Sărbătoare – Schimbarea la Faţă a Domnului

Schimbarea la Faţă a Domnului, praznic împărătesc cu dată fixă, este sărbătorită de Biserică în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, în ziua de 6 august.

Mântuitorul Hristos, la treizeci şi trei de ani de la naşterea Sa şi în cel de-al treilea an, ultimul, al propovăduirii sale pe pământ, apropiindu-se de patima cea de bună voie şi de Jertfa pe Cruce din Ierusalim, a început să facă cunoscut acest lucru şi ucenicilor Săi.

Va merge în Ierusalim şi va pătimi mult de la bătrâni, de la arhierei şi de la cărturari, şi o să fie ucis, auzeau apostolii din gura celui pe care Îl urmau, lăsând totul deoparte.

Din această pricină, El i-a văzut pe ucenici mâhnindu-se, dar mai ales pe Petru, care Îl oprea pe El, zicându-I: “Doamne, să-Ţi fie milă de Tine şi nu-Ţi fă Ţie aceasta” (Vieţile Sfinţilor).

“Atunci, ridicându-le mâhnirea sufletelor lor, a făgăduit unora dintre dânşii că, după puţine zile, are să le arate lor slava Sa, zicând: ‘Sunt unii dintre cei care stau aici şi care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea pe Fiul Omului stând întru slava Împărăţiei Lui'” (Vieţile Sfinţilor).

Trecând şase zile de la ziua aceea în care a grăit aceste cuvinte, Domnul a venit la Muntele Taborului, în Galileea, iar după El au venit ucenicii şi mult popor.

Mulţimile împreună cu ucenicii Domnului au rămas sub munte. Numai trei dintre ucenici: Petru, Iacov şi Ioan, au urcat în munte să se roage.

“Pentru ce a luat Domnul cu Sine numai pe cei trei Apostoli? Pentru că ei întreceau pe toţi ceilalţi”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur în Cuvânt la Schimbarea la Faţă (“Predici la Duminici şi Sărbători” – www.ioanguradeaur.ro).

“Petru se deosebea şi prin aceea că iubea foarte mult pe Domnul, Ioan prin aceea că era foarte iubit de Domnul, iar Iacov prin răspunsul ce-l dăduse împreună cu fratele: ‘Putem bea paharul’ (Matei 20, 22)”, arată Sfântul Ioan Gură de Aur.

Într-adevăr, Iacov a făcut ceea ce a spus, pentru că el a fost atât de nesuferit pentru iudei, încât Irod a crezut că-şi va dobândi aprecierea lor dacă-l va omorî (Fapte 12, 1-3).

Pe Tabor, depărtându-se puţin de cei trei ucenici la un loc înalt, se ruga; iar cei trei ucenici, ostenindu-se, pe de o parte de suirea muntelui înalt, iar pe de alta, de lungimea rugăciunii, au adormit.

Dormind ei, Iisus Hristos S-a schimbat la faţă, strălucind cu slava dumnezeirii Sale şi, din porunca Lui, I-au stat înainte doi proroci, Moise şi Ilie, cei mai străluciţi bărbaţi ai Vechiului Testament, aşa cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur, care grăiau cu Dânsul despre ieşirea Lui din trup şi despre ceea ce avea să se săvârşească în Ierusalim.

Din această pricină, apostolii, deşteptându-se, au văzut slava Lui cea negrăită, faţa cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe ca zăpada şi doi bărbaţi stând şi grăind cu dânsul întru slava aceea, şi s-au înspăimântat; şi au cunoscut – Duhul Sfânt descoperindu-le lor -, pe bărbaţii aceia că erau Moise şi Ilie, şi au înţeles vorba lor pentru patima lui Hristos cea de bună voie. Deci, stăteau cu cutremur, ascultând cele ce se grăiau.

“Bine este nouă să fim aici” (Matei 17, 4), a spus atunci Sfântul Apostol Petru, căci ştia că Domnul va merge în Ierusalim şi va pătimi acolo şi se temea şi tremura pentru Dânsul.

Sfântul Apostol Petru îl iubea pe Hristos, iar muntele şi locul în care stăteau i se părea că oferă siguranţă, încă şi mai sigur i se părea lui ca Domnul să nu meargă în Ierusalim, ci să rămână acolo pentru totdeauna.

Pentru aceasta a vorbit el aşa, spune Sfântul Ioan Gură de Aur: “Bine este nouă să fim aici, unde sunt şi Moise şi Ilie, dintre care unul, la nevoie, a pogorât foc din cer; celălalt s-a acoperit de nori când a vorbit cu Domnul. Dacă noi vom rămâne aici, nimeni nu va şti unde suntem. Vezi dragostea cea înfocată pentru Iisus? Nu gândi că îndemnul său nu era cel mai potrivit, ci gândeşte numai ce dragoste avea el pentru Hristos. Şi a adăugat: Dacă voieşti, voi face aici trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie.”

Un nor i-a umbrit atunci când Petru vorbea şi s-a auzit un glas: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi’ (Luca 9, 35), adică spune Sfântul Ioan Gură de Aur: “Dacă El voieşte să moară pe cruce, nu te împotrivi”.

Iar Hristos S-a apropiat de ei şi le-a zis: “Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!” (Matei 17, 7), poruncindu-le să nu spună nimănui despre această întâmplare până la Învierea Sa din morţi. AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)