Sunday , July 21 2024

AGORA – ”Santinela” din parcul de la Vatra Dornei

.

Cur`nd avea s\ înceap\ r\zboiul, Europa s\ se transforme, iar România s\ intre într-un tunel din care nu a mai putut ie[i. Sta]iunea Vatra Dornei de acum, cu lumea ei pestri]\ de ast\zi, care nu gust\ dec`t manele [i se exprim\ într-un limbaj minimalist, st\ m\rturie acestei dec\deri sociale.

"Santinela"

Mai multe indicatoare îndeamn\ turi[tii din Vatra Dornei s\ viziteze cl\direa izvorului din parc, ”Santinela”, edificiu-simbol, construc]ie impresionant\, acum p\r\ginit\ [i p\r\sit\, cu lan]uri la u[ile de fier forjat (ruginit) de la intrare, unde vestita ap\ mineral\ e de mult amintire. Curios, indicatoarele s`nt noi, oare cum de nu se jeneaz\ edilii s\ semnaleze o ruin\? Parcul e str\b\tut acum de alei pavate (boala pavajelor de peste tot), e agreabil, dar au ap\rut construc]ii noi, restaurante chiar în parc, de unde se transmite, cu insisten]\ [i intensitate sporit\, toat\ ziua, o muzic\ pentru lume de periferie, stimul`nd gusturile îndoielnice. Cazinoul, cl\direa aceea impresionant\, care d\dea c`ndva nota de elegan]\ a[ez\rii, e în ruin\. Aer de sta]iune de m`na a doua, lume modest\ cognitiv, fragmente de discu]ii din care se desprinde precaritatea g`ndirii [i limbajului, o lume care se simte bine în pielea ei. {lapi, maieuri, semin]e, neglijen]\ ostentativ\. Mul]i din sudul ]arii, unii chiar bucure[teni, afi[`nd aceast\ apartenen]\ care, cred ei, îi singularizeaz\. România lui “Hai la b\i”, România profund\. Unii, bolnavi [i nec\ji]i, care-[i trateaz\ cu bani grei bete[ugurile. Vara aceasta nu s-au dat bilete de tratament la pensionari.
Noul izvor e mai sus, o improviza]ie cu o ]eav\ de fier ruginit\, de unde se aprovizioneaz\ tot ora[ul, dup\ cozile f\cute de cei veni]i cu c`te patru bidoane, de cinci litri fiecare. Unii au alura de “c\r\tori de ap\” pe la vile. Al\turi, un chio[c frumos, din lemn, nou, lucrat cu pricepere, dup\ un proiect rafinat; dar neîngrijit, nem\turat, cu mesele [i b\ncile scrijelite de inscrip]ii murdare, oper\ a unor bacalaurea]i recen]i. Ne-am odihnit, c`teva minute, al\turi de un grup de adolescen]i locali; rar mi-a fost dat s\ aud at`ta trivialitate: injurii murdare, vocabular de ne[coli]i. Fetele mai ingenioase dec`t b\ie]ii. F\r\ s\ se sinchiseasc\ de persoanele v`rstnice de al\turi. Sfid`nd orice norm\ de bun sim].
N-a[ fi dat aten]ie acestor am\nunte, normalitatea noastr\ cotidian\ cu care m-am obi[nuit, daca nu mi-a[ fi amintit de o fotografie f\cut\ în fa]a cl\dirii Izvorului, p\strat\ în arhiva familiei mele. O g\sesc, e din 1 septembrie, 1935: “Souvenir din Vatra-Dornei”. Au trecut de atunci, iat\, trei sferturi de veac. Familia na[ilor mei, înv\]\tori din satul Mândre[ti, pe Jijia, împreun\ cu copiii [i c`teva rude, veni]i la b\i. Poz\ de grup, amintire peste ani. Înv\]\torii reprezentau, pe atunci, alt\ lume. N\nu]ul e un domn impresionat, îmbr\cat elegant  într-un costum în dungi, cu vest\ [i cravat\, p\l\rie neagr\ cu boruri largi, are [tiin]a ]inutei, a fost mult timp inspector [colar, proprietar. Copiii s`nt înc\ mici: Lica, viitoarea doctori]\ are un basc alb [i o rochi]\ deschis\, respir\ inocen]\, Gheorghi]\, inginerul de mai t`rziu are o mutr\ îmbufnat\, sub o p\l\rioar\  parc\ de explorator, Jenic\ e în uniforma de la Liceul Militar din Ia[i, Dudu e înc\ în prima copil\rie. A fost, acum c`]iva ani, deputat din partea PN}CD în parlament. ~n grup e [i mo[ Costic\, un personaj pitoresc al familiei, care a început studii de teologie [i a încheiat cu diploma de la Belle Arte. Sacou negru, lavalier\, pantaloni [i pantofi albi, p\l\rie cochet\, aer de actor american. ~n fine, mama mea, înc\ domni[oar\, înv\]\toare, rochie închis\, simpl\, mulat\, centur\ [i po[et\ alb\, distins\. Oare de unde-[i extr\geau competen]a auto-prezent\rii ace[ti simpli dasc\li de ]ar\ care nu pot fi compara]i, ca maniere [i prezentare de sine, cu lumea ora[elor României de ast\zi. Cine-i înv\]a s\ se poarte, cum s\ se înf\]i[eze în societate, cum s\ vorbeasc\ în public? C`nd eram mic, tata-mi vorbea despre un dic]ionar al “cuvintelor radicale”, probabil bunicul dic]ionarului de neologisme de ast\zi, frecventat pe atunci de înv\]\tori. {i despre ghidul manierelor elegante, studiat cu interes [i profit.
