Friday , February 3 2023

Reteaua prostituatelor de lux: Cum ajungeau fotomodelele în Austria

Rechizitoriul procuroril

or în cazul prostituatelor de lux pentru milionari şi politicieni prezintă modul în care inculpaţii Relu Costan şi Valeriu Tămârjan recrutau fete pentru clubul Babylon din Austria.
„Cel mai probabil primul contact al inculpatului Costan Relu Cornel cu reprezentanţii clubului Babylon din Viena – în special Bretterklieber Peter – s-a stabilit la începutul lunii noiembrie 2006 în timp ce se îndrepta spre Germania împreună cu D. A. R. B.– actual B. – G. N. şi S.A. (minoră încă atunci, persoană care neagă însă că ar fi ajuns să lucreze efectiv în clubul Babylon, deşi a primit multe propuneri de a participa acolo la şedinţe foto)”, se arată în rechizitoriul procurorilor în dosarul în care apar şi numele pesediştilor Robert Negoiţă şi Nicu Bănicioiu.
„Inculpatul le convinsese pe cele trei modele din agenţie să participe la o şedinţă foto în Germania şi le transporta cu autoturismul său în acea ţară, când s-au întâlnit în Viena cu un reprezentant local al Fashion TV, un anume Max Posch. Inculpatul a aflat de la Max despre clubul Babylon din Viena, obiectul său de activitate – un bordel de lux în care tarifele practicate erau avantajoase – şi a intrat în contact cu reprezentanţii clubului prin intermediul acestuia. Cele trei victime au lucrat în clubul Babylon aproximativ o săptămână, timp în care  inculpatul le-a pretins un sfert din câştigurile lor totale, ba chiar a început să le supravegheze pentru a se convinge că nu-l minţeau cu privire la câştigurile lor zilnice. Le-a pretins atunci şi o sumă de 1000 euro, plata transportului din România în Austria/Germania.
Este posibil ca D. A. Raluca şi B. – fostă B. – G. N., să fi întreţinut acte sexuale plătite în România şi înainte de luna noiembrie 2006 prin mijlocirea inculpatului Costan Relu Cornel, iar data recrutării lor în scopul  exploatării lor, să fie anterioară.
În perioada în care a stat în clubul Babylon din Viena, inculpatul s-a înţeles cu Bretterklieber Peter ca acesta să participe în România la o preselecţie de modele pentru o reclamă video de promovare a clubului ce urma a fi difuzată pe mai multe posturi de televiziune, îndeosebi pe Fashion TV. Preselecţia a avut loc în Constanţa în a doua jumătate a lunii noiembrie, iar modelele alese au participat la filmarea videoclipului la începutul lunii decembrie 2006, în Viena, într-un muzeu din oraş, în timp ce au fost cazate efectiv în Clubul Babylon.
Deşi li s-a promis o sumă de 1000 de euro pentru participarea la realizarea reclamei, în afara comisionului de 200 de euro pe care trebuia să-l perceapă agenţia Diva Models, inculpatul nu le-a dat participantelor (în total vreo zece persoane dintre care au fost identificate cert R. Oana, P.Alexandra L., D. A. R. , P.M., T. A..M., D. E.-G.) decât sume cuprinse între 300 şi 400 de euro, motivând, neadevărat, că diferenţa de bani acoperea cheltuielile cu transportul şi cazarea lor acolo în Austria, cheltuieli care în realitate au fost suportate de beneficiar.
Deşi filmările au durat doar 3-4 zile, inculpatul le-a spus unora dintre modelele prezente – cel puţin victimei P. A. L., dacă nu şi în cazul victimei D. A. R. deja recrutată – că trebuia să stea în club în total două săptămâni (deşi au stat efectiv doar o săptămână), timp în care să practice prostituţia pentru a nu suporta ele cheltuielile de cazare. Le-a pretins o parte din câştigurile zilnice, ba chiar a încercat să le reţină actele de identitate/documente de călătorie pentru a nu se putea întoarce în ţară cu banii câştigaţi, mai înainte de a-i remite lui suma pretinsă.
Atitudinea sa a determinat o ripostă, apelarea la arbitrajul lui Bretterklieber Peter care a hotărât ca fiecare fată adusă de inculpat în club să-i dea acestuia o sumă de 3000 de euro din câştigurile sale totale. Practic se oprea o anumită sumă de bani din câştigurile zilnice până la concurenţa sumei de 3000 de euro, situaţie ce nu a durat însă foarte mult pentru că una dintre fete (neidentificată) s-a plâns unui client, avocat de profesie, iar acesta l-a determinat pe Bretterklieber Peter  să renunţe la  acele reţineri de bani din câştigurile zilnice, să stabilească cu inculpatul Costan Relu Cornel o altă înţelegere, ce presupunea ca plata comisionului pentru fiecare fată adusă de inculpat în club care accepta să lucreze acolo (cel mai probabil după a doua sau a treia perioadă de cazare în club, când se putea vorbi de o anumită stabilitate şi deci de o justificare economică a plăţii comisionului) să fie executată de reprezentanţii clubului, adică chiar de Bretterklieber Peter  .
