TRAIAN BĂSESCU: Ponta nu trebuie să ajungă preşedintele României! Îi cer public să se domolească!

Preşedintele Traian Băsescu a susţinut, marţi, o declaraţie de presă, la Palatul Cotroceni, în care a lansat un avertisment extrem de dur la adresa premierului Victor Ponta. “Să-şi facă treaba lui, că eu mi-o fac pe a mea!”, i-a transmis Băsescu premierului. În acelaşi timp, şeful statului a identificat şapte motive pentru care, spune el, Ponta nu trebuie să ajungă preşedintele României.
 Iată principalele declaraţii ale şefului statului:
Declaraţia este destinată să clarifice poziţia mea în raport cu premierul Victor Ponta. Voi face foarte multe aprecieri personale.
În opinia mea, Victor Viorel Ponta s-a lansat în campania prezidenţială acoperind, în mod incorect, campania pentru europarlamentare. Bănuiesc că avem toţi în minte imaginile din locurile în care se deplasează şi întreabă ‘Vreţi să fiu preşedintele?’ Şi i se răspunde ‘Da!’, iar el îşi continuă campania cu mare veselie, ignorând interesul public de a ajuta românii să înţeleagă cât de importante sunt pentru Româna alegerile europarlamentare. Comportamentul său nu are nimic în comun cu democraţia, mai ales că el se suprapune pe o foarte proastă guvernare.
Ce face Ponta anul acesta vom vedea peste 2-3 ani, mai ales la sfârşitul perioadei de utilizare a fondurilor europene.
Comportamentul său mă obligă să-l anunţ public că dacă nu va lăsa să se defăşoare campania europarlamentară îi voi fi un opozant fără reţinere pentru toate acţiunile pe care le face pentru a-şi asigura un avans uriaş în campania prezidenţială.
Poate că nu neapărat campania prezidenţială declanşată timpuriu, cu statul furat – asta ştie el să facă, să fure – dar consider că el nu trebuie să fie preşedintele României. Ar însemna ca ţara să intre într-un regres uriaş.
Consider că am obligaţia să informez românii de ce nu poate fi preşedintele României, de aceea îi adresez public rugămintea să se domolească cu campania prezidenţială şi să lase să de sefăşoare campania pentru europarlamentare.
În această încercare de a le explica românilor cine e Victor Viorel Ponta, voi folosi dreptul fundamental pe care-l are orice cetăţean, acela de a vorbi liber. Acest drept, pentru cei care nu ştiu sau au dubii, e garantat şi preşedintelui României, nu numai premierului.
Ca atare, premisa de la care plec este legată de faptele lui de până acum. Plec de la poziţiile publice pe care el, în calitate de premier, le are ori de câte ori un baron local din PSD sau o personalitate a PSD e anchetată pentru fraude sau condamnată pentru fraude. Întotdeauna, Ponta a fost un apărător al acestora şi un duşman al justiţiei.
Întotdeauna a apărat şi pe Mazăre, şi pe Duicu, şi pe Cozma, şi pe oricine a fost chemat să răspundă în faţa procurorilor. Fără o clarificare a modului în care Ponta procedează, există riscul ca, în cazul în care acest premier în funcţie va ajunge preşedinte, România să devină o ţară condusă de baroni şi puşcăriabili. Acesta ar fi un prim motiv pentru care Victor Viorel Ponta e un pericol dacă va ajunge preşedintele României.
Un alt motiv e acela că Ponta e dependent de foarte mulţi, nu e un om liber. El a fost ales în partidul său ca urmare a unor aranjamente cărora le este dator, aranjamente făcute de baroni pentru a-l alege ca preşedinte al PSD. De aceea, comportamentul său e unul de subordonare faţă de cei cărora le datorează funcţia de preşedinte PSD şi implicit de premier al Guvernului României.
