Friday , March 29 2024

ALEGERI IN GERMANIA: Ce şanse are Angela Merkel

merkel

Coaliţia Angelei Merkel, formată din conservatori şi liberali, ar obţine doar un mic avans la alegerile legislative din Germania, potrivit unui ultim sondaj publicat înaintea scrutinului de duminică.
Un număr de 61,8 milioane de germani sunt chemaţi la urne. Birourile de vot se vor închide la ora 16.00 GMT (19.00 ora României), iar primele estimări ale rezultatelor vor fi difuzate începând cu acel moment.
Potrivit ultimelor sondaje, conservatoarea Angela Merkel, aflată la conducerea Germaniei din 2005, este aproape sigură de un al treilea mandat, dar ea riscă să fie constrânsă să guverneze cu social-democraţii.
Ultimul sondaj, apărut duminică în săptămânalul Bild am Sonntag, creditează tabăra sa conservatoare (CDU/CSU) cu 39 la sută, iar partidul liberal FDP, partenerul său de coaliţie, cu doar 6 la sută, însumând astfel 45 la sută din intenţiile de vot, care nu le-ar asigura însă majoritatea.
Potrivit unei anchete realizate de institutul Emnid şi care va apărea în săptămânalul Bild am Sonntag, conservatorii cancelarului Angela Merkel (CDU şi fratele său bavarez CSU) ar obţine 39 la sută, în timp ce partidul liberal FDP doar 6 la sută.
Social-democraţii sunt creditaţi cu 26 la sută, iar aliatul lor tradiţional cu 9 la sută. Stânga radicală Die Linke ar obţine 9 procente, în timp ce partidul antieuro Alternative für Deutschland (AFD) nu ar depăşi pragul electoral de 5 la sută.
Însumând voturile, coaliţia actuală a lui Merkel (conservatori şi liberali) ar obţine 45 la sută, cu doar un punct procentual avans în faţa opoziţiei (SPD, verzi şi stânga radicală), creditată cu 44 la sută. SPD a exclus însă o guvernare cu stânga radicală.
“Suspansul rămâne până la final. Cursa rămâne strânsă între partidele aflate la putere şi cele ale opoziţiei”, a declarat directorul institutului de sondaje Emnid, Klaus-Peter Schöppner, pentru Bild am Sonntag.
De mai multe zile, scenariul cel mai frecvent evocat în ziare este cel al unei mari coaliţii între conservatorii lui Merkel şi social-democraţi.
Acest sondaj a fost realizat pe un eşantion format din 2.047 de persoane în perioada 14-20 septembrie, precizează Bild am Sonntag, într-un comunicat.
Un număr de 61,8 milioane de alegători sunt chemaţi la urne, duminică, în Germania pentru a alege 598 de deputaţi ai celui de-al 18-lea Bundestag, care va desemna apoi cancelarul.
“Marea coaliţie” între creştin-democraţi şi social-democraţi care pare că va rezulta în urma alegerilor legislative germane de duminică are două precedente, inclusiv Guvernul Merkel 1, o amintire plăcută pentru germani, dar o amintire foarte neplăcută pentru stânga, comentează AFP. Cu două zile înainte de scrutin şi ţinând cont de sondajele de opinie, acest rezultat pare destul de probabil. Continuarea unei alianţe între conservatorii (CDU-CSU) lui Angela Merkel şi liberali (FDP) pare compromisă în urma prăbuşirii acestora din urmă, în timp ce o alianţă între Partidul Social-Democrat (SPD) şi Verzi nu pare nici ea să mai fie posibilă. Rămâne opţiunea unei alianţe între dreapta şi stânga, de negândit în multe ţări. Însă nu ar fi o premieră în Germania. La nivel federal, ea a funcţionat deja în perioada 1966-1969 şi apoi în perioada 2005-2009, atunci când Merkel a devenit cancelar.
La nivel regional este o banalitate, având în vedere faptul că cele 16 landuri (state regionale) sunt conduse de către un guvern “roşu şi negru”, cum este numit acest “mariaj forţat”, după culorile partidelor implicate.
La sfârşitul lui august, 26% dintre germani se pronunţau în favoarea acestei opţiuni, care obţinea cel mai bun scor.
În anii ultimei “mari coaliţii” au avut loc o serie de reforme, dintre care multe au marcat în mod profund viaţa germanilor, ca de exemplu introducerea unui salariu parental, în 2007. Guvernul de atunci a introdus totodată o importantă reformă a federalismului şi, în pofida voinţei SPD, a crescut la 67 de ani vârsta de pensionare.
Per ansamblu, acest Guvern “s-a bucurat de succes într-un anumit număr de puncte”, apreciază Reimut Zohlnhöfer, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Heidelberg (sud).
O “relativ bună gestionare a crizei” economice din 2009 a fost, de asemenea, în favoarea sa. Susţinerea masivă a economiei, ajutoare de şomaj sunt două probleme în care Merkel şi ministrul ei de Finanţe de atunci, Peer Steinbrück, primul pe lista SPD acum, au mers mână în mână, permiţând economiei germane să iasă rapid din cea mai gravă recesiune care a afectat-o din 1945 încoace. “În perioadă de criză, germanilor le place să vadă că marile partide lucrează împreună”, afirmă Zohlnhöfer, referindu-se la “cultul consensului” al compatrioţilor săi. Iar din punct de vedere personal, cancelarul a părut întotdeauna să se înţeleagă mai bine cu Steinbrück şi cu vicecancelarul de atunci, Frank-Walter Steinmeier, decât cu actualii săi aliaţi liberali, deşi a repetat până la saturaţie că sunt partenerii săi preferaţi. Însă, pentru SPD experienţa a fost dureroasă. Campania electorală din 2009 a fost un exerciţiu de echilibru pentru partid, nevoit să promoveze schimbarea fără să poată să atace bilanţul unui Guvern din care a făcut parte.
