634 de ani de la prima atestare documentară a Sucevei

An de an, la data de 10 februarie, sucevenii sărbătoresc prima atestare documentară a orașului. Chiar dacă, de fapt, este vorba despre menționarea în 1338 pentru prima dată a Cetății (de Scaun) Sucevei, a devenit o tradiție ca aceasta să fie considerată „certificatul de naștere” al orașului. Localitatea Suceava a fost atestată tot în 1388, dar într-un act emis la 18 august de catolicosul (armean) Teodoros al II-lea al Ciliciei.

De altfel, de-a lungul timpului a fost aproape imposibilă o separare totală între viața dintre zidurile fortificației mușatine și cea din orașul care se întindea la poalele dealului, ceea ce explică în bună măsură de ce s-a considerat ca dată de referință 10 februarie în loc de 18 august. Așadar, prima menționare a fost într-un document oficial al domnitorului Petru Mușat (majoritatea istoricilor se referă la el ca fiind Petru I Mușatinul, deși în ultima perioadă își face tot mai mult loc opinia că, de fapt, ar trebui să fie considerat Petru al II-lea Mușat), în care se vorbea despre un împrumut către regele Poloniei și în care era stipulat: „ … Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”. Din actul respectiv rezultă că regele Poloniei Vladislav II Jagello, probabil strâmtorat cu niște cheltuieli mari, se adresase domnitorului Ţării Moldovei să-l împrumute iar Petru Mușat îi va acorda 3.000 de ruble de argint frânceşti, din cele 4.000 cerute. Fiind o sumă considerabilă la acea vreme – echivalentă atunci a 52 de kg aur fin sau a 538 kg de argint – domnitorul Ţării Moldovei primea un zapis specificând că împrumutul va fi restituit în trei ani, garanţie fiind ţinutul Pocuției, inclusiv cetatea Haliciului – estimările diferă cu privire la întindere, deși cei mai mulți optează pentru o variantă de aproximativ 8.000 de kilometri pătraţi – pe care domnitorul avea dreptul să-l ocupe în caz de neachitare.

Banii nu au fost restituiţi în termenul prevăzut şi această datorie şi zălogul ei au format după aceea, timp de peste 150 de ani o pricină de continue neînţelegeri şi războaie între Moldova şi Polonia. (D.P.)