Actorul Mitica Popescu a fost detinut la Periprava, in lagarul tortionarului Ficior: Mâncai cel mai bine când visai

Readucerea în atenţie a întâmplărilor tragice din perioada comunistă şi a torturilor prin care au trecut deţinuţii politici oferă informaţii despre o nouă victimă a puşcăriilor comuniste, necunoscută până acum, respectiv actorul Mitică Popescu.
Mitică Popescu a povestit pentru gândul.info că a fost încarcerat timp de trei ani pentru “nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”, deoarece nu şi-a turnat nişte prieteni care au spus, în cadrul unei petreceri, că vor să fugă în America.
Pe fişa sa “matricolă penală”, scria, în momentul reţinerii, că a fost arestat de Securitate, pe 5 noiembrie 1958 pentru “faptul de trădare şi trecere de frontieră”, fiind apoi depus în penitenciar la data de 9 februarie 1959.
“E o tâmpenie. N-am avut niciun gând să fug. D-aia mi-au şi dat doar trei ani. Ceilalţi au luat între opt şi 12 ani. Eu am luat minim de pedeapsă. Alta mai mică nici nu exista. E drept că-ţi confiscau şi bunurile personale, dar eu aveam vreo trei cămăşi şi vreo două cravate cu zgârci, că se purta”, a declarat maestrul Mitică Popescu pentru gândul.info.
Actorul a povestit că de la penitenciarul din Jilava a fost mutat în fosta colonie de muncă de la Periprava, unde a petrecut doar trei luni, după care a fost trimis în Balta Brăilei, la Salcia, de unde a fost eliberat în 1961.
Deşi nu ştie exact dacă l-a cunoscut pe Ion Ficior, şeful lagărului din Periprava, Mitică Popescu are amintiri terifiante despre perioada petrecută acolo. “Foamea era îngrozitoare. Ne dădea o zeamă de arpacaş şi un colţ de oâine. Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar tânţarii ne mâncau de vii”, a povestit maestru pentru gandul.info.
Nici la penitenciarul din Salcia condiţiile nu au fost mai bune: “A venit tifoida peste noi; munciile erau crâncene. Mulţi au murit de foame şi de epuizare. Alţii de inimă rea. Sincer, eu am avut şansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia să faci norma. Dacă nu, bătaia ta n-o lua nimeni”.
După 1961, când a fost eliberat, Mitică Popescu a fost supravegheat, fiindu-i pusă condiţia să nu vorbească cu absolut nimeni despre ce s-a întâmplat în anii de puşcărie. În plus, i-a fost teamă să vorbească şi cu foştii colegi sau pe cei care i-a cunoscut în detenţie. “Abia după mulţi ani, m-am întâlnit cu Alexandru Paleologu, apoi şi cu Alexandru Ivasiuc şi am mai stat de vorbă. În puşcărie îl mai cunoscusem şi pe I.D. Sârbu, dar de atunci n-am mai vorbit cu el”, îşi aminteşte maestrul Mitică Popescu.