Dosarele din România, țara cu cele mai mici alocări UE pe cap de locuitor și cea mai mică rată a absorbției fondurilor, reprezintă mai bine de un sfert din activitatea OLAF

reportersite
02 august 2020, 8:00

Periodic, opinia publică este informată despre cazuri descoperite de autorități în care diverși antreprenori din România sunt acuzați că au încercat să fraudeze bugetul Uniunii Europene, nerespectând proiectele sau furând pur și simplu banii alocați prin proiecte sau programe europene.

S-a ajuns până acolo încât anul trecut, după publicarea ultimului raport  al  OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă), România să fie de departe pe primul loc  în UE din punctul de vedere al numarului de investigații pornite de acest Oficiu în ultimii ani. Practic, OLAF raporta deschiderea a 66 de investigații în ultimii 4 ani privind posibile fraude în care e implicată țara noastră, locul secund fiind ocupat de Ungaria, cu 52 de investigații și de Bulgaria cu 27 de investigații.​

Deorece Polonia și Ungaria sunt în topul  consumării și absorbției de fonduri UE este interesant de văzut cum sunt tratate în aceste țări cazurile de  “fraudare” a  fondurilor europene și politica punitivă a statelor vizavi de  aceste abateri.

Polonia a consumat 44 de miliarde de euro (51%) din cei 86,11 mld alocați ei (2.262 Euro/ persoană), iar Ungaria 12 mld euro (48%) din cei 25 mld. euro alocați (2,532 Euro / persoană).

România a absorbit 42% din banii alocați, respectiv 12,8 mld euro din totalul de 30,3 miliarde euro (1,548 euro/persoană). Trebuie spus că aceste date privesc  bugetul 2014-2020, iar implementarea unor cheltuieli se poate face până în 2023, și că cifrele pot suferi unele modificări .

Comisia Europeană, prin organismul OLAF (European Anti-Fraud Office / Oficiul European de Luptă Antifraudă), urmărește ca aceste fonduri să nu fie fraudate, din perspectiva funcționarilor europeni. Astfel, conform datelor din ultimul raport public rezultă că Ungaria este pe primul loc la iregularități cu fondurile europene – pe perioada 2014-2018 – cu un total de 52 de anchete și cererea ca 3,84%  din plățile făcute de UE să fie returnate de autoritățile maghiare (raportul poate fi descarcat AICI)

Pe locul 2 este Slovacia și abia pe 3 este România, cu un număr de 66 de investigații și ca 0,4% din sume să fie returnate la bugetul Uniunii.

Interesant este însă că statele afectate au decis să cam ignore recomandările celor de la OLAF, care se plâng că 22-33 % din cererile lor de inculpare (demarare de anchete penale) au primit undă verde de la procuraturile din Cehia, Ungaria și Slovacia (în 2016).

În Polonia autoritățile care colaborează cu OLAF sunt, mai ales, cei de la PARP (Polish Agency for Enterprise Development ) – un fel de echivalent al AFIR și ADR polonez. Din 2010 până acum, aceste instituții au  înaintat 74 de plângeri penale către procuratora poloneză cu privire la fraude identificate de personalul acestei agenții. 30 de plângeri sunt în lucru, la nivelul lunii februarie 2020, 21 de plângeri au fost finalizate cu scoaterea de sub urmărirea penală iar 18 plângeri au fost soldate cu neînceperea urmăririi penale.

Cel mai adesea PARP îi acuză pe antreprenorii polonezi de “furnizarea de informații false pentru mărire acheltuielilor”, “obținerea de subvenții prin uz de documente false” sau “folosirea de documente care conțin date false”.  Cifrele de mai sus par să arate că autoritățile poloneze nu se grăbesc să își închidă proprii cetățeni și nici să își distrugă propria economie.  74 de dosare în 10 ani, în toată Polonia, este ceva insignifiant, cam cât “produce” un DNA regional /județean, într-un an mai rodnic în România.

În planul realizărilor OLAF din ultimul raport (2018) se vede o statistică exhaustivă (pentru perioada anilor 2012-2018). Conform tabelului nr 14 din raport reiese, destul de neașteptat, că România, la plângerile OLAF, a luat un număr de 84 de decizii judiciare (acte ale parchetelor și ale instanțelor)  din totalul de 319 pe toată Uniunea Europeană (26,33% din activitatea OLAF la nivelul întregii UE), din care trimiteri în judecată  25 din 116 (22% din totalul UE). În același timp, Polonia are 7 trimiteri în judecată și Ungaria 9 la un total de 9 respectiv 20 de decizii judiciare. Practic OLAF, în plan judiciar, are activitatea susținută, în proporție de cel puțin un sfert, de parchetele din România!

Mai mult, analizând codurile penale ale Ungariei și Poloniei se poate observa că nu se regăsește NICIUN fel de mențiune cu privire la fraude din bugetul Uniunii Europene. Fondurile europene nu sunt evidențiate distinct undeva , “infracțiunile“ la bugetul UE nu sunt singularizate nicăieri. Asta în timp ce legislația penală românească abundă de referiri la bugetul Uniunii Europene, despre infracțiuni specifice acestor fonduri, existând chiar și o lege specială contra acestor iregularități.

Una peste alta, putem spune că România are cele mai mici alocări UE pe cap de locuitor, cea mai mică rată a absorbției acestor fonduri și cele mai multe controale și dosare penale atunci când încearcă să acceseze acești bani. (O.S.)

Spune-ti parerea!