EDITORIAL – Ultimul aprinde lumanarea!

Clasa politic\ actual\ este cel mai mare obstacol `n calea dezvolt\rii Rom=niei.

~nainte de 1989, grani]ele Rom=niei erau ferecate. Puteai intra, dar nu aveai voie s\ ie[i. Motivul “arestului“ la domiciliu al unui `ntreg popor se b\nuia. Dac\ rom=nii ar fi avut posibilitatea s\ emigreze, se credea c\, `n c`teva s\pt\m`ni, ]ara ar fi devenit pustie. Umbla [i o vorb\: “Ultimul stinge lumina!“, de[i realitatea era mai degrab\… neagr\. ~n urma “indica]iilor pre]ioase” ale tovar\[ului Nicolae Ceau[escu, sistemul energetic, precum [i `ntreaga economie se apropiau de colaps. Unii dintre rom=ni se `ntorseser\ deja la lampa cu petrol, fiind siguri c\ `ntunericul a cuprins toat\ lumea.

Dup\ 1990, odat\ cu victoria zdrobitoare `n alegeri a lui Ion Iliescu, pu]inii critici ai noului regim au fost pu[i la col]. “Dac\ nu-]i place, emigreaz\!“, ]i se sugera pe strad\, prin tramvaie, `n pie]e ori la televiziunea rom=n\ “liber\“. ~n timp ce edificau democra]ia original\, suporterii lui Iliescu compuseser\ [i un c`ntecel: “Liberali [i ]\r\ni[ti, pune]i m`na [i munci]i! “, versurile fiind menite a indica, f\r\ nici un fel de dubii, cine s`nt puturo[ii Rom=niei. Cei mai harnici erau minerii, care f\ceau frecvent naveta `ntre Valea Jiului [i Bucure[ti pentru a “planta trandafiri“. Cam din acel moment unii dintre rom=ni au `nceput s\ plece, de[i nu [i-ar fi dorit niciodat\ exilul. Spre uimirea multora, lumea capitalist\ ar\ta altfel dec`t le-o descriseser\ comuni[tii. Acolo, lumina [i ap\ cald\ chiar ]ineau toat\ ziua.

Ca o acolad\ [uie peste timp, `n 2010, Traian B\sescu anun]a sec falimentul Rom=niei. {i p\rea c\ se bucur\. Exact la 20 de ani de la na[tere, democra]ia original\ s-a pr\bu[it. Pentru c\ economia real\ nu mai poate sus]ine armatele de bugetari, medicii [i dasc\lii erau invita]i s\-[i caute de lucru `n alt\ parte. Eventual, `n alt\ ]ar\. Din nou, unii chiar l-au ascultat [i au p\r\sit Rom=nia. Pove[tile c\l\torilor pe alte meleaguri arat\ c\, `n toate ]\rile civilizate, doctorii [i profesorii au parte de respect [i salarii `ndestul\toare. {i to]i cei care muncesc.

Dar Rom=nia nu este o ]ar\ civilizat\. Nu mai este a[a de vreo 70 de ani. Dimpotriv\, Rom=nia a devenit, cu fiecare an care a trecut, [i `n pofida dozelor sporadice de entuziasm popular, o ]ar\ bolnav\, `n care doar politicienii [i clientelele politice tr\iesc bine. Probabil lor li se adresa [eful statului `n 2004. Azi `l avem pe B\sescu pentru c\ prea mul]i l-au preferat pe Iliescu `n 1990. Perpetuarea timp de 20 de ani a aceluia[i model politic, inspirat clar din experien]a comunist\, a compromis deja o genera]ie. Ideea de baz\ este banal\: cu c`t faci mai dependent individul de stat, cu at`t `l po]i manipula mai bine. Golit de con]inut, indiviul e doar o m`n\ care voteaz\.

~n acest moment, Rom=nia este rupt\ `n dou\, f\r\ [anse de conciliere `ntre p\r]i. Dar falia nu se afl\ `ntre mediul rural, foarte `napoiat, [i mediul urban, ceva-ceva mai dezvoltat, [i nici m\car `ntre sectorul public [i cel privat. Ci exist\ o Rom=nie care st\, ba chiar d\ `napoi, [i una care merge. Avem o Rom=nie uria[\, anchilozat\ `n nostalgii comuniste [i tot mai dependent\ de stat, [i o alta, micu]\, activ\, care vrea altceva, dar c\reia nu i se permite s\ construiasc\. Clasa politic\ actual\ este cel mai mare obstacol `n calea dezvolt\rii Rom=niei.

Din p\cate, Rom=nia care merge, care se zbate `ncepe s\ devin\ Rom=nia care pleac\. S-a spus `ntotdeauna c\ a pleca `nseamn\ a muri pu]in. Paradoxal `ns\, mai multe [anse de supravie]uire le are Rom=nia care pleac\. Cealalt\, care va r\m`ne, va muri pu]in c`te pu]in. {i nici m\car doctorul Ciuhodaru, de la Urgen]e, nu o va mai putea salva, de[i opera]ia va fi transmis\ `n direct. {i abia dup\ epuizarea tuturor tehnicilor de resuscitare [i confirmarea decesului va `ncepe schimbarea. Dar se va mai pierde `nc\ o genera]ie.

C\t\lin ONOFREI