Monday , February 26 2024

TABLETA LUI SIMIRAD – Prima zi de lucru

Înc\ de la ora patru Donose nu mai avea somn. Era cald în camer\ [i, chiar cu u[a de la balcon deschis\, nu se r\corea mai deloc.
Nu numai c\ldura îi fug\rise somnul, ci [i problemele multe cu care se confrunta. Feciorul a r\mas [omer [i acesta avea doi copii.
– Te rog, tat\, cu împrumut, m\car trei sute de lei, se ruga acesta cu o voce sfîr[it\.
Donose [tia c\ în solicitare intrau la socoteal\ [i bani pentru b\utur\. Blestemata de b\utur\ l-a pus pe lista celor trecu]i în [omaj. Dar copiii ce vin\ aveau?
De[i împlinise [apte decenii, b\trînul avea un proiect în minte. Un proiect de care se temea, dar f\r\ acesta viitorul s\u, a[a scurt cum va fi, p\rea calvar. Medicamentele pentru inim\ îi consumau o treime din pensie. S-ar fi descurcat cu ce-i r\mînea dup\ asta, dar feciorul venea regulat în ziua pensiei.
B\trînul pensionar luase o decizie. Fusese director la vremea lui [i unul dintre fo[tii s\i salaria]i era un prosper om de afaceri. Azi îl va a[tepta la poart\ [i-l va ruga s\-l ajute. Nu, nu dorea nimic de poman\.
La ora [ase Donose a[tepta r\bd\tor în fa]a por]ii masive din fier forjat. Privea atent la ]epu[ele aurite [i la m\iestria cu care me[teri pricepu]i au f\cut fel de fel de îmbîrlig\turi.
– E munc\ aici, nu glum\, comenteaz\ admirativ.
Poarta începe s\ se deschid\ [i b\trînul Donose se posteaz\ convenabil ca s\ fie v\zut. Face semne spre cel din ma[in\, panicat pu]in c\ nu va fi recunoscut. Ma[ina se opre[te, geamul coboar\ [i capului lui Dinescu, proprietarul, iese pu]in. Donose atac\:
– Vreau s\ vorbesc un minut cu domnia voastr\.
– Sigur, nici o problem\.
Motorul se opre[te [i Dinescu coboar\. Este jovial [i are chef s\ asculte.
Timid, b\trînul se apropie [i, sacadat, încearc\ un fel de scuz\.
– Ierta]i-m\, n-a[ vrea… Sînt momentan în încurc\tur\ [i fiul meu este [omer. Are doi copii.
– S\ treac\ pe la mine.
– Nu, dom’ Dinescu. Eu a[ vrea… Ave]i o gr\din\ mare [i eu a[ putea (înghite în sec) s\ am grij\ de ea. M\ pricep, doar sînt agronom.
– Dar, domnule Donose, ave]i o vîrst\…
– Pot munci. Lua]i-m\ de prob\. Despre salar ce s\ spun? Ne-om în]elege noi.
– Cum dori]i. Dac\ merge, ve]i avea mas\ [i 500 lei pe lun\. Dac\ lucra]i [i sîmb\t\, atunci pute]i lua chiar 800 lei pe lun\.
– V\ mul]umesc mult. Pot începe de azi?
– Dac\ vre]i.
Dinescu coboar\ [i-l conduce pe b\trîn peste tot. Îi arat\ tot ce trebuie s\ [tie.
– Ne vedem disear\, spune gr\bit.
Donose se apuc\ de treab\. Este hot\rît s\ demonstreze c\ poate, c\ este foarte util. Dinescu s-a purtat cu el extrem de dr\gu].
– {i eu l-am ajutat cîndva, mediteaz\ b\trînul.
Mai întîi va tunde buxusul. Este o treab\ de efect imediat.
Soarele se ridic\ alert pe cer [i trimite fl\c\ri spre p\mînteni. Donose î[i pune p\l\rioara din bumbac dup\ ce-[i [terge meticulos chelia.
– Azi va fi pîrjol, trebuie s\ beau mult\ ap\.
Prive[te spre ceea ce a f\cut [i este foarte mul]umit de efect. Prin vil\ se aude mi[care [i nu peste mult timp iese doamna Dinescu.
– S\rut mîinile, se apleac\ Donose. Sînt gr\dinarul dumneavoastr\ de ast\zi.
– Vai, ce frumos a]i f\cut. A]i mîncat?
– Mai tîrziu.
– Veni]i s\ v\ ar\t buc\t\ria. Ave]i tot ce v\ trebuie. Pîn\ disear\ r\mîne]i singur.
– Mul]umesc mult. Am eu grij\ de tot.
– S\ nu lucra]i la prînz. Azi va fi pîrjol mare. S-au anun]at 380.
Donose mul]ume[te frumos [i o asigur\ pe doamna Dinescu c\ este hîr[it în meserie.
Doamna pleac\ [i b\trînul se mir\ c\ i-au l\sat casa în primire.
– Ce oameni de treab\!
Foarfeca imens\ cl\mp\ne[te regulat [i din timp în timp face cîte o pauz\, necesar\ [tersului pe chelie. B\trînul î[i prive[te opera [i este încîntat.
– Ce gr\din\ de vis o s\ fac!
În mintea omului se perindau imagini chiar de vis, cu arbori ornamentali, cu trandafiri, cu lalele, cu bolta din vi]\ de vie, cu umbrare discrete [i, era s\ uite, cu pomi fructiferi.
– De toate felurile. Cu fructe bune de mîncat [i…. în mod e[alonat.
Zîmbe[te [i-[i [terge din nou chelia.
– N-o s\-i par\ r\u domnului Dinescu.
De[i ani de zile se adresase cu „Dinescule”, acum parc\ de o via]\ îi tot spusese domnul Dinescu.
Soarele î[i f\cea de cap [i încerca sadic s\ fiarb\ c\p\]îni. Dinescu simte c\ urechile îi vîjîie pu]in, c\ mintea sa devenea mai somnolent\. Nu dorea s\ se retrag\ la umbr\, a[a cum primise sfatul.
– Este prima zi. Prima zi face impresia care r\mîne ve[nic în mintea unui om.
Lucreaz\ [i bea ap\. Nu simte foame. La ora 16 parc\ s-a aprins lumea. Corpul b\trînului parc\ luase foc. Este incapabil de efort. Cade incon[tient [i doar fa]a sa exprim\ parc\ o anumit\ surpriz\.
Seara familia Dinescu plînge.
– A vrut s\ ne mul]umeasc\, s\racul…
– Puteam s\-i g\sesc altceva de lucru…
B\trînul Donose sc\pase de griji. Dac\ ar fi regretat ceva, cu siguran]\ c\ i-ar fi regretat pe cei doi oameni atît de de treab\.

Constantin SIMIRAD

Vezi si

„Insecte la Cabaret”, lecție de educație muzeală organizată la Muzeul de Ştiințele Naturii Suceava

Muzeul Național al Bucovinei continuă proiectele de educație muzeală adresate elevilor. Astfel, în zilele de …