The Guardian: Cum au împins dolarii americani grupurile anti-avort în sistemul public de sănătate din România

Susținute de zelul evanghelic, un număr tot mai mare de „centre de criză a sarcinii”,  finanțate de organizații evanghelice din SUA, amenință să readucă România în zilele mortale ale interdicțiilor impuse de Ceaușescu, dezvăluie un reportaj publicat de The Guardian vineri, 22 iulie.

Centrele de criză a sarcinii (PCC) au apărut pentru prima dată în SUA în anii 1960 și au câștigat popularitate după hotărârea Roe vs Wade (1973), prin care dreptul la avort era declarat constituțional. Centrele promiteau  consiliere femeilor cu sarcini neplanificate – ca alternativă la avort.

Aceste centre au fost criticate încă de la început pentru că nu și-au făcut publică afilierea religioasă și nu au recunoscut poziția lor anti-avort, ceea ce a condus la confundarea lor cu clinici de avort. S-a constatat adesea că informațiile medicale furnizate de centrele de criză PCC sunt contrare recomandărilor medicale.

„Încearcă să te descurajeze și să te împiedice să faci avort, fie prin rușine, fie prin dezinformare”, spune Andrada Cilibiu de la Centrul Filia, o organizație pentru drepturile femeilor. „Informațiile pe care le oferă, de obicei, nu au o bază medicală. În schimb, folosesc frica.”

În România, centrele au apărut pentru prima dată la sfârșitul anilor 1990, multe fondate de evanghelici din SUA, cu misiunea de a salva pe „cei nenăscuți” în fosta dictatură comunistă. La acea vreme, s-au confruntat cu o bătălie dificilă. Interdicția generală a avortului a lui Nicolae Ceaușescu – care a dus la moartea a cel puțin 10.000 de femei – și scandalul orfanilor maltratați erau proaspete în memoria României după Revoluţie. Avortul a fost legalizat la scurt timp după execuția lui Ceaușescu în 1989. Până în 2003, rata avorturilor a depășit rata nașterilor, în parte pentru că educația în planificarea familială a rămas slabă în multe părți ale țării după interdicția de decenii, iar infrastructura medicală pentru a livra contraceptivele trebuia construită de la zero.

Dar după 30 de ani, spitalele publice refuză din ce în ce mai mult să facă avorturi la cerere, iar mișcarea anti-avort capătă influență. O investigație recentă a presei românești a arătat că în 11 din 42 de județe din România, niciun spital public nu a efectuat avorturi anul trecut. În alte patru județe, au fost efectuate mai puțin de patru avorturi în spitalele publice.„Ei citează Biblia, spunând că medicii nu merg la școală pentru a ucide bebeluși, ci pentru a salva vieți.”spune Andrada Cilibiu, o activistă pentru drepturile femeii, care a strâns date de la 136 de spitale publice în cadrul cercetărilor proprii – Centrul Fillia.

Ea spune că 70 dintre spitale au citat preocupări religioase sau etice în răspunsurile lor oficiale ca motive pentru refuzul efectuării de avort. „Citează Biblia, spunând că medicii nu merg la școală pentru a ucide bebeluși, ci pentru a salva vieți”, spune ea. „Au explicat, de asemenea, procedurile pe care le oferă pentru a convinge femeile să păstreze sarcina.” Acestea au inclus consiliere anti-avort.

Mesajul anti-avort a pătruns în sistemul public de sănătate din România, spune Irina Mateescu, care a sfidat presiunile în urmă cu 22 de ani,  a făcut un avort și astăzi este o moașă calificată și un avocat al drepturilor reproductive. „Medicii în vârstă îi presează pe colegii mai tineri să limiteze accesul la avort”, spune ea. „Există și un aspect religios. Ei spun că nu vor să meargă împotriva lui Dumnezeu.” „Am întrebat un spital din Iași unde este biroul lor de planificare familială”, spune Mateescu. „Mi s-a spus că este la biserica din curte (în România multe spitale au biserici ortodoxe atașate de ele). În biserică, scria: „centru de planificare familială și de criză a sarcinii”; toți au fost trimiși acolo să vorbească cu preotul”.

Niciunul dintre spitalele publice din Iași nu a mai efectuat avort din 2021, conform ultimelor date. „În anii 1990, cea mai mare parte a populației a fost pro-alegere din cauza traumei naționale a interzicerii avortului. Acest lucru începe să se schimbe”, spune Alexandra Columban de la Actedo, un ONG cu sediul în Transilvania. „Poate este vorba de amnezie colectivă, dar și de lobby-ul organizațiilor religioase, naționale și americane.”

Transilvania găzduiește cele mai mari comunități evanghelice din România. În unele orașe mai mici, PCC s-au încorporat în mai multe ramuri ale serviciilor publice, creând o barieră în calea accesului la avort. Dintre 22 de PCC identificate în Transilvania de The Guardian, cel puțin 14 primeau fonduri de la organizații caritabile din SUA. Oradea găzduiește o universitate evanghelică și două PCC, finanțate de americani. Este și capitala județului Bihor, care ocupă locul cinci în țară ca număr de mame adolescente.Multe servicii publice din oraș au contracte cu Centrul Puls, un PCC local înființat în 2003 de o organizație caritabilă creștină cu sediul în Pennsylvania, SUA. Centrul, acreditat de Guvernul României ca furnizor de servicii sociale, a oferit „consiliere” femeilor care solicită avort la spitalul orășenesc – ultima unitate publică din Bihor care mai efectua avorturi – până în 2020. Serviciile sociale ale orașului continuă să trimită către centru femeile cu sarcini neplanificate. Puls oferă, de asemenea, „programe de puritate”, de abstinență, în colegiile tehnice din Oradea. „Oferim informații reale despre avort”, spune Miorika Cristea din Florida, care a înființat Precious Little Feet, primul PCC din Oradea, în 2001. Ea consideră că medicii care oferă avorturi sunt motivați de câștiguri financiare și le ascund informații pacienților. Femeile care apelează la centrul lui Cristea sunt duse la ecografie gratuită. „Este pentru a le arăta ce vor face dacă vor face un avort”, spune Lidia Dan, o lucrătoare la centru. „După ce aud bătăile inimii, se emoționează, plâng.”

„Dumnezeu mi-a dat o viziune a raiului și peste tot erau copii care alergau spre mine – copiii salvați de la avort”, spune Miorika Cristea.Această abordare a fost adoptată de state din SUA, cum ar fi Kentucky, care impunea pacienților să asculte bătăile inimii fetale și să urmărească o ecografie înainte de avort. Asistenta  Lidia Dan speră ca într-o zi să fie introdusă o astfel de lege în România. „Am fost chemat de Dumnezeu”, spune Cristea, care a emigrat din Iugoslavia în SUA în 1984 și, ulterior, a început să urmeze învățătura baptistă. „În timpul rugăciunii, Dumnezeu mi-a dat o viziune a raiului, iar peste tot erau copii care alergau spre mine spunând „și eu” în românește. Mai târziu mi-am dat seama că aceștia vor fi copiii salvați de la avort.”

În 2000, Miorika a urmat pregătirea la un PCC din Florida, cu scopul de a aduce modelul în România. „Conceptul de centre de criză a sarcinii în România era foarte nou la acea vreme”, spune ea. Astăzi, ”Precious Little Feet” este bine stabilit în comunitățile locale din două orașe transilvănene, Oradea și Deva. „Avem o listă lungă de oameni cu care colaborăm”, spune Cristea. „Medici din domeniul medical, agenții de adopție, asistenți maternali, asistenți sociali.” „Recent, serviciile sociale din Deva ne-au contactat pentru a dezvolta un program educațional destinat adolescenților – este un lucru mare”, spune Cristea.

Există o legătură directă între mișcările anti-avort americane și românești, spune Daniela Drăghici, un avocat al drepturilor reproductive. „Grupurile pro-choice nu au nicio șansă să concureze cu aceste organizații evanghelice care primesc bani și asistență tehnică din SUA”, spune Drăghici, avocată pentru drepturile femeilor, unul dintre membrii fondatori ai programului de planificare familială din România în anii 1990.

traducere după The Guardian