80 de ani de la eliberarea Cernăuților de ocupația sovietică

La 5 iulie 1941, după lupte îndârjite, armata Română a eliberat Cernăuţiul de ocupanții sovietici printr-o manevră dublu învăluitoare a brigăzilor 1 şi 4 mixtă munte. Este de precizat că pe 3 – 4 iulie 1941, Armata Română se angaja în Bătălia pentru Eliberarea orașului Cernăuți. Ofensiva s-a declanșat în dimineața zilei de 3 iulie 1941, în perioada așa numitei „aşteptări strategice” (22 iunie – 1 iulie 1941) trupele române au desfăşurat acţiuni cu caracter local, incursiuni şi recunoaşteri în dispozitivul inamic.

De fapt, ofensiva pornise inițial spre Storojineț – două batalioane de vânători de munte ajungând pe Siret, după care, printr-o manevră îndrăzneață, au trecut râul prin vad (podurile fuseseră distruse de inamic) – eliberând orașul și au constituit un cap de pod la nord de râu. Se înțelege de la sine, populația românească i-a primit militarii români eliberatori cu „flori și cu mare bucurie”, mai ales că locuitorii de pe valea Siretului plătiseră cu sânge nevinovat, cu câteva luni în urmă, îndeosebi la Fântâna Albă pentru că se săturaseră de Uniunea Sovietică.

De altfel și la 3 iulie 1941 cea mai puternică rezistență armată a ocupanților sovietici a fost în zona Fântâna Albă, precum și la Cerepcăuți și Petricani, Divizia 7 infanterie a trecut temporar la apărare activă, cu misiunea de a interzice pătrunderea inamicului spre sud. În seara zilei de 3 iulie Brigada 4 mixtă munte a ajuns între localitățile Pătrăuți și Dobrova.

La 5 iulie, pentru a nu se permite forțelor sovietice să se consolideze la teren, generalul Petre Dumitrescu – comandantul Armatei 3 română din cadrul grupului de armate „general Ion Antonescu” – a ordonat continuarea ofensivei spre Cernăuți cu batalioanele Brigăzii 1 mixtă munte (la flancul stâng) și Brigăzii 4 mixtă munte (la flancul drept), precum și executarea unei manevre spre Fântâna Albă, cu un detașament din Brigada 4 mixtă munte, în spatele și flancul drept al trupelor sovietice care se opuneau Diviziei 7 infanterie. Ca urmare, unitățile Brigăzii 1 mixtă munte (flancate la vest de Detașamentul „colonel Albustin”), au înaintat energic și viguros, manevrând rezistențele inamice din zona Cernăuți, au înfrânt rezistența opusă de acestea în fața orașului și au pătruns în după-amiaza zilei în capitala istorică a Bucovinei (cu batalioanelor 3 și 23 vânători de munte), fiind primite cu entuziasm de către populația românească.

Vestea eliberării Cernăuțiului a provocat un entuziasm „de nedescris”, în întreaga țară. „Copiii soldaților care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani – se menționa în ziarul «Universul» – intră azi, la rândul lor, în Cernăuți, frați de sânge și de suflet, cu pasul sprinten, cu ochi tineri, cu fruntea sus… Ne închinăm cu recunoștință adâncă și sinceră pietate în fața tuturor acelora care, prin sacrificiul lor, ne-au dat acest ceas istoric”.

Victoria românească de la Cernăuți a permis trupelor române să acționeze ofensiv spre Hotin. La 8 iulie ostaşii Brigăzii 2 munte au eliberat oraşul Hotin, punct final al campaniei de  eliberare a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa de către Armata 3 română.  Între 6 și 8 iulie 1941, s-a desfășurat o altă bătălie strălucită a ostașilor români, dusă de Brigada 8 cavalerie și Brigada 2 mixtă munte, soldată cu respingerea trupelor sovietice dincolo de Nistru și cu eliberarea părții de nord a Basarabiei.

Modul exemplar în care militarii români și-au îndeplinit misiunile de luptă în nordul Bucovinei și Basarabiei a fost remarcat și de către generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, care a adresat alese cuvinte de apreciere. La rându-i, comandantul Armatei 3 române, recunoscând contribuția trupelor germane la repunerea bornelor de hotar pe Nistru a relevat: „Fără ei nu am fi putut face reîntregirea neamului”.

De altfel, Armata 3 română primise ordin să se deplaseze cât mai repede spre est, paralel cu fluviul Nistru, ca să ajungă de la Hotin la Moghilev, adică unde trebuia să ajungă Armata 11 germană și unde, deși la 8 iulie nu se finalizase complet eliberarea Basarabiei, trebuia să străpungă linia fortificată „Stalin” de dincolo de Nistru și să facă un capăt de pod pentru dezvoltarea ulterioară a ofensivei la Est. Abia între 17 și 20 iulie 1941, când se dau lupte crâncene (alături de efectivele Armatei 3 române veniseră și cele ale Armatei 11 germană, inclusiv o divizie românească) sunt realizate în zona de acţiune a Corpului de munte şi a Corpului de cavalerie câte un cap de pod cu o dezvoltare de 8 – 15 km şi adâncime de 7 – 8 km de unde la 21 iulie Armata 3 română a trecut la ofensivă spre Bug. (D.P.)