TABLETA LUI SIMIRAD – Prima zi de lucru

Înc\ de la ora patru Donose nu mai avea somn. Era cald în camer\ [i, chiar cu u[a de la balcon deschis\, nu se r\corea mai deloc.
Nu numai c\ldura îi fug\rise somnul, ci [i problemele multe cu care se confrunta. Feciorul a r\mas [omer [i acesta avea doi copii.
– Te rog, tat\, cu împrumut, m\car trei sute de lei, se ruga acesta cu o voce sfîr[it\.
Donose [tia c\ în solicitare intrau la socoteal\ [i bani pentru b\utur\. Blestemata de b\utur\ l-a pus pe lista celor trecu]i în [omaj. Dar copiii ce vin\ aveau?
De[i împlinise [apte decenii, b\trînul avea un proiect în minte. Un proiect de care se temea, dar f\r\ acesta viitorul s\u, a[a scurt cum va fi, p\rea calvar. Medicamentele pentru inim\ îi consumau o treime din pensie. S-ar fi descurcat cu ce-i r\mînea dup\ asta, dar feciorul venea regulat în ziua pensiei.
B\trînul pensionar luase o decizie. Fusese director la vremea lui [i unul dintre fo[tii s\i salaria]i era un prosper om de afaceri. Azi îl va a[tepta la poart\ [i-l va ruga s\-l ajute. Nu, nu dorea nimic de poman\.
La ora [ase Donose a[tepta r\bd\tor în fa]a por]ii masive din fier forjat. Privea atent la ]epu[ele aurite [i la m\iestria cu care me[teri pricepu]i au f\cut fel de fel de îmbîrlig\turi.
– E munc\ aici, nu glum\, comenteaz\ admirativ.
Poarta începe s\ se deschid\ [i b\trînul Donose se posteaz\ convenabil ca s\ fie v\zut. Face semne spre cel din ma[in\, panicat pu]in c\ nu va fi recunoscut. Ma[ina se opre[te, geamul coboar\ [i capului lui Dinescu, proprietarul, iese pu]in. Donose atac\:
– Vreau s\ vorbesc un minut cu domnia voastr\.
– Sigur, nici o problem\.
Motorul se opre[te [i Dinescu coboar\. Este jovial [i are chef s\ asculte.
Timid, b\trînul se apropie [i, sacadat, încearc\ un fel de scuz\.
– Ierta]i-m\, n-a[ vrea… Sînt momentan în încurc\tur\ [i fiul meu este [omer. Are doi copii.
– S\ treac\ pe la mine.
– Nu, dom’ Dinescu. Eu a[ vrea… Ave]i o gr\din\ mare [i eu a[ putea (înghite în sec) s\ am grij\ de ea. M\ pricep, doar sînt agronom.
– Dar, domnule Donose, ave]i o vîrst\…
– Pot munci. Lua]i-m\ de prob\. Despre salar ce s\ spun? Ne-om în]elege noi.
– Cum dori]i. Dac\ merge, ve]i avea mas\ [i 500 lei pe lun\. Dac\ lucra]i [i sîmb\t\, atunci pute]i lua chiar 800 lei pe lun\.
– V\ mul]umesc mult. Pot începe de azi?
– Dac\ vre]i.
Dinescu coboar\ [i-l conduce pe b\trîn peste tot. Îi arat\ tot ce trebuie s\ [tie.
– Ne vedem disear\, spune gr\bit.
Donose se apuc\ de treab\. Este hot\rît s\ demonstreze c\ poate, c\ este foarte util. Dinescu s-a purtat cu el extrem de dr\gu].
– {i eu l-am ajutat cîndva, mediteaz\ b\trînul.
Mai întîi va tunde buxusul. Este o treab\ de efect imediat.
Soarele se ridic\ alert pe cer [i trimite fl\c\ri spre p\mînteni. Donose î[i pune p\l\rioara din bumbac dup\ ce-[i [terge meticulos chelia.
– Azi va fi pîrjol, trebuie s\ beau mult\ ap\.
Prive[te spre ceea ce a f\cut [i este foarte mul]umit de efect. Prin vil\ se aude mi[care [i nu peste mult timp iese doamna Dinescu.
– S\rut mîinile, se apleac\ Donose. Sînt gr\dinarul dumneavoastr\ de ast\zi.
– Vai, ce frumos a]i f\cut. A]i mîncat?
– Mai tîrziu.
– Veni]i s\ v\ ar\t buc\t\ria. Ave]i tot ce v\ trebuie. Pîn\ disear\ r\mîne]i singur.
– Mul]umesc mult. Am eu grij\ de tot.
– S\ nu lucra]i la prînz. Azi va fi pîrjol mare. S-au anun]at 380.
Donose mul]ume[te frumos [i o asigur\ pe doamna Dinescu c\ este hîr[it în meserie.
Doamna pleac\ [i b\trînul se mir\ c\ i-au l\sat casa în primire.
– Ce oameni de treab\!
Foarfeca imens\ cl\mp\ne[te regulat [i din timp în timp face cîte o pauz\, necesar\ [tersului pe chelie. B\trînul î[i prive[te opera [i este încîntat.
– Ce gr\din\ de vis o s\ fac!
În mintea omului se perindau imagini chiar de vis, cu arbori ornamentali, cu trandafiri, cu lalele, cu bolta din vi]\ de vie, cu umbrare discrete [i, era s\ uite, cu pomi fructiferi.
– De toate felurile. Cu fructe bune de mîncat [i…. în mod e[alonat.
Zîmbe[te [i-[i [terge din nou chelia.
– N-o s\-i par\ r\u domnului Dinescu.
De[i ani de zile se adresase cu „Dinescule”, acum parc\ de o via]\ îi tot spusese domnul Dinescu.
Soarele î[i f\cea de cap [i încerca sadic s\ fiarb\ c\p\]îni. Dinescu simte c\ urechile îi vîjîie pu]in, c\ mintea sa devenea mai somnolent\. Nu dorea s\ se retrag\ la umbr\, a[a cum primise sfatul.
– Este prima zi. Prima zi face impresia care r\mîne ve[nic în mintea unui om.
Lucreaz\ [i bea ap\. Nu simte foame. La ora 16 parc\ s-a aprins lumea. Corpul b\trînului parc\ luase foc. Este incapabil de efort. Cade incon[tient [i doar fa]a sa exprim\ parc\ o anumit\ surpriz\.
Seara familia Dinescu plînge.
– A vrut s\ ne mul]umeasc\, s\racul…
– Puteam s\-i g\sesc altceva de lucru…
B\trînul Donose sc\pase de griji. Dac\ ar fi regretat ceva, cu siguran]\ c\ i-ar fi regretat pe cei doi oameni atît de de treab\.

Constantin SIMIRAD