Monday , February 26 2024

TABLETA LUI SIMIRAD – O gluma proasta

Dorohoiul are farmecul lui inegalabil, chiar [i acum. Evreii care au populat ora[ul au imprimat ceva din gena lor de orientali; chiar [i dup\ exodul lor spre Israel, ceva a r\mas în oamenii de acolo.
Au asimilat românii de la evrei, dar [i evreii de la români. Astfel a ap\rut românul-ovrei sau, dac\ vre]i, ovreiul-român.
Ovreii-români au luat drumul spre alte z\ri [i aproape toate [tirile despre ei sînt pozitive. Au avansat str\lucit în carier\, au devenit înst\ri]i [i dup\ jum\tate de secol prin alte ]\ri vorbesc limba român\ impecabil, vin adesea prin România, se întîlnesc cu prietenii [i, sentimental, sînt profund români.
Dorohoiul acum este populat de românul-ovrei, nu în num\r prea mare [i constituie un fel de sare [i piper. Dac\ intr\m în detalii, s-ar putea s\ opt\m doar pentru piper [i, dac\ sîntem cusurgii, în loc de piper, am folosi un afurisit de ardei iute.
Cît evreii erau în Dorohoi, se f\ceau ghe[efturi, în general benefice pentru toat\ lumea. Acum românul-ovrei a pierdut izul de ovrei [i în loc de ghe[efturi face potlog\rii.
Ghe[eftul este o afacere m\runt\, pu]in necinstit\, dar românul-ovrei o folosea mai degrab\ în sensul de mic\ specula]ie.
Românul-ovrei, f\r\ iz de ovrei, este interesat de neologismul “tun”. Nu are r\bdarea milenar\ a ovreiului ca s\ acumuleze aproape imperceptibil. Nu vrea secole de efort pentru a crea imperii financiare.
Românul-ovrei, f\r\ iz de ovrei, George L\comescovich din Dorohoi, era la mititica [i din averea sa se alegea praful [i pulberea. Via]a i-a oferit [anse mari, a dat tunuri, a adunat pentru odrasle [i era imposibil s\ se sature.
L\comescovich era convins c\ banii rezolv\ orice [i nici prin gînd nu-i trecea c\ poate ajunge la r\coare. A trecut prin momente groaznice [i se ruga la Dumnezeu s\-i tr\sneasc\ pe cei care l-au adus în situa]ia asta.
În închisoare nu tr\ia greu, dar ve[tile de acas\ îl m\cinau. Fata [i b\iatul d\deau iama în cheagul strîns cu atîta dib\cie.
– În]elege]i c\ dac\ nu mai pui, se termin\, suspina ca un în]elept, neîn]eles de împietri]ii s\i copii.
Ca naiba, [i fata [i b\iatul erau cam n\tîngi [i mari vedete. Etalau opulen]a, grandomania prin cheltuieli exagerate [i inutile.
Fata, urî]ic\ bine [i b\iatul, s\r\cu] cu duhul, formau echipa ideal\ care lucra cu succes la risipirea averii acumulate de L\comescovich.
Mirela, o fat\ tot din Dorohoi, avea 17 ani [i minte cît înc\pea în c\pu[orul ei superb zidit de creator. Fata asta frumu[ic\ d\dea impresia c\ vrea dar, la o adic\ se ap\ra ca o leoiac\ care nu vrea. Eugen, b\iatul pu[c\ria[ului, era [i el neam de L\comescovich. Dar Mirela nu [i nu, Eugen da [i da, [i ]ac, pac, a ie[it violul. Vîn\t\i pe ici [i pe colo, himen ioc, martori gîrl\, procurori [i judec\tori ai dracului [i gata, [apte ani de stat la umbr\, în pensiune gratuit\.
Ce mai plîngea bietul copila[! Dar George ce a mai suferit! S\ fie în acela[i penitenciar cu b\ie]elul [i ce daune uria[e au pl\tit!
– Dar ce, a omorît-o, m\ rog? se lamenta nec\jitul de]inut. Are amant, care acum profit\ c\ prostul meu i-a dat cep!
Fata lui L\comescovich a prins la minte [i s-a l\sat îns\rcinat\ de iubitul ei, Florea de la Prim\rie.
– Este de vîrsta mea banditul, suspina George.
Dumnezeu are grij\ ca omul s\ nu deteste via]a pierzîndu-[i speran]a definitiv. În final, dup\ mult\ r\bdare, iertarea aduce pacea din sufletele zbuciumate ale celor care au gre[it. L\comescovich a ie[it la libertate [i feciorul s\u la fel. Nepotul este o bijuterie de copil [i Eugen se însoar\.
Mergeam prin Dorohoi [i din cînd în cînd oameni m\ salutau. Chiar dac\ i-am cunoscut cîndva, trecuser\ mul]i ani ca s\-i pot recunoa[te, a[a c\ eram pu]in jenat.
– Ce mai face]i, dom’ profesor?
– Mul]umesc lui Dumnezeu.
– M\ cunoa[te]i?
– Parc\ da, dar nu-s sigur.
– Sînt L\comescovich… de la CLF.
– Da?
– La pescuit, lacul de la Havîrna…
– Acum îmi amintesc. Mata aveai noroc mare [i eu nu.
– Invers, dom’ profesor.
– Ce mai faci?
– Bine. Copiii sînt bine, am un nepot premiant. Fata [i-a dat masteratul, b\iatul inginer la drumuri. Se însoar\.
– M\ bucur c\-]i merge bine.
– Mul]umesc lui Dumnezeu.
George radia de fericire.
– Dumneavoastr\?
– Am o via]\ grea. Duc o povar\ imens\ [i mereu am sup\r\ri… Oamenii au devenit prea… L\comescovich, glumesc cu amar.
Am aflat mai tîrziu povestea românului nu prea ovreu [i am regretat gluma mea proast\. În fond, omul a pl\tit pentru tot.

Constantin SIMIRAD

Vezi si

„Insecte la Cabaret”, lecție de educație muzeală organizată la Muzeul de Ştiințele Naturii Suceava

Muzeul Național al Bucovinei continuă proiectele de educație muzeală adresate elevilor. Astfel, în zilele de …