AGORA – ”Santinela” din parcul de la Vatra Dornei

Cur`nd avea s\ înceap\ r\zboiul, Europa s\ se transforme, iar România s\ intre într-un tunel din care nu a mai putut ie[i. Sta]iunea Vatra Dornei de acum, cu lumea ei pestri]\ de ast\zi, care nu gust\ dec`t manele [i se exprim\ într-un limbaj minimalist, st\ m\rturie acestei dec\deri sociale.

Mai multe indicatoare îndeamn\ turi[tii din Vatra Dornei s\ viziteze cl\direa izvorului din parc, ”Santinela”, edificiu-simbol, construc]ie impresionant\, acum p\r\ginit\ [i p\r\sit\, cu lan]uri la u[ile de fier forjat (ruginit) de la intrare, unde vestita ap\ mineral\ e de mult amintire. Curios, indicatoarele s`nt noi, oare cum de nu se jeneaz\ edilii s\ semnaleze o ruin\? Parcul e str\b\tut acum de alei pavate (boala pavajelor de peste tot), e agreabil, dar au ap\rut construc]ii noi, restaurante chiar în parc, de unde se transmite, cu insisten]\ [i intensitate sporit\, toat\ ziua, o muzic\ pentru lume de periferie, stimul`nd gusturile îndoielnice. Cazinoul, cl\direa aceea impresionant\, care d\dea c`ndva nota de elegan]\ a[ez\rii, e în ruin\. Aer de sta]iune de m`na a doua, lume modest\ cognitiv, fragmente de discu]ii din care se desprinde precaritatea g`ndirii [i limbajului, o lume care se simte bine în pielea ei. {lapi, maieuri, semin]e, neglijen]\ ostentativ\. Mul]i din sudul ]arii, unii chiar bucure[teni, afi[`nd aceast\ apartenen]\ care, cred ei, îi singularizeaz\. România lui “Hai la b\i”, România profund\. Unii, bolnavi [i nec\ji]i, care-[i trateaz\ cu bani grei bete[ugurile. Vara aceasta nu s-au dat bilete de tratament la pensionari.
Noul izvor e mai sus, o improviza]ie cu o ]eav\ de fier ruginit\, de unde se aprovizioneaz\ tot ora[ul, dup\ cozile f\cute de cei veni]i cu c`te patru bidoane, de cinci litri fiecare. Unii au alura de “c\r\tori de ap\” pe la vile. Al\turi, un chio[c frumos, din lemn, nou, lucrat cu pricepere, dup\ un proiect rafinat; dar neîngrijit, nem\turat, cu mesele [i b\ncile scrijelite de inscrip]ii murdare, oper\ a unor bacalaurea]i recen]i. Ne-am odihnit, c`teva minute, al\turi de un grup de adolescen]i locali; rar mi-a fost dat s\ aud at`ta trivialitate: injurii murdare, vocabular de ne[coli]i. Fetele mai ingenioase dec`t b\ie]ii. F\r\ s\ se sinchiseasc\ de persoanele v`rstnice de al\turi. Sfid`nd orice norm\ de bun sim].
N-a[ fi dat aten]ie acestor am\nunte, normalitatea noastr\ cotidian\ cu care m-am obi[nuit, daca nu mi-a[ fi amintit de o fotografie f\cut\ în fa]a cl\dirii Izvorului, p\strat\ în arhiva familiei mele. O g\sesc, e din 1 septembrie, 1935: “Souvenir din Vatra-Dornei”. Au trecut de atunci, iat\, trei sferturi de veac. Familia na[ilor mei, înv\]\tori din satul Mândre[ti, pe Jijia, împreun\ cu copiii [i c`teva rude, veni]i la b\i. Poz\ de grup, amintire peste ani. Înv\]\torii reprezentau, pe atunci, alt\ lume. N\nu]ul e un domn impresionat, îmbr\cat elegant  într-un costum în dungi, cu vest\ [i cravat\, p\l\rie neagr\ cu boruri largi, are [tiin]a ]inutei, a fost mult timp inspector [colar, proprietar. Copiii s`nt înc\ mici: Lica, viitoarea doctori]\ are un basc alb [i o rochi]\ deschis\, respir\ inocen]\, Gheorghi]\, inginerul de mai t`rziu are o mutr\ îmbufnat\, sub o p\l\rioar\  parc\ de explorator, Jenic\ e în uniforma de la Liceul Militar din Ia[i, Dudu e înc\ în prima copil\rie. A fost, acum c`]iva ani, deputat din partea PN}CD în parlament. ~n grup e [i mo[ Costic\, un personaj pitoresc al familiei, care a început studii de teologie [i a încheiat cu diploma de la Belle Arte. Sacou negru, lavalier\, pantaloni [i pantofi albi, p\l\rie cochet\, aer de actor american. ~n fine, mama mea, înc\ domni[oar\, înv\]\toare, rochie închis\, simpl\, mulat\, centur\ [i po[et\ alb\, distins\. Oare de unde-[i extr\geau competen]a auto-prezent\rii ace[ti simpli dasc\li de ]ar\ care nu pot fi compara]i, ca maniere [i prezentare de sine, cu lumea ora[elor României de ast\zi. Cine-i înv\]a s\ se poarte, cum s\ se înf\]i[eze în societate, cum s\ vorbeasc\ în public? C`nd eram mic, tata-mi vorbea despre un dic]ionar al “cuvintelor radicale”, probabil bunicul dic]ionarului de neologisme de ast\zi, frecventat pe atunci de înv\]\tori. {i despre ghidul manierelor elegante, studiat cu interes [i profit.
Caut [i alte poze de familie, m\ lansez într-o cercetare febril\, recomandat\ de c\tre cei ce studiaz\ memoria social\ [i memoria familiei. Un adev\rat tezaur, voi mai reveni. Dau de o alt\ fotografie, artistic\, f\cut\ c`teva luni mai t`rziu, spre prim\vara lui 1936, într-un studio foto din Boto[ani. Mama, în aceea[i rochie închis\, decolteu  sever, piept\nat\ simplu, în spatele “bunicii”, a[ezat\ într-un scaun-fotoliu. E str\bunica mea, am prins-o în copil\ria petrecut\ la Mândre[ti, era foarte b\tr`n\, dar lucid\. Aici e îmbr\cat\ într-o rochie  închis\ p`n\ la g`t cu nasturi mari, piept\nat\ cu c\rare, p\r argintiu, m`ini muncite, stafidit\, ]inut\ de sf`nt\. Cum de [i-au conservat, am`ndou\, elegan]\, de[i – e sigur – au venit la Boto[ani cu c\ru]a,  dou\zeci de kilometri pe drumuri de ]ar\, izolate. Fotografie de re-prezentare, o m\rturie despre afec]iunea bunic\-nepoat\ orfan\,  difuzat\ probabil în familie, pentru a marca leg\tura. C`nd [i-a pierdut so]ul (era foarte t`n\r\, dar n-a acceptat s\ se mai m\rite), Bunica a r\mas cu [apte copiii [i cu o gospod\rie cuprins\, pe care, spun martorii, a gestionat-o cu pricepere, de[i era o ]\ranc\ analfabet\. I-o fi inspirat acest respect pentru carte [i înv\]\tur\ so]ul ei, om cuminte, [colit – citea, scria [i socotea – av`nd patru clase complete? I-a dat pe to]i copiii la [coli înalte, doi au devenit înv\]\tori, unul preot, o fat\ a ajuns profesoar\ de filosofie, mo[ Costic\ a ob]inut dou\ sau trei diplome înalte. C`nd era student la Ia[i, organiza, împreun\ cu un coleg de [coal\ din sat, o “harbuz\rie” pe [esul Jijiei; din ce c`[tiga vara se între]inea în anul urm\tor la facultate. Mi-a povestit tata, înv\]\tor la Ungureni, mo[ Costic\ închiriase a camer\ modest\ în }ic\u, dar se purta ca un domn, o elegan]\ studiat\, pe care o afi[a îns\ cu naturale]e. C`nd se organiza Balul Po[tei, în actualul salon central de la Po[ta din Cuza Vod\, cump\ra din timp bilete [i-l invita [i pe tata. Era o desf\[urare plin\ de rafinament, ritualul urma un ceremonial bine conservat, a[a percepea tat\l meu evenimentul [i ei credeau c\ f\ceau fa]\ situa]iei.
O alt\ poz\, din 4 octombrie 1936, un instantaneu pe o strad\ în Ia[i, probabil pe l`ng\ gardul de fier forjat de la spitalul ”Sf`ntul Spiridon”. ~n fa]\ mama [i veri[oara ei, tanti Viorica, viitoare doctori]\, mama pictorului Eugen Mircea, atunci elev\. Ambele în trench coat, eleva cu un basc a[ezat pe spr`ncean\, cu codi]e, mama cu po[et\ asortat\, fular alb, p\r t\iat scurt, piept\nat cu c\rare. ~n spate, doi domni: mo[ Costic\, student atunci la Ia[i, elegant, al\turi tat\l meu, în costum închis [i batist\ în buzunarul de la piept. P\l\rii asortate. Începuse  apropierea dintre p\rin]ii mei, se vor c\s\tori peste un an.
Am g\sit multe fotografii, conservate de sora mea de la Ungureni, unele le-am adus cu mine, altele m\ a[tept\ s\ le examinez. M\rturii despre o via]\ normal\, o familie [i o societate con[tient\ de rolul s\u istoric, care [tia s\ se respecte [i a[tepta recunoa[tere [i respect de la ceilal]i. O lume care se sim]ea bine în normalitatea ei.
Cur`nd avea s\ înceap\ r\zboiul, Europa s\ se transforme, iar România s\ intre într-un tunel din care nu a mai putut ie[i. Sta]iunea Vatra Dornei de acum, cu lumea ei pestri]\ de ast\zi, care nu gust\ dec`t manele [i se exprim\ într-un limbaj minimalist, st\ m\rturie acestei dec\deri sociale.

Adrian NECULAU