Wednesday , June 29 2022

Punctul critic – Militianul din tufa

Vechii mili]ieni te ridicau f\r\ motiv (chiar dac\ st\teai lini[tit pitit în tuf\), noii poli]i[ti te p`ndesc [i sar ca iepurii, de unde nici nu te g`nde[ti [i vin victorio[i cu sanc]iunea. C\ doar au un plan de îndeplinit. M\ [i întreb: cum e mai r\u?

Am avut de a face, la via]a mea, de c`teva ori cu proverbiala inteligen]\ [i cu celebra corectitudine care definesc cum nu se poate mai potrivit poli]ia român\. De fapt, ca s\ fiu corect, nu e vorba de institu]ia în ansamblul ei, ci de cei mai mul]i dintre reprezentan]ii s\i. Cu toate c\ va fi vorba aici [i de o atitudine incorect\, care nu are cum s\ porneasc\ dec`t de sus, de vreme ce este generalizat\.

C`t am fost pu[tan, mi se înt`mpla în Constan]a s\ m\ opreasc\ pe strad\ c`te un tablagiu, s\ m\ legitimeze [i s\-mi recomande s\ m\ tund. Eram, cum s`nt [i acum, foarte pa[nic. Aveam îns\ p\rul lung, era prin anii ’90, iar poli]i[tii r\m\seser\ cu nostalgii nevindecate dup\ vremurile nu de mult apuse c`nd erau mili]ieni [i umblau cu foarfecele l`ng\ bulan [i puteau ciop`r]i pe cei pe care îi socoteau dubio[i. Ca civil, m\-n]elegi, te aflai la cheremul lor, te priveau de sus, dispre]uitor, d`ndu-]i de în]eles c\ pot decide s\ te amendeze sau, dac\ vor ei, te pot ]ine m\car o noapte la sec]ie. A[a am p\]it eu, c`nd eram student, în vacan]a de var\ dintre anul I [i anul II. Asta vine prin 1997. M\ aflam în N\vodari, pe sear\, c\ut`nd apartamentul unor amice pe la care mai trecusem, dar nu reu[isem s\-mi fixez cu precizie locul. Pe atunci, mobil aveau doar [mecherii. La po[t\ era închis, nu aveam de unde s\ cump\r o cartel\. Cum s\-mi sun… amicele (a[a am decis s\ le numesc, s\ r\m`n consecvent). Prin urmare, am intrat într-un bloc situat în apropierea celui pe care îl c\utam [i am b\tut la prima u[\, rug`nd frumos s\ mi se permit\, contra cost, s\ dau un scurt telefon. R\spuns negativ. Dup\ vreo 2-3 tentative e[uate, la a patra u[\ la care bat r\spunde un mili]ian. Gata echipat, cu o sta]ie în m`n\. Naivul de mine s-a bucurat, sper`nd c\ m\ va ajuta s\ ajung unde m\ tr\gea a]a. La semnele mele de entuziasm, el a r\spuns în[f\c`ndu-mi grosolan încheietura m`inii, pun`nd m`na pe sta]ia care-i conferea importan]\ [i apel`ndu-[i colegii: „Veni]i la mine, c\ am un colet. Da, m\, la mine acas\”.

Coletul eram eu. Au urmat un drum cu duba la sec]ie, c`teva ore de a[teptare pe o banc\, sub paz\, luarea amprentelor, interogatoriu etc. Ghinionul meu: pe h`rtia pe care aveam notat num\rul de telefon al… amicelor se afla [i o caricatur\, pe care mi-o f\cuse o alt\… amic\, sub care st\tea scris: „Cre]u în Canabis”. Unii dintre cei care au fost studen]I `n Ia[i [tiu bine c\ a[a se numea un bar din Copou în care de regul\ se putea asculta muzic\ foarte bun\. În momentul în care tovar\[ul plutonier major a citit respectivul bile]el, a s\rit ca electrocutat. Se de[teptase în el spiritul eroic. Descoperise, ce mai, un mare traficant, a[a cum vedea el în serialele italiene de la televizor. Degeaba am încercat eu s\-i explic ce [i cum, nu a vrut s\ aud\. A urmat o penibil\ perchezi]ie, care a culminat cu un streap-tease pe care l-am performat st`njenit [i totodat\ parc\ amuzat de penibilul situa]iei. Dezam\git c\ nu a g\sit nimic, tablagiul r\bufnea periodic: „Mama voastr\ de golani, nu mai e Ceau[escu, c\ puneam eu bulanul pe voi [i b\gam foarfeca în la]ele voastre!”. În fine, dincolo de miezul nop]ii, am convins un ofi]er mai destupat, nimerit printr-o minune în sec]ie, c\ nu s`nt nici sp\rg\tor de case, nici interlop, ci doar un student care c\uta [i el o sear\ mai pl\cut\ în frumosul ora[ N\vodari. Un simplu telefon le-a adus la sec]ie pe… amicele mele, care au trebuit s\ treac\ [i ele printr-un interogatoriu grobian, în care fiecare întrebare era precedat\ de: „Domni[oar\, pe mine nu m\ intereseaz\ obiceiurile dumitale din pat, dar spune-mi…” [i urma: ai fost la Ia[i? Unde? Ce a]i consumat? De unde îl cunoa[te]i pe inculpatul? Cu de-\[tia v\ înh\ita]i voi, fete tinere, frumoase, nu e p\cat? S-o scurtez: am sc\pat cu o jum\tate de noapte pierdut\ (am recuperat eu dup\…) [i cu o amend\ pentru tulburarea lini[tii publice.

