorba despre dou\ abord\ri aparent opuse, dar de fapt complementare.

Un întreg capitol este dedicat conceptului de stat în gîndirea islamic\, un altul ideologiilor politice moderne, iar un altul democra]iei. Limba [i religia islamic\ duc spre o ideologie globalizant\, varianta lor de globalizare. De[i fragmentat\, lumea arab\ duce cu sine nostalgia unit\]ii. Democra]ia ar fi „cea mai recent\ revendicare a modernit\]ii arabo-islamice”, dar nu neap\rat democra]ia de tip occidental, ci una specific\ islamului, foarte refractar la tot ce vine dinspre Occident.

Alte concepte analizate cu minu]ie s`nt laicitatea [i libertatea, ce întîmpin\ mari dificult\]i de exprimare în spa]iul islamic, unde societatea religioas\ [i societatea civil\ s`nt cam acela[i lucru, iar comunitatea e superioar\ individului. Perceperea [i în]elegerea acestor concepte au `ns\ o anumit\ dinamic\ spre modernitate. Ultimul capitol al lucr\rii propune o analiz\ semantic\ a vocabularului, a terminologiei politice arabe, islamul fiind socotit „o cultur\ a cuv`ntului, a verbului”. Cuvintele împrumutate din alte limbi cap\t\ în arab\ semnifica]ii specifice, de obicei îmbog\]ite.

Metoda de analiz\ este una interdisciplinar\, ce combin\ elemente de istorie cu altele de politologie [i de lingvistic\, cultivînd nuan]ele [i c\utînd echilibrul interpret\rilor. Lumea arabo-islamic\ reprezint\ o unitate în diversitate, marcat\ deopotriv\ de iner]ii tradi]ionaliste [i de tendin]e modernizatoare, de respingerea, dar [i de apropierea de valorile occidentale. Identitatea sa colectiv\, în particular cea socio-politic\, prezint\, de aceea, un interes deosebit atît pentru occidentali, cît [i pentru musulmani. Întrebarea e totu[i care dintre cele dou\ tendin]e va birui: cea tradi]ionalist-religioas\ sau cea democrat-modernizatoare? C\ci, a[a cum considera [i Eric Voegelin în Religiile politice, Humanitas, Bucure[ti, 2010, p.77, „starea de fapt actual\ impune observatorului atent s\ analizeze [i religiile politice, s\ interpreteze mi[c\rile timpului nostru nu doar ca mi[c\ri politice, ci de asemenea ([i mai ales) ca mi[c\ri religioase”.

Cultura politic\ islamic\ este analizat\ diferen]iat, ea oferind o multitudine de modele: arab, turc, iranian, indian [.a., ale c\ror particularit\]i ]in, crede Laura Sitaru, autoarea volumului G`ndirea politic\ arab\. Concepte-cheie între tradi]ie [i inova]ie (Ia[i, Polirom, 2009), de tradi]ia istoric\ preislamic\. A[adar, `nl\untrul civiliza]iei islamice exist\ patternuri culturale puternic individualizate. Individualitatea mai rezid\ [i din apartenen]a etnic\, confesional\ [i na]ional\, ca [i din modul în care istoria a configurat diferitele structuri identitare. În acest sens, înt`lnirea cu civiliza]ia occidental\ a produs în islam un adev\rat [oc cultural [i `nceputul procesului de modernizare a lumii islamice, un proces lent, contradictoriu [i chiar conflictual. Descoperirea celuilalt a obligat la definirea mai bun\ a unei identit\]i de contrapus. Or, în acest proces de redefinire, islamul s-a `ntors mai mult în trecut decît a mers înainte, crispîndu-se identitar [i centrîndu-se pe ce aveau mai de pre]: pe Coran, deci pe religie.

Analiza Laurei Sitaru vine mult în actualitate, axîndu-se pe realitatea politico-social\ contemporan\ a lumii arabo-islamice, mai precis pe istoria celei de-a doua jum\t\]i a secolului al XIX-lea [i a întregului secol XX. Este perioada crizei [i c\derii imperiului otoman, perioada colonial\ [i postcolonial\, perioada form\rii majorit\]ii statelor islamice actuale. O perioad\ marcat\ de un „vid de putere”, dar [i de procesul deja descris de modernizare, aflat practic în curs. C\ci lumea islamic\ continu\ s\ se obiectiveze fa]\ de propria imagine, f\r\ a pierde din vedere vreo clip\ perspectiva asupra momentului religios fondator.