Consecinţa a fost că SPD a obţinut în 2009 cel mai slab scor din istoria sa, lăsându-şi susţinătorii plini de resentimente faţă de cancelar, care a tras turta celor patru ani pe spuza sa.
Steinbrück a subliniat în toată campania sa că nu vrea o nouă mare coaliţie şi că, în orice caz, nu va intra înt-o asemenea construcţie. El a anunţat, însă, la începutul săptămânii, că este pregătit să conducă negocierile în vederea formării unei coaliţii, în numele partidului. Însă situaţia s-a schimbat, în prezent, pentru SPD, sunt de părere unii experţi. Camera inferioară a Parlamentului, Bundesrat, este dominată acum de stânga, iar “cu acest mijloc de presiune, SPD va avea fără îndoială o marjă mai mare de manevră în vederea impunerii unor proiecte la care ţine, ca salariul minim”, afirmă Frank Decker, un cercetător la Universitatea Bonn. “De această dată SPD va profita mai mult de o mare coaliţie decât data trecută”, crede şi Henning Meyer, profesor la London School of Economics. Asta pentru că, în opinia sa, foarte iubita şi aparent de neurnit Merkel nu va mai candida în 2017.
Social-democraţii germani, în campanie pentru a pune capăt erei Merkel, sunt împovăraţi de reformele statului providenţă, lansate cu zece ani în urmă de Gerhard Schröder, care au redresat ţara, dar au zdrobit stânga.”Încă este un subiect actual”, afirmă pentru AFP Benedikt Falszewski, preşedintele unui filiale locale a partidului social-democrat SPD, în Duisbourg (vestul Germaniei), un mare oraş industrial din regiunea Ruhr.
“Oamenii consideră că este un lucru nedrept, ei cred că SPD şi-a trădat valorile”, adaugă Falszewski, care face campanie în Duisbourg pentru un al doilea mandat al deputatei social-democrate locale.
“Acesta” este Agenda 2010, iniţiată în urmă cu zece ani de predecesorul lui Merkel, pentru a oferi de lucru numeroşilor şomeri, în special prin reduceri drastice ale beneficiilor sociale. În acea perioadă, publicaţia The Economist a supranumit Germania “bolnavul Europei”.
Procedând astfel, Schröder, “în ochii multor alegători, s-a îndepărtat de principiul de bază (al SPD), cel al justiţiei sociale”, apreciază Jens Walther, politolog de la Universitatea din Düsseldorf.
Acesta a însemnat o lovitură grea pentru SPD, cel mai vechi partid din Germania şi care tocmai a sărbătorit 150 de ani. Aproximativ 130.000 de persoane şi-au înapoiat legitimaţiile de membru de partid, în perioada 2003-2008, scorurile electorale au scăzut, iar în această atmosferă de nemulţumiri a fost înfiinţat un nou partid de stânga, Die Linke.
Zece ani mai târziu, Germania are una dintre cele mai prospere economii din Europa, iar statele vecine o invidiază pentru rata scăzută a şomajului. Mai mulţi economişti, inclusiv de dreapta, consideră că acesta este un efect al reformelor lui Schröder.
În străinătate, “toată lumea este invidioasă”, potrivit lui Walter. Sunt mulţi, în Franţa, de exemplu, care analizează oportunitatea de a reproduce acest model.
Pentru numeroşi social-democraţi germani, Schröder este cel care a ştiut “să plaseze necesitatea de dezvoltare a statului înaintea intereselor sale”, potrivit unui editorial al cotidianului Rheinische Post.
Dar majoritatea celor din SPD neagă acest fapt, iar această situaţie complică misiunea candidatului Peer Steinbrück, care ţine cont de Agenda 2010 şi vrea s-o împiedice pe Merkel să câştige al treilea mandat la conducerea Cancelariei germane.
Ideea justiţiei sociale se află la baza programului SPD, care vrea să limiteze creşterea preţurilor pentru chirii, să suţină familiile şi să introducă un salariu minim. Dar în opinia numeroşilor simpatizanţi de stânga, reformele din acea perioadă au subminat credibilitatea partidului de apărător al intereselor celor vulnerabili.
“Când spunem: «vrem să revenim la unele aspecte ale reformelor din acea perioadă», oamenii ne răspund: «voi sunteţi cei care se află la originea»” tuturor acestor probleme, relatează Falszewski. În circumscripţa sa, care tradiţional susţine partidul de stânga, “dezamăgirea este mare”, chiar dacă SPD rămâne prima alegere a cetăţenilor.
În afară de reformele lui Schröder, pragul de pensionare la 67 de ani, decis în 2007 de Guvernul de coaliţie dintre conservatori şi social-democraţi, provoacă numeroase resentimente, potrivit lui.
În ceea ce îl priveşte pe fostul cancelar Schröder, el este sigur că acţiunile sale sunt justificate. În ultimele săptămâni, matadorul SPD a venit şă-şi expună părerea, cu riscul de a-l face să pară “pasiv şi implicat insuficient” pe candidatul Steinbrück, comentează cotidianul Handelsblatt.
realitatea.net

Vezi si

O dronă militară ar fi căzut azi-noapte în Insula Mare a Brăilei

O operațiune de căutare a Armatei Române are loc într-o zonă din Insula Mare a …