Inculpaţii Costan Relu Cornel şi Tămârjan Ion Valeriu se cunoscuseră la diferite evenimente de modă organizate de Mirea Ion reprezentantul în România al Fashion TV. Au ajuns astfel să se împrietenească şi să colaboreze, prin organizarea împreună de evenimente, împrumutul reciproc de modele.
Cel mai probabil în perioada decembrie 2006 (dacă dăm valenţă declaraţiei martorei A. A. R., un model al agenţiei Star Models care trebuia să apară în clipul publicitar reclamă pentru clubul Babylon) – ianuarie 2007, odată ce îşi consolidase legătura cu Bretterklieber Peter, proprietarul cluburilor Babylon, inculpatul Costan Relu Cornel i-a făcut cunoştinţă acestuia cu Tămârjan Ion Valeriu şi s-a stabilit ca ambii inculpaţi să furnizeze clubului persoane de sex feminin care să practice (legal) prostituţia pe teritoriul statului austriac.
Există şi ipoteza că inculpatul Tămârjan Ion Valeriu a ajuns să-i cunoască pe reprezentanţii clubului Babylon atunci când l-a dus odată pe inculpatul Costan Relu Cornel în Austria să-şi cumpere un autoturism.
Este cert că a început să ducă modele ale Agenţiei Star Models în Austria la începutul anului 2007, pentru şedinţe foto şi „shopping”. Întrucât Costan Relu Cornel a fost cel care i-a făcut cunoştinţă cu reprezentanţii cuburilor Babylon, inculpatul Tămârjan Ion Valeriu trebuia să-i plătească acestuia, conform unei înţelegeri bilaterale, un comision de 1000 de euro.
Există de altfel o dovadă certă – însemnări  făcute de inculpatul Tămârjan Ion Valeriu într-o agendă ridicată de la locuinţa sa în timpul percheziţiei domiciliare – a plăţii unui comision de 16000 de euro în anul 2007, corespunzător unui număr de 16 victime recrutate în scopul exploatării lor sexuale (practicarea prostituţiei legale în cluburile Babylon).
De cele mai multe ori în perioada în care au colaborat, victimele recrutate de inculpatul Tămârjan Ion Valeriu (dar uneori şi victime recrutate de inculpatul Costan Relu Cornel) au fost transportate în Viena de inculpatul Tămârjan Ion Valeriu cu autoturismul său Skoda Fabia. Inculpatul Costan Relu Cornel prefera călătoria cu avionul, mai puţin atunci când a trebuit să transporte el însuşi victimele în Austria.
Au fost duse în cluburile Babylon nu numai persoane majore, ci şi minore, contrar legislaţiei austriece, atât în perioada în care cei doi inculpaţi au colaborat cât şi după ce s-au certat însă numai inculpatul Tămârjan Ion Valeriu şi-a asumat rolul de a recruta şi transporta victime minore în scopul exploatării lor sexuale în cluburile Babylon, cu complicitatea (cel puţin morală) a inculpatului Costan Relu Cornel în perioada în care cei doi se asociaseră pentru săvârşirea  unor infracţiuni de trafic de persoane.
În perioada în care au colaborat inculpatul Costan Relu Cornel a participat totuşi activ la cazarea victimelor în cluburile Babylon, la definitivarea acţiunii de recrutare iniţiată de Tămârjan Ion Valeriu în ţară, dacă era cazul, la exploatarea efectivă a victimelor – determinarea acestora să întreţină cu el sau cu celălalt inculpat, acte sexuale neplătite, acţiuni percepute uneori de victime ca o condiţie prealabilă desfăşurării activităţii în club.
Ruptura dintre cei doi inculpaţi s-a produs cel mai probabil la sfârşitul anului 2007, cel târziu în luna ianuarie a anului 2008, când inculpatul Tămârjan Ion Valeriu a considerat  că legătura sa cu reprezentanţii cluburilor Babylon se consolidase suficient încât să poarte cu ei negocieri directe, mai ales că în anul anterior majoritatea fetelor aduse în club fuseseră recrutate de el, nu de inculpatul Costan Relu Cornel, care obţinea astfel nişte beneficii materiale nemeritate (martora A. A. R. a auzit o ceartă a inculpaţilor în care se invoca o sumă de 8000 euro şi tot ea vorbeşte de practica „furtului” de modele din agenţia celuilalt).
S-au certat şi din cauza plecării unor modele – P. C. şi D. M. – de la agenţia Star Models la agenţia Diva Models. De cele mai multe ori inculpatul  Tămârjan Ion Valeriu declara la frontieră şi le sfătuia şi pe fetele care-l însoţeau să declare, că mergeau în Austria la cumpărături, în vizită sau cel mult pentru şedinţe foto.