Comparativ cu civiliza]ia occidental\, cea musulman\ se afl\ abia la începutul procesului de modernizare, diferen]a fiind cam de dou\ secole. Dar exist\ valori occidentale ce nu vor fi acceptate niciodat\ în societatea islamic\, oricît de modern\. Conceptele definitorii ale politicilor actuale au la baz\ importante referin]e istorice [i ele reprezint\ formele-cadru în care se desf\[oar\ modernizarea. De pild\, conceptul de stat (dawla),e foarte important pentru toate procesele cunoscute în lumea arabo-islamic\ p`n\ în prezent. În aceast\ privin]\, perspectiva istoric\ asupra diferitelor formule de organizare statal\ din acest spa]iu explic\, în bun\ m\sur\, modelele adoptate în prezent, gradul de influen]\ occidental\ sau de continuitate a tradi]iei.

Statul islamic [i cultura politic\ islamic\ au o puternic\ component\ religioas\, care le e – de facto – sursa de autoritate (sultan). Iar statul arab modern nu e decît o prelungire a mo[tenirii islamice. Cea mai r\spîndit\ form\ actual\ de guvern\mint din lumea arabo-musulman\ este republica, urmat\ de monarhie. Îns\ structurile [i raporturile de putere, raporturile dintre stat [i individ, rolul religiei [i al determin\rilor sale, toate acestea s`nt specifice.

Dintre ideologiile politice, aten]ia principal\ este acordat\ na]ionalismului, care s-a manifestat sub diferite forme în lumea islamic\, func]ie de sensurile atribuite termenului coranic de umma (comunitate, na]iune). Uneori este accentuat\ conota]ia religioas\ a termenului (comunitatea de credin]\), alteori cea etnic\, cea lingvistic\ sau, în fine, cea teritorial\. Democra]ia este un alt concept major analizat pe larg, din perspectiva impactului s\u asupra lumii musulmane contemporane. Se caut\ referen]i culturali tradi]ionali pentru o democra]ie original\, compatibil\ cu islamul. Altminteri, [i aici avem o sum\ de particularit\]i, neexistînd un model unic, cum se întîmpl\ în Occident. De fapt, ceea ce întîlnim mai curînd este un set de principii democratice respectate, printre care rolul poporului în definirea formulei statale [i a guvern\rii, pluripartidismul, raportul dintre religie [i stat, mai curînd confuze actualmente, [.a. Alte concepte de baz\ analizate s`nt laicitatea [i libertatea. Laicitatea este un termen absolut nou în islam, spre deosebire de libertate, care are semnifica]ii originare. Arabo-islamicii nu concep existen]a unei societ\]i în afara cadrului religios.

Limbajul politic utilizat în lumea islamic\ reflect\ bine societatea islamic\  actual\, fiind un indiciu important al st\rii de fapt a acesteia. El utilizeaz\ abundent referen]i religio[i, cu scopul de a mobiliza anumite segmente sociale. Limbajul este o arm\ politic\ folosit\ intens de c\tre to]i actorii politici din lumea islamic\. De asemenea, referin]ele culturale continu\ s\ fie importante, mai importante decît în alte civiliza]ii.

De aceea cred c\ [i actualele conflicte care au cuprins aproape întreaga lume musulman\ s`nt în primul rînd cultural-civiliza]ionale [i numai apoi economice [i politice. Asist\m la sfîr[itul unui model cultural, bazat preponderent pe supunere (Coran înseamn\ supunere), autocratic în plan politic, al unui mod de via]\, pîn\ la urm\, [i la na[terea unui model nou, care poate fi democratic, sau mai democratic, sau poate fi unul fundamentalist-teocratic. Aici se afl\, cred, adev\rata [i marea miz\ a actualelor desf\[ur\ri, care se pot extinde în continuare [i în ]\ri ca Siria, Iran, Libia, Maroc, Irak, Somalia, Etiopia, Eritreea [.a. Lumea musulman\ decide în strad\, [i sper s\ fie l\sat\ s\ o fac\: alege între trecut [i viitor. Ceea ce n-a putut face Bush jr. cu armatele lui face, iat\, criza economic\, o arm\ mult mai redutabil\, în mod spontan (pîn\ [i serviciile secrete israeliene se ar\tau surprinse!!??) [i spectaculos. De[i s`nt convins c\ e influen]at\ din exterior, schimbarea vine dinl\untru. (Tiberiu BR|ILEAN)