CCR: Legea privind votul prin corespondenţă este constituţională

Curtea Constituţională a României a decis miercuri, cu unanimitate, că legea privind votul prin corespondenţă este constituțională. Cele două sesizări de neconstituționalitate cu privire la Legea votului prin corespondenţă, depuse de 50 de deputați și de 31 de senatori, au fost respinse de judecătorii CCR. Legea a fost adoptată pe 28 octombrie.
Judecătorii constituţionali au luat, miercuri, în discuţie două sesizări privind Legea votului prin corespondenţă, una înaintată de 30 de senatori şi o alta formulată de 50 de deputaţi.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională a respins sesizările de neconstituţionalitate formulate în cazul Legii privind votul prin corespondenţă, de modificare şi completare a Legii 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, iar argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiei vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial.
Legea privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, a fost adoptată, în 28 octombrie, de Camera Deputaţilor, forul decizional. Pe 19 septembrie, şi Senatul a adoptat proiectul de lege.
La 5 noiembrie 2015, mai mulți deputați și senatori ai ALDE şi UDMR au depus la Curtea Constituțională două contestații la legea privind votului prin corespondență, trimise la promulgare Președintelui României, la 4 noiembrie 2015. Una dintre sesizări a fost înaintată de 30 de senatori şi o alta formulată de 50 de deputaţi.
Una din sesizările de neconstituționalitate era aceea că legea votului prin corespondență este în contradicție cu caracterul direct al votului, “care presupune prezența efectivă a cetățeanului în fața urnelor, în vederea exercitării dreptului la vot, fără intermediul unui procedeu indirect sau al unei persoane interpuse”.
A doua sesizare din cererea adresată Curții Constituționale era aceea că “votul prin corespondență, așa cum este reglementat pentru cetățenii români domiciliați în afara teritoriului național, instituie în drept și în fapt un privilegiu pentru o categorie anume de cetățeni, ceea ce este explicit interzis de art. 16(1) din Constituție, care prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.
Contestatarii au mai atras atenția asupra faptului că formula votului prin corespondență ridică mari probleme privind posibila fraudare, invocând în acest sens încălcarea Codului bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția.
Propunerea legislativă privind votul prin corespondență, aflată în prezent la promulgare, este un proiect al Autorității Electorale Permanente (AEP), pe care Comisia de Cod electoral din parlament și l-a asumat, proiectul intrând în dezbaterea celor două camere ale Parlamentului, la 13 octombrie 2015.
Forma adoptată de Camera Deputaților la 28 octombrie 2015 conține o serie de modificări față de proiectul inițial al AEP, dar și față de forma votată de Senat. Cea mai importantă modificare este aceea că votul prin corespondență se aplică doar alegerilor parlamentare, în contextul în care forma de la Senat prevedea că votul se aplică tuturor tipurilor de alegeri (parlamentare, prezidențiale, europene), cu excepția celor locale.