PRIMA MARTURIE A UNUI SUPRAVIETUITOR. Dr. Zamfir: Datorita lui Iovan suntem in viata. Ne-a lasat un motor. Eu purtam un costum de motociclist, asta a fost sansa

Medicul Radu Zamfir, de la Spitalul Fundeni din Capitală, a fost externat, marţi, de la Cluj şi a fost adus la Bucureşti cu un avion, de la scara căruia a fost preluat direct de o ambulanţă. Radu Zamfir este cel care a anunțat la 112 faptul că avionul în care se afla împreună cu mai mulţi colegi a aterizat forţat în drum spre Oradea, unde echipa urma să efectueze o prelevare de organe. Tot el a acordat şi primul ajutor colegilor săi răniţi mai grav.
La mai puţin de 24 de la accident, medicul Radu Zamfir a făcut primele declaraţii:
Totul a decurs iniţial bine, pe parcursul trecerii munţilor a survenit un val de ceaţă, avionul a givrat, am pierdut înălţime, apoi un motor, am văzut copacii de aproape, după care ne-am cules de la faţa locului. Care mai traumatizaţi, care prinşi în avion. A durat ceva până să fim găsiţi, ne-am descurcat cum am putut, încercând să-i ajutăm pe toţi.
Tânăra rezidentă mai fusese. În afară de echipa oficială încurajăm tinerii care au dorinţă de a urma carieră în chirurgie şi au interes. I-am mai luat în avion, în limita locurilor disponibile.
I-am ajutat pe ceilalţi răniţi extrăgându-i din avion şi acordându-le ajutor cu mijloacele pe care le aveam la dispoziţie.
Am reuşit să trimit ceva coordonate, nu mai ştiu exact ce anume.
Tânăra rezidentă nu părea conştientă, am încercat să o resuscitez.
Lucrurile s-au desfăşurat într-un fel pe care mi-e greu să vi-l descriu cu o cursivitate normală.
Adrian Iovan mi-a spus să-l scot din avion.
Singurul mod de a scăpa cu viaţă era să nu ne pierdem speranţa niciodată.
E greu de spus dacă ar fi rămas în viaţă pilotul şi colega dacă am fi fost găsiţi mai repede. Toată lumea şi-a dat silinţa.
Un pădurar ne-a găsit, care a fost anunţat şi i-a anunţat şi pe alţii.
Am sunat la 112 şi am luat legătura cu cei care au răspuns. Apoi am fost sunat de alţii implicaţi în operaţiunile de salvare, am încercat să transmit coordonatele. Nu ştiu nimic de o confuzie privind coordonatele. Eu am vorbit cu cine mi-a solicitat coordonatele din echipele de salvare.
În avion suntem poziţionaţi faţă de pilot ca să fie un mic centraj între partea din faţă şi cea din spate.
Am văzut copaci prin ceaţă.
Operaţiunea de salvare a fost anevoiosă, nu se putea ajunge decât cu pasul. Eu am mers susţinut de cineva.
Nu mai ştiu dacă am fost primul care a ieşit din avion.
Eram îmbrăcaţi în haine civile. Aveam geci pe care le purtăm când ieşim afară pe vremea asta.
Colega nu părea conştientă, nu am reuşit să vorbesc cu ea.
Dintre cei care vin prin acest spital mulţi au interes faţă de ce facem noi şi fiind o activitate în continuă desfăşurare îşi găsesc singuri locul în echipă.
Cred că au avut toţi câte un moment de absenţă sau de abolire a conştienţei.
Eu m-am considerat mai puţin vătămat şi am folosit ce aveam, pături, ca să-i acoperim.
Eram în jurul avionului.
Ironia sorţii, am purtat un echipament de motocicletă, cu care am venit. Aveam geacă cu protecţie, cizme cu protecţie, asta a fost şansa.
Când mi s-a explicat cum să transmit coordonatele, le-am transmis.
Domnul Iovan era preocupat să menţină avionul de o manieră în care să nu ne facem toţi praf.
N-am avut timp să ne panicăm. Era ceaţă, am văzut doar copacii de aproape şi asta a fost tot.
După prăbuşire am vazut că ţâşneşte combustibilul din aripă şi cred că am avut şi eu un moment de inconştienţă. O scânteie era suficientă să luăm foc toţi.
Am mai zburat de foarte multe ori cu el şi cred că şi-a făcut datoria. M-am întors cu avionul, deci voi mai merge în misiuni. Nu m-am urcat cu inima deschisă, dar m-am urcat.
Iovan a mai fost conştient un sfert de oră, 20 de minute.
Am avut şi eu la un moment dat nişte ameţeli, credeam că o să leşin, dar nu s-a întâmplat.
Cei care au rămas la Cluj sunt stabili.
Bine că au dat de noi. Când m-am văzut într-o salvare parcă îl luasem pe Dumnezeu de un picior.