Pericolul de a juca 'poker nuclear' cu un novice

Cel mai fascinant joc de poker din lume, dar în acelaşi timp şi periculos, are loc în Peninsula coreeană. Problema este că adversarul este necunoscut, se arată într-un editorial publicat de Financial Times.
Jocul a început ca o rutină. În decembrie, Kim Jong-Un a aruncat pe masă neglijent o lansare de rachete. Obama a plusat cu o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU. Kim a venit cu testul nuclear şi s-a plusat cu noi sancţiuni.
De atunci, mizele au devenit substanţiale şi rapide. Obama a aruncat în joc bombardierele B-2 şi B-52. Kim a declarat o ‘stare de război’ cu Coreea de Sud şi şi-a afirmat dreptul la un atac nuclear de preempţiune. Săptămâna aceasta a ridicat miza şi mai mult. A avertizat străinii să plece de la Seul în caz de ‘război termonuclear’ şi a închis complexul industrial Kaesong, una dintre puţinele surse de schimb valutar ale ţării sale. Pentru mulţi, aceste demersuri au un iz de iraţionalitate, ca şi cum ai paria verigheta pe o mână slabă.
Problema este că nimeni nu ştie dacă Kim joacă la cacialma. Poate fi un novice jalnic, dar poate fi şi un fel de geniu al pokerului. Seulul spune că Kim blufează. Majoritatea sud-coreenilor de rând nu sunt impresionaţi de bufoneriile nordului. Le-au văzut de multe ori înainte, în cea mai mare parte fără multe consecinţe. Preşedinta sud-coreeană, Park Geun-hye, şi ea nouă la masa de joc, a autorizat forţele armate să riposteze la orice atac fără considerente politice prealabile.
Restul lumii este mai degrabă confuz. Occidentul vede un lider neexperimentat la Phenian, care trebuie să-şi consolideze puterea acasă, arătându-şi bravura într-o confruntare diplomatică. Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, a avertizat că o ‘mică eroare de calcul sau apreciere greşită poate duce la o situaţie scăpată de sub control’.
În ultima ediţie a Foreign Affairs, Keir Lieber, profesor asociat la Universitatea Georgetown, şi Daryl Press, profesor asociat la Dartmouth College, au susţinut că ‘riscul unui război nuclear cu Coreea de Nord este departe de a fi la mare distanţă’. Deşi există posibilitatea ca Kim să blufeze, spun ei, un război convenţional s-ar putea transforma rapid în unul nuclear, în contextul în care tânărul şi speriatul lider nu va vedea altă speranţă de a rămâne la putere decât escaladarea.
În urmă cu câteva luni, Andrei Lankov de la Universitatea Kookmin, un expert în problemele Coreii de Nord, a prezis că Kim va acţiona exact cum a făcut-o. El va stivui act provocator după act provocator, posibil până în punctul în care va provoca pierderi de vieţi omeneşti în Coreea de Sud, şi va obţine un fel de concesie.
Predicţia lui Lankov, teribil de exactă până acum, este de două ori mai îngrijorătoare. În primul rând, sugerează că Kim ar putea merge atât de departe încât să provoace militar Seulul, de exemplu cu o acţiune cum a fost scufundarea vasului militar Cheonan, în 2010, soldată cu moartea a 46 de sud-coreeni. Seulul nu a ripostat atunci, dar dacă ceva similar se va întâmpla din nou, d-na Park va fi aproape obligată să ia măsuri de retorsiune. Provocarea va fi să acţioneze proporţional într-un mod care să nu escaladeze rapid criza.
În al doilea rând, şi aproape la fel de îngrijorător, Kim a dat puţine indicii că poate fi ”mituit”. În trecut, Phenianul şi-a jucat rolul de ‘stat extorcator” la perfecţiune, spune Lankov. S-a purtat urât până când a obţinut ceva – bani, alimente, petrol sau un loc la masa negocierilor. De data aceasta, însă, Kim pare să fi respins astfel de avansuri înainte de a fi făcute. El a declarat că statutul nuclear al Coreii de Nord nu este negociabil. Odată exclusă în mod explicit o retragere în plan nuclear va fi foarte greu pentru Occident să facă concesii.
Dacă Washingtonul este nedumerit de ”faţa de pokerist” care nu-şi arată emoţiile a lui Kim, la fel este şi Beijingul. Preşedintele chinez Xi Jinping a declarat, într-o referire evidentă la Coreea de Nord, că ‘nicio ţară din Asia nu ar trebui să fie în măsură să arunce o regiune, şi chiar întreaga lume, într-un haos pentru un câştig egoist’.
Unii experţi chinezi spun că acţiunile liderului nord-coreean, deşi aparent îndreptate spre SUA, ar putea de fapt viza China. Conform acestei teorii, Kim vrea să arate că nu poate fi intimidat. Coreea de Nord nu este un satelit domesticit, care poate fi împins spre reforma economică în stil chinezesc sau exploatat pentru resursele sale naturale.
În acest joc cu miză mare, Washingtonul a fost nevoit să joace un joc foarte delicat. A trebuit să le arate aliaţilor din regiune, în principal Coreea de Sud şi Japonia, că îi sprijină. Pe de altă parte, prezenţa sa puternica – în special desfăşurarea de bombardiere cu capacitate nucleară în Peninsulă – ar putea fi motivul pentru care Kim a continuat să-şi adune jetoanele atât de mult.
Acum, obiectivul trebuie să fie detensionarea. Washingtonul a arătat deja semne în acest sens. În ultimul weekend a amânat un test cu rachete balistice intercontinentale, de teama de a nu provoca Phenianul.
Desigur, Kim ar putea să nu răspundă. Ar putea testa o altă rachetă sau chiar o a patra bombă nucleară. Dar dacă o confruntare poate fi evitată acum, imperativul va fi – după un interval adecvat – purtarea de discuţii cu Phenianul. A juca poker nuclear cu un adversar necunoscut este prea periculos, concluzionează FT. (Agerpres)