Sărbătoare – Înălţarea Sfintei Cruci

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este prăznuită cu post de Biserică în ziua de 14 septembrie.

Sfânta Cruce, pe care S-a răstignit Mântuitorul Hristos, a fost găsită în vremea împăratului roman Constantin (306-337). Numit de Biserică Sfânt şi întocmai cu Apostolii, Constantin cel Mare a oprit persecuţiile sângeroase împotriva creştinilor prin Edictul de la Mediolanum (Milan), în anul 313, şi a primit mai târziu botezul creştin.
Convertirea sa la creştinism a avut loc după conflictul armat pe care l-a avut în 312, cu fiul fostului împărat Maximian, Maxenţiu, care stăpânea Roma, la Pons Milvius (Podul Vulturului).
În acest loc, împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripţia: “Întru aceasta vei învinge”.
A învins, iar spre pomenirea biruinţei, a pus o cruce în mijlocul Romei, pe un stâlp de piatră şi a scris pe dânsa: “Cu acest mântuitor semn, cetatea aceasta a fost scăpată de sub jugul tiranului” (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337) trăia cu dorinţa de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul şi a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena.
În decursul timpului însă, peste locul unde se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia şi săparea în adâncime, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria “Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. Neştiind care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, au fost puse pe rând deasupra unui mort care, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a înviat şi s-a ridicat viu.

Împărăteasa Elena primind crucea pe care s-a răstignit Mântuitorul, i s-a închinat şi a sărutat-o, la fel a făcut şi toată suita împărătească. Dar mulţimile nu puteau să vadă Sfânta Cruce, şi doreau ca cel puţin de departe s-o poată vedea. Atunci patriarhul Ierusalimului, Macarie, stând la un loc mai înalt, a făcut înălţarea, arătând Sfânta Cruce mulţimii.

Deasupra Sfântului Mormânt şi în apropierea locului unde a fost găsită Sfânta Cruce, Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi mama sa, Elena, au zidit Biserica Învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toţi cei de faţă să-l vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a “Înălţării” sau “Arătării” Sfintei Cruci.

Un alt eveniment, cel care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze, a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, aceştia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii şi au furat crucea pe care S-a răstignit Hristos. Câţiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost recuperată şi adusă de însuşi împăratul, care, la 14 septembrie 630, a aşezat-o în aceeaşi biserică.

În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. De atunci, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit. (sursă: vol. “Vieţile Sfinţilor”) AGERPRES