Azi nu mai avem de a face cu astfel de dobitoci cu chipiu, care cred c\ dac\ poart\ un baston de cauciuc [i un pistol f\r\ gloan]e au dreptul de a decide asupra oricui. Nu, o nou\ genera]ie de poli]i[ti a înlocuit mili]ienii obtuzi. Cei mai mul]i s`nt tineri [i au alur\ de b\iat de cartier, gata s\ plece în club. Cu barb\ vizibil\, sexy, trendy sau mai [tiu eu cum s\-i spun, echipa]i casual, cu nasturii de la c\ma[\ deschi[i p`n\ în dreptul sternului p\ros, cu ochelari de soare, cum au v\zut în filmele americane, ei par mult mai politico[i. Au un singur defect: s`nt invizibili. Mili]ienii de acum 15 ani te în[f\cau pe strad\; era cel pu]in corect, îi puteai vedea. Cei de acum stau piti]i dup\ col] [i te p`ndesc, gata s\ te prind\ asupra faptului. {oselele patriei s`nt pline de ma[ini de poli]ie echipate cu radar, toate ascunse în curbe, pe str\du]e l\turalnice. Scopul poli]iei rutiere nu este s\ previn\ accidentele, ci s\ dea c`t mai multe amenzi, c\ bugetul este s\r\cit [i are mare nevoie de banii [oferilor indisciplina]i.

Cu o s\pt\m`n\ în urm\, m-au oprit [i pe mine doi b\ie]i veseli, care mi-au explicat c\ a[ fi comis nu [tiu ce mare gre[eal\ (aveam o vitez\ de cel mult 3 km/ h, dar nu se oprise roata la trecerea peste calea ferat\), prin urmare, ei s`nt nevoi]i s\-mi dea o amend\ de nu [tiu c`te milioane [i s\-mi suspende permisul timp de 3 luni. Mai înt`i c\ erau de la un post dintr-un sat uitat de lume, nu de la poli]ia rutier\. Apoi, st\teau piti]i dup\ un col] [i-]i s\reau în fa]\. Le-am spus c\ nu e corect, c\ e chiar caraghios ca poli]ia s\ p`ndeasc\ de pe uli]\, în loc s\ stea acolo unde e posibil s\ se petreac\ accidente, ca s\ tempereze elanul fatal al unora. Nu în ultimul r`nd, ar\tau a orice, doar a poli]i[ti nu: cu freza plin\ de gel, cu ]epi în cap, cu barba de dou\ zile, cu ochelari de soare pe are nu [i i-au scos de[i st\teau la umbr\… Mai e nevoie s\ amintesc manelele inevitabile care se auzeau din ma[in\? Dup\ teatrul de rigoare, au început apropourile: [ti]i, orice gre[eal\ se pl\te[te… Da, dar cu chitan]\, am spus eu. {i cu motive serioase. B\ie]ii erau ie[i]i la [pag\. Cum nu au scos-o la cap\t cu mine, m-am ales doar cu un avertisment, cum c\ nu a[ fi avut actele la mine, cu toate c\ le aveam.

Acum, toat\ aceast\ poveste mi-a amintit de un textule] al lui Daniil Harms, care începe cam a[a: „Kalughin a adormit [i a visat – cic\ [ade el într-o tuf\, iar pe l`ng\ tuf\ trece mili]ianul. Kalughin s-a trezit, s-a [ters la gur\ [i a adormit din nou [i a visat din nou, cic\ trece el pe l`ng\ tuf\, iar în tuf\ s-a ascuns [i st\ mili]ianul”. Ce spune]i, Daniil Harms scria literatur\ absurd\? P\i ce, atitudinea poli]iei române e altfel? Vechii mili]ieni te ridicau f\r\ motiv (chiar dac\ st\teai lini[tit pitit în tuf\), noii poli]i[ti te p`ndesc [i sar ca iepurii, de unde nici nu te g`nde[ti [i vin victorio[i cu sanc]iunea. C\ doar au un plan de îndeplinit. M\ [i întreb: cum e mai r\u?

Bogdan CRE}U

Vezi si

Vernisaj al Expoziției Omagiale „Dimitrie Loghin” la Palatul Culturii din Iași

În perioada 30 iunie – 21 august 2022, Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași …