”Orașul de 15 minute” – Ce-i bun la Paris dar îi sperie pe auriștii din Bosanci

Un concept din urbanism care urmărește decongestionarea orașelor s-a transformat într-o conspirație despre elite din umbră și guverne mondiale.. Conceptul „orașulul sfertului de oră” a fost inventat de Carlos Moreno, urbanist și profesor la Sorbona, în urmă cu mai bine de 10 ani. Pe scurt, înseamnă să ai la maximum 15 minute de casă, cu bicicleta sau pe jos, tot ce ai nevoie – școli, grădinițe, spital, parc, magazine, spații culturale, sală de sport, restaurante – astfel încât să nu mai fie nevoie să petreci ore în trafic pentru a avea acces la aceste facilități. Mai multe orașe – între care Paris, Roma, Buenos Aires – aplică deja aceste principii. La începutul anului au apărut însă mai multe teorii, promovate inclusiv de persoane publice pe rețele de socializare, că s-ar dori închiderea oamenilor în cartiere și limitarea deplasărilor – „orașe pușcării”. Teoria a ajuns și în România de ceva vreme, promovată în special de AUR.

Ce înseamnă „Orașul la 15 minute”

Pandemia, cu restricțiile ei de circulație și de distanțare socială, a accelerat o dezbatere care avea loc, de câțiva ani, în marile orașe ale lumii. E vorba despre reorganizarea orașelor pe modelul unui „Oraș la 15 minute”.

Numit și „Orașul sfertului de oră”, acest nou tip de organizare urbană înseamnă să poți găsi tot ce-ți trebuie într-o zi obișnuită la 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta față de casa ta. 

Conceptul a fost teoretizat de un profesor de la Sorbona și inovator al urbanismului contemporan, pe nume Carlos Moreno. 

Se spulberă iluzia vitezei urbane

 „E amuzant când te gândești că multe dintre orașele moderne au fost construite cu gândul de a economisi timp și totuși se pierde atât de mult timp cu naveta, cu statul bară la bară, mergând cu mașina la mall”.

E o iluzie a vitezei, spune Moreno, pe care primarul Parisului, Anne Hidalgo, l-a numit emisar pentru smart cities. De altfel, Parisul e primul oraș care a implementat modelul „Orașului sfertului de oră”.

„De prea multă vreme deja, noi, cei care trăim în orașe mici sau mari, am acceptat inacceptabilul”, spune profesorul. Se referă la cum am ajuns să ni se pară normal că simțul nostru temporal e deformat în oraș, pentru că pierdem atât de mult timp pe drum, în încercarea de a face față distanțelor mari și unei „organizări absurde a orașelor”, așa cum arată ele acum.

Moreno spune că sunt patru principii-cheie care trebuie să stea la baza acestei regândiri a orașelor. Ele sunt și baza „Orașului sfertului de oră”:

• Proximitate(să locuim la o distanță cât mai mică de principalele noastre activități de zi cu zi)
• Ecologie(orașul trebuie să fie cât mai verde și sustenabil)
• Solidaritate(întoarcere la conceptul de comunitate care a dispărut din orașele mari)
• Participare(cetățenii să fie implicați în transformarea orașelor lor)

Regula de aur a acestui model urban e că fiecare metru pătrat deja construit în oraș trebuie să poată fi folosit în cât mai multe scopuri. Un exemplu la îndemână e ca terenurile de sport ale școlilor să poată fi folosite după ore de toți locuitorii cartierului.

Orașul sfertului de oră va transforma munca

 Deși pare simplu și nepretențios, conceptul „Orașului sfertului de oră” e o contrarevoluție în fața actualului urbanism modern. Asta pentru că orașele moderne au fost construite pe zone tematice: cartiere financiare, zone industriale, de shopping sau de agrement, iar zonele rezidențiale au fost mai mereu bine delimitate de celelalte. Între ele, au fost construite (în orașele cel mai bine dezvoltate) rețele de transport rutier și transport în comun.

În „Orașul la 15 minute”, tabla de joc e răsturnată și piesele sunt împărțite cât de cât la fel: clădire de birouri, plus școală, plus spital, plus parc, plus centru comercial, plus zonă rezidențială. Toate, pe o rază de aproximativ un sfert de oră.

Odată ce această reașezare a orașului are loc, implicațiile sunt uriașe: asupra pieței imobiliare, viitorului muncii și al mobilității, precum și asupra consumului și al educației.

Teoriile conspirației

Aflându-se în centrul dezbaterilor despre viața post-COVID, schimbările climatice și societățile centrate pe mașini, conceptul orașului de 15 minute a devenit o temă de discuție extrem de răspândită. Acest lucru i-a făcut pe conspiraționiști să emită temeri false în ceea ce privește renunțarea forțată la mașini, crearea de zone urbane de tip „lagăr” pe care oamenii nu le pot părăsi sau supravegherea și controlul guvernului asupra cetățenilor.

Jurnaliștii de la New York Times notează că un economist de la Harvard a scris în 2021, într-o postare pe un blog al Şcolii de Economie și Ştiințe Politice din Londra, că acest concept al orașului de 15 minute este o „fundătură” care ar exacerba „inegalitățile enorme din orașe”.   Aceste noțiuni au fost expuse recent chiar și în Parlamentul britanic. Deputatul conservator Nick Fletcher a numit orașul de 15 minute un „concept internațional socialist” care „ne va costa libertatea noastră personală”.

Separat, Jordan Peterson, un psiholog canadian cu milioane de urmăritori pe Twitter, a sugerat că orașele de 15 minute sunt „poate cea mai rea perversiune imaginabilă” a ideii de cartiere pietonale. Totodată, teoreticianul conservator a făcut o legătură cu planul de redresare economică propus de Forumul Economic Mondial care a generat la rândul lui teorii ale conspirației privind existența unui complot mondial.  Cercetătorii, scria în luna februarie publicația Wired, spun că teoriile conspirației legate de orașul de 15 minute au început să apară în 2020, când militanții conectați cu lobby-ul combustibililor fosili au încercat să avanseze ideea unei amenințări cu un „lockdown climatic”, în care guvernele le-ar interzice oamenilor să-și folosească mașinile, să mănânce carne sau să călătorească în afara cartierelor.

Teoria a fost apoi legată și de inițiativă de redresare economică post-COVID lansată de Forumul Economic Mondial, notează și publicația Storeys. Carlos Moreno a transmis în mai multe rânduri că nu s-a confruntat cu atacuri violente până când adepții teoriei conspirației nu au început să asocieze conceptul orașului de 15 minute cu ideea cartierelor cu trafic redus din Marea Britanie.

În România, AUR răspândește dezinformări despre orașele de 15 minute

Adepții teoriilor conspirației și extremiștii transformă persoanele cu care nu sunt de acord în țapi ispășitori pentru o gamă largă de probleme ale societății. Iar acest lucru se întâmplă și în România, unde formațiunea politică naționalist-extremistă AUR condusă de deputatul George Simion a început să livreze pe rețele sociale mesaje potrivit cărora „orașul de 15 minute” ar însemna faptul că rezidenții unui cartier vor fi limitați la zona respectivă și vor fi obligați să aibă un permis pentru a circula în alte cartiere.

De altfel, reprezentanții AUR sunt și cei care au spus că se va ajunge la „ghetoizarea orașelor”.

O analiză a publicației “Factual” indică faptul că conceptul orașului de 15 minute este văzut de unii utilizatori români de Facebook drept o limitare a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.   „În mod evident e o greșeală de logică”, spune primarul General al Capitalei, Nicușor Dan, într-o declarație pentru Digi24.ro.

„Adică conceptul de oraș de 15 minute îți dă posibilitatea să nu ieși din cartierul tău, dacă vrei, dar nu înseamnă niciodată că îți restricționează posibilitatea să te duci în alt cartier. Orașul de 15 minute este un concept care vrea să-i ajute pe cetățeni ca aceștia să nu fie obligați să facă drumuri inutile și să piardă timp. Dar asta nu înseamnă că vine cineva și le pune un gard ca să nu se ducă în alt cartier vecin”, a explicat Nicușor Dan.

De la Paris la Shanghai: tot mai multe orașe se reconstruiesc

Există deja 16 orașe din întreaga lume care au implementat conceptul de oraș de 15 minute sau idei similare ori lucrează la acest lucru. Abordările variază, unele orașe cautând să implementeze concepte de 20 de minute, altele de 10 minute, iar altele concentrându-se fie pe cartierele urbane individuale, fie pe recrearea întregului oraș.

Printre aceste orașe se numără și capitala Franței, Paris. După ce Carlos Moreno și-a prezentat conceptul în 2016, primărița Parisului, Anne Hidalgo, a făcut din acesta o temă a campaniei electorale de realegere din 2020. După alegeri a început să înceapă procesul de implementare, chiar în timpul pandemiei de COVID.

Conceptul de la Paris are în vedere faptul că școlile sunt niște „capitale” ale diferitelor zone din oraș, iar acest lucru a făcut din unitățile de învățământ centrul fiecărui cartier. Mai mult, curțile școlilor sunt transformate în parcuri pentru a le face accesibile pentru alte activități după cursuri și în weekend. Parisul dorește, de asemenea, să reutilizeze jumătate din cele 140.000 de locuri de parcare ale sale, transformându-le în zone verzi, locuri de joacă, întâlniri de cartier sau locuri de parcare pentru biciclete.

Străzile din Paris urmează să fie prietenoase cu bicicletele până în 2026.  În 2016, Shanghai a anunțat planuri de a introduce ceea ce numește „cercuri de viață comunitară de 15 minute”, un plan care ar asigura că toate activitățile de zi cu zi sunt la o distanță de mers pe jos de 15 minute. Alte 50 de orașe chineze caută să implementeze conceptul.  Orașul spaniol Barcelona a experimentat așa-numitele super districte. Conceptul prevede ca mai multe blocuri de locuințe să fie integrate într-un super bloc. Doar rezidenții sau serviciile de livrare au acces cu mașini, iar limita maximă de viteză este de 10 kilometri pe oră.

Multe străzi sunt blocate pentru mașini și, în schimb, sunt folosite în moduri diferite. Fostele parcări au fost alocate copacilor, legumelor și florilor, iar acum sunt locuri unde copiii se pot juca și oamenii își pot petrece timpul pe bănci la umbră.

În prezent, 60% din spațiul public din Barcelona și 85% din străzi sunt folosite pentru trafic. Mai mult de jumătate din locuitorii orașului se confruntă cu zgomot și poluare a aerului, care este considerabil mai mare decât limitele trasate de Organizația Mondială a Sănătății.

Studiile citate de Deutsche Welle arată că mai mult trafic de biciclete și pietoni în orașe economisește bani, deoarece se cheltuiește mai puțin în sectoarele de întreținere a drumurilor și în sectorul sănătății.  Efectele pozitive ale mersului cu bicicleta sunt estimate la peste 90 de miliarde de euro numai în UE. Prin comparație, traficul cu mașina personală provoacă costuri de peste 800 de miliarde pentru sistemul de sănătate, pentru mediu și infrastructură în fiecare an. Mulți proprietari de magazine sunt îngrijorați de faptul că ideea orașului de 15 minute va provoca o prăbușire a vânzărilor, deoarece clienții nu mai pot ajunge la ei cu mașina. Însă, în orașul Portland din vestul SUA, scăderea cu 20% a traficului auto după introducerea unui concept de oraș de 20 de minute, a dus, de asemenea, la o creștere suplimentară de 1,2 miliarde de dolari a economiei locale.  Zonele urbane găzduiesc 75% dintre cetățenii UE. La nivel global, zonele urbane consumă peste 65% din energia lumii, reprezentând peste 70% din emisiile de CO2. Prin urmare, este important ca orașele să acționeze ca ecosisteme de experimentare și inovare pentru a-i ajuta pe toți ceilalți în tranziția lor către neutralitate din punct de vedere climatic până în 2050.

Surse: Panorama.ro, Digi 24, HotNews