Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

La data de 2 iunie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Acesta este unul dintre cei mai cunoscuți și cinstiți sfinți din țara noastră, iar ziua cinstirii sale este un prilej deosebit de pelerinaj la Suceava unde se află sfintele sale moaște.

Sfântul Ioan cel Nou s-a născut în cel de-al doisprezecelea secol în cetatea Trapezuntului, pe țărmul Mării Negre. Familia în care s-a născut i-a oferit o educație bună și o creștere evlavioasă. Crescând, Ioan a devenit negustor, moștenind probabil aceasta din familie, semn că se trăgea dintr-o casă înstărită.

În anul 1330, Ioan a plecat într-o călătorie legată de meseria sa spre Cetatea Albă, în părțile de sud-est ale țării noastre. Pe corabie a intrat în dispute legate de dreapta credință cu proprietarul corabiei. Acesta din urmă nu era ortodox.

Ca să se răzbune pe Ioan, atunci când au ajuns la Cetatea Albă, i-a spus dregătorului tătar al cetății că Ioan voia să treacă la credința tătărască. Desigur tătarul s-a bucurat și l-a chemat pe Ioan felicitându-l.

Sfântul Ioan, înțelegând că a fost trădat nu s-a speriat, ci a început să mărturisească credința ortodoxă, explicând că este cu neputință să se lepede de Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Mai mult, prin cuvinte pline de înțelepciune a început să explice acelora de ce ar trebui ei înșiși să vină la cunoașterea adevărului creștin.

Văzând dregătorul tătar îndrăzneala Sfântului Ioan, s-a mâniat, a poruncit să fie dezbrăcat și bătut cu toiege noduroase până ce aproape l-au ucis. Aflat în acele dureri Sfântul Ioan a mulțumit Tatălui ceresc spunând: Mulțumesc Ție, Stăpâne Dumnezeule, că m-ai învrednicit a mă spăla cu sângele meu și a mă face curat de păcatele mele, care din neputință omenească mi s-au întâmplat a le păcătui înaintea Ta, după Sfântul Botez.

Torturile au continuat și în cele din urmă l-au legat pe Ioan de un cal care a început a goni și a-i sfârteca trupul. În cele din urmă Ioan a fost decapitat.

Creștinii, după rânduială de sus, au luat trupul Sfântului Ioan și l-au îngropat cu cinste lângă Biserica lor. La mormântul său au început să se săvârșească multe minuni.

Vestea minunilor ce se săvârșesc prin moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou se răspândește în toata țara Moldovei, al cărui ocrotitor a fost socotit atunci evlaviosul domn Alexandru cel Bun, care cu înțelepciune reușește să obțină din partea Patriarhiei Ecumenice recunoașterea canonică a mitropolitului Moldovei, Iosif Musat dorea ca această împlinire istorică și de mare importanță bisericească s-o pecetluiască cu mutarea sfintelor moaște ale Mucenicului Ioan ce Nou de la Cetatea Albă la Suceava, unde își fixase reședința și noul ierarh. În legătură cu orașul în care a pătimit Sfântul Ioan – numit acum “cel Nou”, spre a se deosebi de Sfântul Ioan Botezătorul sau de alți sfinți cu acest nume – s-a crezut mult timp ca este vorba de Cetatea Albă de la gurile Nistrului, oraș care a aparținut secole în șir Moldovei, apoi României întregite. Mai nou, unii învătați consideră că este vorba de o localitate cu același nume de lângă strâmtoarea Kerci, din Crimeea.

În anul 1402, Alexandru cel Bun a adus moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava. Alaiul cu moaștele Sfântului Ioan au fost întâmpinat la locul numit “Poiana Vlădicăi”, în apropiere de Iași, de către domnitor și soția sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregători, egumeni, călugări, preoți și credincioși, care l-au însoțit până la Suceava. Acolo au fost așezate în biserica Mirăuți, care cu multe refaceri de mai târziu, dăinuiește până azi. Moaștele au ramas în biserica Mirăuți până în anul 1589, când au fost mutate în noua catedrală mitropolitană din Suceava – cu hramul Sfântului Gheorghe – ctitorită în prima jumătate a secolului al XVI-lea de domnitorii Bogdan al III-lea și fiul său Ştefăniță.

Se cunosc mai multe minuni înfăptuite de moaștele Sfântului Ioan cel nou de la Suceava, una dintre ele fiind amintită de Petru Movilă al Kievului: La 2 iunie 1622 Suceava era amenințată să fie cotropită de tătari. Locuitorii se refugiau în toate părțile. Preoții slujitori la biserica în care erau adăpostite moaștele au voit să ia racla să o ducă în cetatea Suceava, dar n-au putut să o ridice. Au înțeles că Sfântul nu voia să fie dus în altă parte și că-i va ocroti, încât au continuat să se roage ca orașul să nu cadă în mâna cotropitorilor. Într-adevăr, o ploaie torențiala a împiedicat pe tătari să mai asedieze orașul.

Moaștele au rămas în Suceava până în anul 1686, când a intrat cu oaste în Moldova regele Jan Sobieski al Poloniei. La retragere, a luat cu sine în Polonia și pe mitropolitul cărturar Dosoftei. De teama unor jafuri, mitropolitul a luat cu el, din Suceava, moaștele Sfântului Ioan cel Nou, odoarele și documentele Mitropoliei. Au fost duse și așezate la Jolkiew, unde a viețuit și mitropolitul Dosoftei până la moarte (1693). Cinstitele moaște au rămas în pământ străin până în 1783, când episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuți a reușit să le readucă acasă, fiind reașezate tot în fosta catedrală mitropolitană cu hramul Sfântului Gheorghe. Aducerea lor a fost posibilă pentru că la acea dată atât partea de nord a Moldovei (Bucovina), cu orașul Suceava, cât și o parte din Polonia (cu orașul Jolkiew) erau încorporate în Imperiul Austriac (sau habsburgic). O nouă strămutare a lor a avut loc în cursul primului război mondial, când, spre a fi ocrotite, au fost duse la Viena și adăpostite în capela ortodoxă română din acel oraș. Revenirea Bucovinei și a Basarabiei la țara-mamă, în 1918, a făcut ca Sfântul Ioan să devină iarăși ceea ce a fost veacuri de-a rândul, adică “ocrotitorul a toată Țara Moldovei”.

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este la fel de iubit și astăzi când zeci de mii de pelerini își îndreaptă pașii spre el și cer rugăciunile și mijlocirile sale înaintea Bunului Dumnezeu.

Sfântul mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava este pomenit de Biserica Ortodoxă Română la 2 iunie, precum și la 24 iunie (comemorarea aducerii moaștelor sale la Suceava).