HOMO VALACHUS – Reviste pentru copii

Ast\zi, privind modul în care cresc copiii [i adolescen]ii români, m-a[ bucura s\ avem, nu cenzur\ etic\ [i comportamental\, ci o brum\ de “corectitudine politic\”.

Debarasîndu-m\ – ca în fiecare var\ – de cîteva zeci de kilograme de hîrtie tip\rit\, am descoperit, într-un col], o revist\ mai pu]in obi[nuit\. Este vorba despre Dino, “o publica]ie a copiilor”, cum m\ avertizeaz\ coperta, plin\ de “jocuri”, “concursuri” [i, desigur, “benzi desenate”. În prim plan, un cîine preistoric – tip Flintstone –, cu doi col]i ie[i]i în afar\, cam neinspirat, într-o sugestie “vampiristic\”, piloteaz\ un avion [i î[i salut\ entuziast micii prieteni. Acesta e Dino f\r\ îndoial\, noul personaj al imagina]iei foarte tinerilor cititori. Spun “noul”, întrucît marginea coper]ii îmi comunic\ un lucru pentru care sînt mai pu]in preg\tit. Revista din mîna mea (deja u[or îng\lbenit\ de vreme [i praf) reprezint\ chiar num\rul inaugural al ineditei publica]ii: nr. 1/septembrie/1997 (Andrei, fiul meu, avea doi ani [i, probabil, dintr-un impuls alfabetizator, i-am luat lunarul respectiv, de 36 de pagini, de la vreo tarab\, pentru – n-o s\ crede]i – numai 2.950 lei vechi!). Dino scrie [i o scrisoare-editorial c\tre fani, pe prima pagin\, ar\tîndu-se încrez\tor în viitorul revistei (“m-am gîndit c\ ar fi cazul ca [i voi, copiii, mai mari sau mai mici, s\ ave]i o revist\ care s\ v\ fie pe plac [i s\ v\ fie un prieten bun în momentele în care, s\tui de lec]ii sau de televizor, a]i hot\rît s\ r\sfoi]i ceva preg\tit anume pentru voi”) [i calitatea materialelor ei (“în primul num\r al revistei mi-am rugat prietenii s\ m\ ajute, scriind [i desenînd pentru voi, povestind [i imaginînd lucruri cît mai felurite [i mai atractive”). De[i cam redundant stilistic pentru gustul meu, am decis s\-i ofer credit lui Dino, un minut-dou\, înainte de a-i arunca b\trîna crea]ie în sacul de gunoi. Am crescut totu[i în marea cultur\ a benzilor desenate cu Pif, Hercule, Docteur Justice [i Rahan [i nu a[ putea privi decît cu încîntare încet\]enirea genului la noi.
Am deschis, a[adar, revista la întîmplare [i, tolerant cu culorile cam [terse, am citit un prim titlu: Gaga! (p.7). Un b\ie]el, cu limba c\zut\, oligofrenic, prin partea stîng\ a gurii [i trei fire de p\r ie[ite din cap, ca trei ]epi, m\ salut\ dintr-un c\rucior pestri], cu stelu]e ro[ii. Al\turi, o femeie (nelipsit\ de acela[i aer n\tîng, un defect, se vede, preluat din familie) îmbr\cat\ în fust\ mini (!) se apleac\, cu mîini vînjoase, spre o gîsc\ (speriat\), desenat\ (impropriu, considerînd nota general\ de degenerare) extrem de artistic, în contururi de leb\d\ (vienez\). Doamna în chestiune, prezumtiv mama oligofrenului, în[fac\ pas\rea, o a[eaz\ cu gîtul pe o buturug\ [i, cu un satîr demn de filmele Vineri 13, se pr\g\te[te … s\ o decapiteze. Gîsca ]ip\ disperat\ “ga-ga”, oligofrenul o îngîn\ – vesel, nevoie-mare! – “ga-ga”. Apoi, vedem un cap de gîsc\ – în expresie de rigor mortis – zburînd prin aer sub privirea înm\rmurit\ a tîn\rului chelbos (interjec]ia înso]itoare – imitînd sunetul desp\r]irii capului de trunchi – este “blup”). C\l\ul feminin (cum s\-i zic, “c\luaua” sau “c\l\u]a”?) cur\]\, mai tîrziu, gîsca de pene. Din c\ru], eroul se întreab\ nedumerit: “Ga-ga-pi-[i?”. Adic\, deducem, mama schimb\ pe gaga, întrucît a f\cut pi[i. Trupul inert al p\s\rii – jumulite de pene – ajunge, ulterior, sub jetul rece al ci[melei din curte. Oli exclam\, într-o surpriz\ continu\: “Ba-ie-ba-ie!”. În sfîr[it, femeia por]ioneaz\ carnea pe masa însîngerat\. Vedem un spectacol grosier: pulpe, aripi, un gît, chiar [i resping\toarele înot\toare întinse în fa]a lui Oli. Îngrozit, el zbiar\ din c\rucior: “U-aaa! U-aaa!” (gura deschis\ monstruos amenin]\ s\ înghit\ tot universul). Mama sangvinar\, insensibil\ la r\cnete de micu], arunc\ animalul tran[at într-o oal\ gigantic\. În finalul secven]elor, aduce o farfurie cu lichid g\lbui ([i un cop\nel vag sesizabil) tîn\rului insurgent (prev\zut cu bave]ic\). Acesta se strîmb\ cu o grimas\ teribil\ [i spune: “Ca-ca-pa-pa!”. Femeia se încrunt\ demonic. Dispare, pentru o secund\, [i reapare cu satîrul (vizualizat mai devreme) pe care îl ]ine, feroce, în ambele mîini. Are, la rîndul ei, o grimas\ morbid\ [i, nea[teptat, ridic\ instrumentul deasupra capului lui Oli (m\rturisesc, am fost tentat s\ închid revista în acest punct). Oli face ochii cît cepele [i înha]\, umil, lingura, începînd s\ se înfrupte din supa de gaga [i strigînd, totodat\, cu voluptate, “pa-pa-pa-pa!”. Al\turi, mama, rîzînd malefic (cu to]i din]ii), pe fondul unei încrunt\ri a sprîncenelor aparent incorigibile, arat\ mul]umit\. }ine satîrul strîns la piept, ca pe un semn de biruin]\.
Am rememorat, cu acest prilej, vrînd-nevrînd surprinderea mea, cu ani în urm\, în America, ori de cîte ori vedeam ini]ialele PG (“parental guidance advised”, simbolul cenzurii cinematografice) chiar [i pe fimele de desene animate. “Unde e democra]ia? Unde e crea]ia liber\?” m\ întrebam ca un novice. Ast\zi, privind modul în care cresc copiii [i adolescen]ii români, m-a[ bucura s\ avem, nu cenzur\ etic\ [i comportamental\, ci o brum\ de “corectitudine politic\”. Oare cî]i trebuie amenda]i, aresta]i, condamna]i, închi[i ca s\ construie[ti, în cele din urm\, o civiliza]ie autentic\?

Codrin Liviu CU}ITARU