Ponta, ca preşedinte, ar fi extrem de periculos şi pentru că e dependent de proprietarii de trusturi media – Ghiţă, care şi-a făcut toată averea din contracte cu statul, Voiculescu, turnător, un om care deja e condamnat la 5 ani de închisoare în primă instanţă, Mazăre, căruia îi dăm şi Portul, Dragnea, cu proces penal în derulare, Duicu, Cosma sau Nicuşor Constantinescu. Sunt oameni de care soarta lui Ponta depinde.
Ponta e un politician corupt. Argumentez cu ordonanţa de urgenţă prin care a dat în administrare 2.800 ha de teren de la Academia Agricolă la CJ Brăila, pentru că aşa i-a cerut baronul. Vă reamintesc încercarea sa disperată de a obţine un aviz de la CSAT pe decizia de privatizare la CFR Marfă. A avut inters ca Gruia Stoica să preia CFR Marfă.
Ponta vroia să se acopere pentru rezultatul licitaţiei, sub avizul CSAT-ului. Ştia şi el, cum ştiam şi eu, că Stoica a drenat resursele CFR Marfă ani de zile prin corupţie şi că nu are bani. Ponta nu e numai corupt, e şi laş.
N-am primit explicaţii de ce Ponta a acceptat reducerea datoriei Rompetrol la 200 mil dolari.
Un alt element e legat de faptul că a preferat să mărească taxele pe combustibil pentru a crea resursă financiară pe care s-o dirijeze la Dragnea.
Consider că e un profund element de corupţie faptul că a încercat în celebra “marţea neagră” să treacă prin Parlament legea graţierii şi legea amnistiei. Acestea intrau în obligaţiile pe care Ponta le avea şi le are faţă de cei corupţi, care au intrat deja în vizorul instituţiilor statului. Asta e corupţie prin legi şi hotărâri de guvern.
Ponta e şi un om laş şi mincinos. Şi nu spun că un om politic nu poate greşi, iar când sunt evidenţe că e altfel, trebuie să recunoască. Eu am făcut-o ori de câte ori a fost cazul. N-o să vedeţi asta la el. Vă aduc aminte disputa avută cu Crin Antonescu legată de marţea neagră, în care Antonescu spunea ‘Viorel, ne-am înţeles să trecem şi legea amnistiei, şi legea graţierii’. Ponta n-a avut curaj să-şi asume înţelegerea făcută, ceea ce l-a făcut pe Crin să nu mai susţină legea amnistiei şi legea graţierii.
Vă dau un alt element… Întâmplarea de duminică, de la Certeze, unde s-a urcat pe scenă şi a crezut că e într-o sală închisă, numai cu membrii PSD. Dar acolo erau şi oameni liberi. A început să fie fluierat copios. Ce i-a dat prin cap? Vă citez din zicerile lui: ‘Vreau să mulţumesc celor prezenţi. Preşedintele ţării nu a putut să vină. M-a rugat pe mine să vă salut pe toţi’. Aş vrea să spună pubic când a vorbit cu mine şi când a primit mandat de la mine să-i salute pe toţi. Continuă… ‘Jud. Satu Mare, aşa cum spunea preşedintele, după atâţia ani de secetă, are nevoie de investiţii, de dezvoltare.’. Ăsta e un mitoman. E adevărat că în fază iniţială i-a păcălit puţin, când şi-au dat seama că îi minte, au fluierat şi mai tare. Ce încredere poţi avea în asemenea om care foloseşte orice tertipuri pentru a ieşi dintr-o situaţie?
Când s-a dus la Mitropolie la Cluj, l-a fluierat lumea la intrare. La ieşire, din laşitate, a spus că l-au fluierat pe mitropolit. Ăsta e laşul şi mincinosul!
A creat ambiguitate asupra orientării strategice a României. Sunt un adept al bunei relaţii cu China, dar de aici până la a crea confuzie… Eu am construit această relaţie, acest parteneriat în timp. Dar toţi ştiu că mandatul meu se apropie de sfârşit şi nimeni nu are garanţia că el va continua linia. Un parteneriat strategic pentru sec. 21 cu SUA este, în opinia mea, a treia nare reuşită după intrarea în NATO şi UE. ACeasta este o avere pentru România, iar Ponta nu o poate pune sub semnul întrebării prin ambiguităţi.
Să trecem şi peste acest al cincilea motiv pentru care nu trebuie să fie preşedinte. Al şaselea – Ponta încalcă grosolan Constituţia. Art. 87, n-am făcut-o public pentru că nu am dorit să escaladăm discuţiile între Preşedinţie şi şeful Guvernului – preşedintele poate lua parte la şedinţele guvernului… Sunt 3 momente: politică externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice. De la instalare, nu a făcut nicio notificare că pe ordiea de zi s-ar afla vreuna din aceste teme. Azi a comis-o iar. Au discutat, chipurile, materialul despre Ucraina pentru care dorea CSAT – o informare în principal cu elemente care pot fi făcute şi publice. Vă pot spune că şi eu şi el primim informări mult mai complete şi la zi cu privire la situaţia de acolo de la alte structuri ale statului. Azi a încălcat grav Constituţia discutând o problemă de securitate naţională fără să notifice preşedintele României. Cu siguranţă n-ar mai fi avut nevoie de CSAT dacă eram acolo. Îşi asumă atribuţiuni pe care nu le are.
Pentru că sunte la acest capitol, trebuie să remarc că e primul premier după Revoluţie care destructurează instituţii funcţionale ale statului şi îşi aduce în subordine structuri de forţă: DGIPI, Poliţia Română, SIE, SRI. Îmi imaginez ce ar face dacă s-ar afla pe scaunul de la Cotroceni. E avid de putere deşi nu are pregătirea să conducă structurile pe care şi le ia în subordine.
Al şaptelea motiv – încercarea de a-şi atribui responsabilităţi pe care nu le are. E preocupat de MApN, de faptul că ‘ne bate războiul la uşă, deci o să aveţi comenzi…’ Un om care şi-a pierdut busola. I se pare că toate instituţiile sunt instituţii cu care se poate juca.
Vreau să reamintesc câteva atribuţiuni. Art 91, al 1, din Constituţie: preşedintele e comandantul Forţelor armate – ce o fi căutat el la Armată, şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al CSAT. Nu aveai ce căuta la armată, să stabileşti strategii pentru Ucraina. Armata nu începe în broul ministrului Apărării, ci cu şeful statului major al Armatei. Dacă vrei să afli ceva despre Ucraina, vii la preşedinte.
Preşedintele poate declara mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Deci nu premierul. Responsabilitatea securităţii naţionale e a preşedintelui României.
Am toată informaţia, ştiinţa şi asistenţa pentru a face lucrurile, dacă va fi cazul aşa cum trebuie. Securitatea naţională nu se aduce într-o bălăcăreală. Şi-a depăşit grosolan atribuţiunile.
Ce face Ponta, încercând să aducă în mocirla în care a coborât dezbaterea publică a armatei şi siguranţa naţională, îl descalfică.
Nu există niciun pericol la adresa României. Toată tevatura stârnită de el e de natură să-l descalifice ca politician, om şi premier. Nu poţi târî securitatea naţională şi CSAT în jocurile tale politice mărunte. A întrecut măsura.
Cred că i-ar prinde foarte bine să se ocupe de creare de locuri de muncă, de absorbţia fondurilor europene, de tronsonul Nădlac-Pecica, de protecţia socială a celor care nu au posibilitatea să muncească. Constituţia ne-a împărţit responsabilităţile. Eu mi le fac, ştiu ce am de făcut. Premierul nu are dreptul să creeze confuzie.
Este o declaraţie-avertisment la adresa premierului şi, în acelaşi timp, o invitaţie să-şi facă treaba lui, că eu mi-o fac pe a mea!