Din această perioadă s-a constatat o tendinţă de denigrare a celuilalt în raporturile cu reprezentanţii cluburilor Babylon sau în raporturile cu diferiţi oameni de afaceri cărora inculpaţii le furnizau fete pentru a întreţine cu ele acte sexuale plătite. Ruptura a determinat totodată reorientarea inculpaţilor spre alte persoane care i-ar fi putut ajuta să convingă un număr cât mai mare de persoane de sex  feminin să întreţină acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi, atât aici în ţară cât şi în Austria, în cluburile Babylon.
De atunci putem vorbi de o veritabilă asociere pentru săvârşirea de infracţiuni între Tămârjan Ion Valeriu şi Voicu Alexandru Gabriel, în ceea ce priveşte activitatea de recrutare a unor  modele care colaborau cu Agenţia Star Models, în scopul exploatării lor sexuale şi de o veritabilă asociere pentru săvârşirea de infracţiuni între Costan Relu Cornel şi Nicola Radu Ştefan, al cărei scop a fost recrutarea în scopul exploatării a unor modele care colaborau cu Agenţia Diva Models.
Învinuitul Voicu Alexandru Gabriel colaborase până atunci cu Agenţia Star Models mai mult în calitate de model şi membru al unei trupe de dans şi striptease masculin. Atribuţiile sale au sporit, a început să se implice în organizarea unor evenimente de modă, în special concursuri de miss, de cele mai multe ori creuzetul aparent legal din care se alegeau, în funcţie de anumite atitudini, gesturi, răspunsuri, persoanele care trebuia să fie recrutate în scopul exploatării. A devenit fotograf al unor aşa-zise şedinţe foto (neprofesioniste), a primit însărcinarea să determine gradul lor de vulnerabilitate, să contribuie la convingerea unor modele să participe la şedinţele foto promise a fi ţinute în Austria.
Învinuitul Nicola Radu Ştefan colaborase până atunci cu Agenţia Diva Models, tot ca model sau ca prezentator al unor evenimente. Atribuţiile sale au sporit. A început să se implice în organizarea unor evenimente de modă, în recrutarea  unora dintre victime asupra cărora avea autoritate – cunoştinţe de-ale sale, persoane aduse de el în agenţie. Întrucât avea carnet şi autoturism propriu a transportat de mai multe ori victimele în diferitele locaţii din ţară, dar chiar şi la cluburile Babylon din Viena şi Klagenfurt pentru ca acestea să întreţină acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi.
A negociat cu unii dintre clienţi, de  regulă în numele lui Costan Relu Cornel, dar nu este exclus ca şi în numele său, diferite sume de bani care trebuia să le fie plătite lor ca intermediari sau victimelor ca remuneraţie a actelor sexuale întreţinute.
Inculpatul Costan Relu Cornel este cel care în perioada în care au fost asociaţi i-a făcut cunoştinţă lui Tămârjan Ion Valeriu cu Negoiţă Robert Sorin, cu reprezentanţii legali ai Casino Queen, cu Nuredin Beinur, Pantelis Kalliagkas, Munteanu Florin (de la radio SKY) şi poate chiar şi cu reprezentanţii TVR2,  Răzvan Nicolescu – director general şi Ştefan Stănescu – producător de emisiuni.
Inculpaţii au  abuzat de autoritatea lor şi de situaţia de vulnerabilitate a unora dintre modelele din agenţiile lor – persoane minore, persoane care proveneau din familii monoparentale, din familii în care diferenţa de vârstă între victime şi fraţii săi era destul de mare, cu părinţi în vârstă, ocupaţi, aşa încât victima nu mai era supravegheată corespunzător, în general persoane care proveneau din familii cu venituri modeste sau medii, în curs de formare a educaţiei lor, încântate evident de posibilitatea obţinerii relativ uşor a unor mari sume de bani, cel puţin 150 – 200 de euro pentru fiecare act sexual întreţinut.
Au convins astfel foarte multe dintre modelele din agenţiile lor, atât împreună atunci când colaborau, dar şi singuri, să întreţină acte sexuale plătite cu diferiţi sponsori ai evenimentelor de modă la care participau, indicaţi mai mult sau mai puţin adevărat, ca persoane influente, cu relaţii, care le-ar fi putut asigura nu numai câştiguri băneşti (imediate, prin plata actelor sexuale întreţinute) dar şi posibilitatea de a avea o carieră de model sau a contracta o căsătorie.” (realitatea.net)

Vezi si

PSD și PNL se contrazic prin comunicate în privința taxei de solidaritate

Social-democrații le cer liberalilor să-și definească poziția față de taxa de solidaritate aplicabilă companiilor cu …