Dramaturgul Matei Vișniec a primit titlul de Doctor Honoris Causa al UNATC

Franța a fost “prima fereastră spre universalitate pentru creativitatea românească”, a afirmat, luni, dramaturgul, poetul și jurnalistul Matei Vișniec, la primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Teatru și Artă Cinematografică (UNATC). Potrivit președintelui Senatului UNATC, Doru Nițescu, această distincție recompensează “o activitate constantă, care are ca vector principal raportarea la om, la umanitate, raportul dintre bine și rău”.

“Atitudinea non-verbală, încovoiată, util-servilă, ipocrizia alienată a creierelor spălate, toxicitatea tolerată a răului, idealizarea utopică a unui bine pervers, tragismul absurd al granițelor tranșate peste noapte, drama familiilor expulzate cu hărnicie, dictatura și mecanismele puterii, raportul dintre comunism și nazism – două mari ideologii toxice, care au distrus mentalul secolului XX, sunt teme recurente ale epicii și dramaturgiei lui Matei Vișniec de dinainte și de după exil”, a punctat Anca Bradu, directorul Departamentului “Regie de teatru” și membru al Senatului UNATC, în “Laudatio”.

Ea a adăugat că “instinctul jurnalistului trăitor și căutător de adevăr în priză directă” nu l-a părăsit niciodată pe autor.
În discursul său, Matei Vișniec a adus un omagiu actorilor români, criticului de teatru George Banu, care a murit recent, dar a vorbit și despre relația sa cu cele două țări în care a creat – România și Franța.

“Actorii români au fost absolut extraordinari într-o perioadă dificilă, când au știut în același timp să facă artă, să facă rezistență prin cultură, să creeze un spațiu de subversiune”, a spus dramaturgul, referindu-se la perioada comunistă.
El a mărturisit că la începutul carierei scria teatru pentru “niște oameni vii”. “Scriam pentru (Gheorghe – n.r.) Dinică, pentru (Alexandru – n.r.) Repan, pentru Valeria Seciu … Nu-i cunoșteam, dar scriam cu gândul la ei”, a evidențiat el.

Plecarea în Franța, în 1987, a descris-o ca fiind o migrare “spre o dublă identitate”, moment după care a “făcut naveta” între două limbi. Matei Vișniec și-a amintit că, la sosirea sa în Paris, primul lucru pe care a dorit să îl facă a fost să bea o cafea în celebra La Rotonde din Montparnasse, loc în care au stat la masă nume mari ale culturii, precum Jean – Paul Sartre și Pablo Picasso. “Voiam să fiu cu oamenii care și ei mă formaseră”, a explicat el.
În opinia sa, românii au “în codul genetic limba franceză”.
“Noi nu știm câte cuvinte din limba franceză folosim atunci când vorbim și e normal să nu știm. (…) știm sau nu știm, pentru mine este sigur însă un lucru: Franța a fost prima fereastră spre universalitate pentru creativitatea românească”, a spus Vișniec, menționând că mulți artiști români au făcut sau fac carieră în Franța.
El a vorbit despre relația sa cu George Banu. “A fost pentru mine un prieten, un om care, ori de câte ori stăteam de vorbă cu el și stăteam de vorbă des, învățam ceva de la el”, a mărturisit scriitorul.
Vișniec s-a referit și la perspectiva artiștilor români și la nevoia unei strategii pentru aceștia.
“În România școlile de teatru scot de altfel mulți actori, mulți regizori. Or, acești tineri am impresia că sunt oarecum aruncați în natură, după ce petrec patru ani într-un loc absolut excepțional cum este acesta și în alte școli de teatru, după aceea sunt sloboziți, ca să folosesc un vechi cuvânt de origine slavă, să nu zic aruncați, într-un fel de junglă. și uneori jungla îi face să își piardă sufletul. (…) Cred că trebuie făcut ceva pentru artiștii independenți, cred că trebuie imaginată o strategie națională”, a evidențiat el, completând că Franța poate să sugereze niște modele.
Ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa a fost cuprinsă într-o serie de evenimente organizate cu ocazia sărbătoririi a 73 de ani de existență a UNATC.

În acest context, a fost anunțat și faptul că această universitate a devenit membru titular în cadrul Agenției Universitare a Francofoniei (AUF).
Ambasadoarea Franței la București, Laurence Auer, a apreciat că “intrarea în AUF marchează ani de excelență – excelență academică în teatru și în alte domenii artistice”.

“Aveți multe legături cu universități franceze și istorii comune. Legătura dintre Franța și România în materie de teatru este una puternică, o legătură care a fost recent în doliu, la decesul prietenului nostru, George Banu”, a spus diplomatul.