Caut [i alte poze de familie, m\ lansez într-o cercetare febril\, recomandat\ de c\tre cei ce studiaz\ memoria social\ [i memoria familiei. Un adev\rat tezaur, voi mai reveni. Dau de o alt\ fotografie, artistic\, f\cut\ c`teva luni mai t`rziu, spre prim\vara lui 1936, într-un studio foto din Boto[ani. Mama, în aceea[i rochie închis\, decolteu  sever, piept\nat\ simplu, în spatele “bunicii”, a[ezat\ într-un scaun-fotoliu. E str\bunica mea, am prins-o în copil\ria petrecut\ la Mândre[ti, era foarte b\tr`n\, dar lucid\. Aici e îmbr\cat\ într-o rochie  închis\ p`n\ la g`t cu nasturi mari, piept\nat\ cu c\rare, p\r argintiu, m`ini muncite, stafidit\, ]inut\ de sf`nt\. Cum de [i-au conservat, am`ndou\, elegan]\, de[i – e sigur – au venit la Boto[ani cu c\ru]a,  dou\zeci de kilometri pe drumuri de ]ar\, izolate. Fotografie de re-prezentare, o m\rturie despre afec]iunea bunic\-nepoat\ orfan\,  difuzat\ probabil în familie, pentru a marca leg\tura. C`nd [i-a pierdut so]ul (era foarte t`n\r\, dar n-a acceptat s\ se mai m\rite), Bunica a r\mas cu [apte copiii [i cu o gospod\rie cuprins\, pe care, spun martorii, a gestionat-o cu pricepere, de[i era o ]\ranc\ analfabet\. I-o fi inspirat acest respect pentru carte [i înv\]\tur\ so]ul ei, om cuminte, [colit – citea, scria [i socotea – av`nd patru clase complete? I-a dat pe to]i copiii la [coli înalte, doi au devenit înv\]\tori, unul preot, o fat\ a ajuns profesoar\ de filosofie, mo[ Costic\ a ob]inut dou\ sau trei diplome înalte. C`nd era student la Ia[i, organiza, împreun\ cu un coleg de [coal\ din sat, o “harbuz\rie” pe [esul Jijiei; din ce c`[tiga vara se între]inea în anul urm\tor la facultate. Mi-a povestit tata, înv\]\tor la Ungureni, mo[ Costic\ închiriase a camer\ modest\ în }ic\u, dar se purta ca un domn, o elegan]\ studiat\, pe care o afi[a îns\ cu naturale]e. C`nd se organiza Balul Po[tei, în actualul salon central de la Po[ta din Cuza Vod\, cump\ra din timp bilete [i-l invita [i pe tata. Era o desf\[urare plin\ de rafinament, ritualul urma un ceremonial bine conservat, a[a percepea tat\l meu evenimentul [i ei credeau c\ f\ceau fa]\ situa]iei.
O alt\ poz\, din 4 octombrie 1936, un instantaneu pe o strad\ în Ia[i, probabil pe l`ng\ gardul de fier forjat de la spitalul ”Sf`ntul Spiridon”. ~n fa]\ mama [i veri[oara ei, tanti Viorica, viitoare doctori]\, mama pictorului Eugen Mircea, atunci elev\. Ambele în trench coat, eleva cu un basc a[ezat pe spr`ncean\, cu codi]e, mama cu po[et\ asortat\, fular alb, p\r t\iat scurt, piept\nat cu c\rare. ~n spate, doi domni: mo[ Costic\, student atunci la Ia[i, elegant, al\turi tat\l meu, în costum închis [i batist\ în buzunarul de la piept. P\l\rii asortate. Începuse  apropierea dintre p\rin]ii mei, se vor c\s\tori peste un an.
Am g\sit multe fotografii, conservate de sora mea de la Ungureni, unele le-am adus cu mine, altele m\ a[tept\ s\ le examinez. M\rturii despre o via]\ normal\, o familie [i o societate con[tient\ de rolul s\u istoric, care [tia s\ se respecte [i a[tepta recunoa[tere [i respect de la ceilal]i. O lume care se sim]ea bine în normalitatea ei.
Cur`nd avea s\ înceap\ r\zboiul, Europa s\ se transforme, iar România s\ intre într-un tunel din care nu a mai putut ie[i. Sta]iunea Vatra Dornei de acum, cu lumea ei pestri]\ de ast\zi, care nu gust\ dec`t manele [i se exprim\ într-un limbaj minimalist, st\ m\rturie acestei dec\deri sociale.

Adrian NECULAU

Vezi si

Vineri va avea loc vernisajul expoziției Internaționale de Grafică Satirică „Bucovina”, ajunsă la ediția a XVIII – a

Expoziția Internațională de Grafică Satirică „Bucovina”, un proiect aprobat și finanțat de Consiliul Județean Suceava …

One comment

  1. De mult nu am mai citit (mai ales in “Obiectiv”) un articol atat de bun.
    Impartasesc aceeasi dezamagire in fata triumfului generalizat al mediocritatii, prostului gust si superficialitatii.
    Felicitari domnului Adrian Neculau.