Sunday , September 25 2022

Despre lansari, aripi de îngeri si muste

Se dedica poetului Dan Giosu

N-am s\ în]eleg niciodat\ de ce se zice lansare de carte, a[a ca la navele cosmice. Sau ca la focoasele nucleare. Sau ca la focoasele noastre mondene: Gabriela Vrînceanu-Firea lanseaz\ un volum… Ori: Mihaela R\dulescu lanseaz\ cartea… Gabriela Zeca-Buzura lanseaz\ romanul… [i alte gra]ioase, infatigabile, halogenice doamne [i domni[oare, cuprinse de aripa unui Pegas erotoman, care nu le mai d\ dracului pace.  În aceste cazuri, da, se poate vorbi de o lansare. Se pune în mi[care cîrîitoarea niciodat\ ostoit\ a mass-mediei: apari]ii la tv, interviuri, cronici [i cronichete în reviste mondene, alte gra]ioase, infatigabile, halogenice [iruri la autografe…

Sau politicienii no[tri, care, pe lîng\ gigacalorie, autostr\zi [i lansarea cîrnatului de Ple[coi pe pia]a mondial\, mai au [i alt\ grij\, în afar\ de grija p\rinteasc\ pentru noi: s\ scrie c\r]i. Uite, de pild\ domnul Simirad! E o ]iter\ uria[\ cu mii de strune: munce[te din greu, intr\ [i iese, iese [i intr\ în-din partide, dar [i SCRIE. Subordona]ii s\i nu mai preget\ cu laudele, ca s\ eviden]ieze str\lucitoarea-i m\iestrie literar\, care trece dincolo de nori, dincolo de Cîcaina. Iar cînd îi apare o nou\ carte, presa izbucne[te în urale, ducînd-o în triumf, cum duc canibalii pe bra]e victima la sacrificiu. La oal\ cu ea! Îi mai punem ni]ic\ sare, oleac\ de Platon, de Borges, o dregem cu o linguri]\ de Balzac, un vîrf de cu]it de Sadoveanu [i… gata cronica. “Maestre, sînte]i genial!”. Iar maestrul, smerit, u[or jenat de potopul de laude, se ghebo[eaz\ sub povara complimentelor: “Ei, l\sa]i!”, roste[te suav-fezandat. Parc\ nu s-ar fi a[teptat la elogii, ci s-ar fi temut c\ pupincuristul de serviciu (ales din rîndurile dese ale pupincuri[tilor) îl va face albie de porci.

…Cugetam la toate acestea aflîndu-m\ la o lansare de carte. Eram afar\, la “partea a doua”, cînd se d\ de b\ut [i de mîncat (uneori). Luasem un pahar de plastic cu vin, dar o musc\ aterizase chiar în aligote-ul meu. Cred c\ de aceea eram atît de acid în cuget\ri, c\ci eu, fiind n\scut în zodia Pe[tilor, m\ dau în vînt dup\ lichide. Dreptu-i, n-am aviditatea “muscoilor” care apar în astfel de ocazii, adu[i de un sim] f\r\ gre[: exact la ora cînd începe “partea a doua”, cea cu b\uturica. Pentru cei care nu [tiu, “muscoii” sînt ni[te in[i cu ochi injecta]i [i, de regul\, cu pantaloni burlan, care horp\ie tot de prin pahare [i dispar. De unde vin, unde se duc? E un mister mai adînc decît triunghiul Bermudelor sau Bikinilor (nu mai [tiu exact, c\ am fost corigent la geografie).

M\ uitam la autoare, cea care lansase cartea. Ea nu va avea niciodat\ ra(ha)ting-ul R\duleasc\i. N-avea aerul c\ va fi vreodat\ directoare de post tv, ca s\ aib\ influen]a Gabrielei Zeca. Nu va avea nici banii Gabrielei Vrînceanu-Firea, care a pl\tit toate premiile Uniunii Scriitorilor ca s\ i se ofere ei premiul pentru poezie. Ar\ta…, cum s\ v\ spun… În fine, era îmbr\cat\ ca o c\lug\ri]\ aflat\ în timpul ei liber. Rochi]ica aceea îmi sugera una dintre acele fete, tot mai rare, c\rora le plac cuvinte ca “iubire ve[nic\”, “abnega]ie”, “devotament”, pentru care un s\rut înseamn\ un cataclism de supernove. Sau cum scrie Ion Mure[an: “…vei vedea [i tu cum se deschid obloanele/cum femeile arunc\-n strad\ aripile de înger/r\mase de la masa de sear\”.

Un ipochimen cu p\r gri [obolan [i cu tupeu de coco[ st\pîn pe poiat\ îi tot vorbea. Se vedea c\ fata e agasat\. {obolaniul o prezentase în prima parte, primind aplauzele noastre – ecoul unor platitudini. În general, nimeni nu vorbe[te de autoare sau despre poezia ei. Un zid de dosuri, spin\ri [i capete o acoper\. Un zumzet de bodeg\ acoper\ totul. Grupa]i pe “bisericu]e”, p\l\vr\gim. Se bîrfe[te pe rupte despre absen]i, despre prezen]i, despre r\posa]i. Se spun bancuri, se colporteaz\ zvonuri, se l\f\ie mult cabotinism, ipocrizie, critica de cafenea e în floare.

Iar autoarea st\ singur\, cum numai poe]ii [tiu s\ stea singuri. C\ci stau cu via]a lor interioar\…

Iau alt pahar de plastic. Ghinion! {i \sta are o musc\! Prin gardul din fier forjat ne privesc trec\tori panica]i: “Aoleu! Ce s-o mai fi întîmplat!?”. Dup\ ce în]eleg c\ nu-i vorba nici de vreun accident, nici de vreo sinucidere, trec mai departe, uitîndu-se înapoi cu repro[: “Ia uite de ce le arde \stora”.

NOT|: Am scris aceste rînduri cu gîndul la poetul Dan Giosu. Am aflat de curînd c\ pleac\ din ]ar\. Definitiv. M-a întristat mult aceast\ reavestire. Dac\ ne pleac\ [i poe]ii, apoi… (Radu P|RP|U}|)

Vezi si

Muzeul Național al Bucovinei organizează în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal expoziția “Ion Mândrescu, Sculptură”

Muzeul Național al Bucovinei în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal, organizează în perioada 23 septembrie …